[18+] RISC si CASTIG!

am procedat corect?

Jess Pov

Stam sprijinita de marginea patului,confundata in ganduri.Eram la o intersectie a vietii mele si nu stiam unde sa merg.Trebuia sa decid intre scoala si iubirea vietii mele,care nu vrea sa renunt la scoala.Ma ridic si ma indrept cu pasi inceti spre fereastra,lasant umpic podeaua sa scîrtaie.Zapada ce tocmai navalise spre oras,se asternea din ce in ce mai mult,formand un covoras pufos alb. Imi mai intorc inca o data privirea spre Ray care dormea linistit,prea linistit pentru furtuna ce tocmai ii trecuse iar prin viata,si privesc din nou fulgii ce se asezau gingasi peste covorul deja format.Unele anotimpuri imi provoaca pur si simplu o stare de melancolie,de neintelegere,adica acum cativa ani eram fericita,stateam cu ai mei sub brad,aveam prieteni,aveam iubit care nu m-a supus niciodata la atatea greutati,aveam aceea sclipire in ochii cand ii vedeam pe ei fericiti.Si acum? Acum sunt doar eu ratacind intr-o camera linistita,am avut fericire cu portia,iar acum ma bucur de fiecare strop.Uneori ma gandesc de ce l-am ales pe el,de ce m-am afundat in bratele lui,de ce nu am ramas cu familia mea,cu prietenii mei,cu Dufi a mea?? De ce l-am ales pe el? ... Nu ma plang,am trait clipe frumoase alaturi de el,dar uneori simt ca nu mai pot.Imi doresc viata mea dinainte. Imi doresc sa zambesc si sa rad din orice.Stiu ca sunt egoista si stiu ca el merita sa fie iubit,a trecut prin atatea suferinte,dar merit si eu sa fiu fericita.Nu pot sa stau langa un om trist,langa un om care este pierdut de viata.

M-am asezat langa el,luandu-l in brate si sarutandu-l pe buze.Ii simteam bataile inimii cum imi explodeaza mana,ii simteam respiratia calda. Stii,uneori imi trec prin minte atatea amintiri cu el,amintiri traznite,ca atunci cand ne-am intalnit, si amintiri dureroase,cand am aflat despre viata lui,despre familia lui.Iar acum nu stiu ce sa fac,merita sa raman alaturi de el,sau trebuie sa ma reintorc la adevarata mea viata,de care am fugit.

Parca ma mint pe mine!! Au fost cele mai frumoase clipe alaturi de el,dar m-am detasat de toti ceilalti.M-am detasat de familie,de prieteni,de tot.Uneori aveam nevoie de cineva cu care sa barfesc,sa ma prostesc.Aveam nevoie de asta. Si este ultimul meu an de liceu,trebuie sa am amintiri frumoase,nu pot sa renunt la scoala doar pentru el. Aici este si viata mea in joc.

Ma simteam detasata de tot,ma simteam singura intr-un hol alb pe care erau ilustrate imagini placute si neplacute din ultima perioada,imagini din viata mea dinainte de a-l cunoaste pe Ray.Uneori nu iei cele mai bune decizi,dar trebuie sa le respecti.Iar eu am luat o decizie.Nu stiu daca este gresita sau nu,dar asta simt sa fac acum.

*

Cantecul pasarelelor ce amuteste linistea profunda si soarele care intra cu veselie in camera,imi face trezirea. Ma ridic putin amortita,cu ochii aproape inchisi si cu parul ciufulit si privesc spre splendoarea de afara,liniste pace. Iar eu gata sa izbucnesc in plans,am nevoie de cineva care sa imi spuna ce sa fac acum,dar nu e nimeni in stare sa decida in locul meu. 

Ma apuca iar o melancolie si o tristete,dar sunt trezita parca din somn de glasul lui gros care si acum imi dadea firi prin tot corpul.

-Buna dimineata,micuto! imi zice el sarutandu-ma pe frunte.

Am stat cateva clipe fara sa zic nimic,ma uitam la el plina de neputinta. Imi intorc usor privirea prin camera,acolo erau azvarlite cateva bagaje.Imi intorc din nou privirea spre el,si il strang puternic de mana.

-Stii,am decis ce o sa fac.Sper sa nu ma judeci. Sincer iti multumesc pentru clipele placute petrecute alaturi de tine.Iti multumesc ca m-ai facut sa simt,sa iubesc.Dar asta nu sunt eu!! Eu sunt tipa aia tupeista,cu o multime de prieteni,sunt fata aia care povesteste totul mamei ei,care zambeste cand mananca ciocolata,care iasa cu prietenii,sunt fata aia rusinoasa cand este sarutata de vreun prieten al prietenilor mei.Sun fata aia ciudata si plina de viata.Am cam uitat sa fiu toate acestea.Am uitat sa fiu eu!! Te rog sa ma ierti dar asta este ceea mai buna decizie pe care pot sa o iau acum.

-Inteleg.Chiar daca ma doare,asta este cea mai buna decizie. Insa te rog ceva.

-Orice. i-am zis eu soptind.

-Oriunde ai fi,sau cu cine ai fi,sa nu uiti ca te iubesc mult.

-Ray... i-am zis eu in timp ce lacrimile imi udau obrajii.

-Nu plange micuto. Asta e viata. Si te mai rog ceva,atunci cand o sa ai copii,te rog frumos macar unu sa poarte numele meu....

_______________________________________________________________________________________ Hai injurati-ma ca este asa mic capitolul!!!!!  Poate ca o sa va placa,poate ca nu!! Astept orice parere,doar stiti ca omul din greseli invata. A durat cam mult de cand nu am postat,iar acum vin cu un mic capitol.Sincer imi pare rau,dar am foarte multa treaba.Stiti voi clasa a XIIa ,bacul,lipsa de inspiratie BLA BLA BLA. RUSINE SA-MI FIE!!!!!!!!

iNCA O DATA MII DE SCUZE!!!