Iubire transparentă [ON HOLD]

Capitolul 4 - "Am nevoie de ajutorul tau!"

Hey All..:x:x..Capitolul 4..Este pentru voi, cei care ma sustineti si imi cititi povestea..Nu stiu daca azi voi mai putea posta 2 capitole, am mult de invatat pentru maine..Oricum o sa ma revansez cand pot eu..Capitolul ii este dedicat lui Ciudatik pentru ca ea astepta continuarea..:x:x..Sper sa va placa..In poza este Kyle..Enjoy..:x:x

Capitolul 4 - "Am nevoie de ajutorul tau!"

Razele soarelui patrundeau in camera incalzindu-mi obrajii. M-am ridicat din pat. Toate oasele ma dureau. Stai putin: Azi e Luni. O, Doamne. Azi am scoala!

M-am uitat la ceas: 7:30??? Cum de nu m-a trezit mama? Dar nu mai conta asta acum. Eram prea grabita. Am intrat in baie si mi-am facut un dus rapid. M-am spalat foarte bine pe dinti si pe fata apoi m-am machiat usor: putin fond de ten, putin blush, iar pe buze m-am dat cu un ruj de culoarea piersicii. Am iesit ca o furtuna din baie si am deschis nervoasa dulapul. Mi-am luat niste blugi negri si un maieu tot negru pe care scria cu niste paiete argintii: “Good girls love bad boys!”. Deasupra mi-am luat un pulover gri, iar in picioare niste botine, de asemenea gri. Parul l-am lasat liber, iar apoi mi-am luat geanta neagra in care am indesat un caiet si un pix.

Am coborat grabita scarile si am gasit-o pe mama in bucatarie, pregatita sa plece la munca.

-          Draga mea, te-ai trezit. Imi pare rau, am uitat ca azi mergi la scoala.

-          Nu-i nimic, dar acum trebuie sa plec. Sunt in intarziere si nu vreau sa fac o impresie proasta inca din prima zi.

Am luat un mar si am iesit repede pe usa, nici nu am mai salutat-o pe mama. Am luat primul taxi care trecea pe acolo si i-am spus sa ma duca la scoala. Aveam emotii si eram in intarziere, dar nu cred ca se putea mai rau.

                                                              ***

Taxiul m-a lasat in fata liceului cu exact 2 minute inainte de sunarea clopotelului. Era o cladire mare, formata din 3 corpuri, iar in curte existau banci, alei frumos amenajate si banuiesc ca terenul de sport era de marimea unui stadion. Am cerut indicatii si, intr-un final, am ajuns in biroul directorului. Acesta mi-a urat bun venit si m-a asigurat ca voi avea parte de cele mai bune conditii. Mi se parea un om foarte sincer si bland dupa infatisare: scund, grasut si chel, iar ochii negri si rotunzi erau ascunsi dupa perechea de ochelari care se odihnea pe nasul borcanat.

S-a oferit el insusi sa ma conduca la prima ora, care era istoria cu domnul Willis. Nu mi-a placut niciodata istoria, mi se parea aiurea sa trebuiasca sa retii o gramada de date plictisitoare, iar profesorul de la fostul meu liceu era extrem de sever. Dar, totusi, voiam sa fac un efort si sa ma inteleg bine cu domnul Willis. Am intrat in clasa si 24 de perechi de ochi au inceput sa se holbeze la mine. Directorul m-a prezentat si le-a spus celorlalti sa ma faca sa ma simt bine primita apoi a plecat grabit spre biroul sau. Singura banca unde nu stateau 2 elevi era ultima de la fereastra, unde o fata incerca sa trimita un SMS fara sa o vada profesorul. M-am dus si m-am asezat in banca respectiva, iar fata mi-a zambit si mi-a spus:

-          Buna, eu sunt Karina, dar toata lumea imi spune Kari.

-          Eu sunt Ella. Ma bucur sa te cunosc.

-          Si eu la fel. Iti va placea mult aici. Domnul Willis este un profesor foarte bun, niciodata nu da note mici elevilor, dar trebuie sa mai stii cate ceva la ora lui.

Acum, cand il priveam mai bine pe profesor, mi-am dat seama ca Kari avea dreptate. Cu toate ca era inalt si solid si prima data mi-a dat impresia ca vrea sa ma inghita, domnul Willis avea niste ochi blanzi, in care se citea cat de mult iubea copiii. Ora a trecut foarte repede, iar in tot acest timp un baiat se uita la mine. Era foarte dragut, exact asa cum imi imaginam mereu ca va fi iubirea vietii mele: saten cu ochii albastri, cu o privire blanda si cu un zambet de milioane. Cand l-am privit si eu am simtit ca ma indragostesc pe loc, dar gandurile mi-au fost intrerupte de clopotelul care anunta ca ora se terminase. M-am indreptat catre dulapiorul meu, cel pe care mi-l aratase directorul cand ma adusese in clasa si mi-am cautat cartea de biologie. Am simtit o atingere pe umar si m-am intors instantaneu. Era chair in fata mea. Imi zambea si arata de parca voia sa ma sarute in acel moment.

-          Buna, eu sunt Kyle. Ma bucur sa te cunosc.

-          Eu sunt Ella. Ma bucur sa te cunosc, de asemenea.

Vru sa mai spuna ceva, dar fu interupt de o blonda care veni in fuga pe niste tocuri de 20 de centimetri si se agata de gatul sau. Pe langa acei pantofi, care o faceau sa arate ca o girafa, purta si o fusta extrem de scurta si o bluza transparenta. Era genul acela de fata, fitoasa liceului care si-o trage cu toti. Parul era atat de infoiat, ca prima data am crezut ca ascunde acolo un ciub de porumbei. Il saruta pasional pe Kyle si apoi incepu sa-i desfaca pe rand nasturii de la camasa, aici, in mijlocul holului. Acesta o impinse pe fata si ii spuse rece:

-          Shelly, de cate ori ti-am spus sa nu mai faci asta aici? In primul rand ne poate prinde oricine si in al doilea rand ii creezi fetei acesteia o impresie proasta despre noi.

Fata ma privi lung, analizandu-ma din cap pana in picioare si apoi se uita dragastos la prietenul ei.

-          De ce iti pasa tie ce crede taranca asta? Nu vezi ca nici nu are haine de firma? Astea le-am vazut la Second Hand, le reduceri, saptamana trecuta.

-          Taranca e maicata, b-i-t-c-h. Si de unde stii tu ca hainele astea sunt de la Second Hand? Ai fost cumva pe acolo? Cel putin eu sunt imbracata decent, nu ca oricare de pe centura.

In momentul ala Shelly a sarit la mine, vizibil enervata, dar eu i-am pus piedica si s-a imprastiat pe jos, iar toti copiii care erau de fata au inceput sa rada. Eu am trantit usa dulapiorului si am plecat sa o caut pe Kari, dar tot am auzit strigatul lui Shelly:

-          O sa te distrug si o sa te fac sa suferi atat de tare incat iti vei dori sa nu te fi nascut.

Am iesit nervoasa din scoala si m-am asezat sub un copac mare, inchizand ochii. Ca intotdeauna, am incercat sa ascult linistea. Nu stiu cat timp am stat asa, dar la un moment dat am simtit o atingere suava pe buzele mele. Ce naiba? Am deschis ochii speriata. Era Kyle. Si ma saruta. L-am impins de pe mine si l-am intrebat?

-          Ce faci aici si ce te-a apucat?

-          Scuze eu…eu…erai aici si am crezut ca…Imi pare rau.

Nu i-am mai spus nimic si am plecat spre casa cu gandurile incetosate.Abia il cunoscusem pe Kyle si el crede ca poate sa vina la mine si sa ma sarute? Eu nu sunt ca restul fetelor de pe aici care alearga disperate dupa un iubit. Ma crede cumva Shelly? Cand am ajuns  am intrat ca o furtuna in camera. Pe patul meu statea Mike. Ma astepta?

-          Mai, mai, uite cine s-a decis sa mai vina si pe acasa.

Nu aveam chef acum de replicle lui ironice, dar cand l-am privit mi-a venit o idee:

-          Mike, tu poti sa parasesti casa? Vreau sa spun daca poti merge si in alte locuri sau esti legat de acesta.

-          Pot. Dar de ce?

-          Am nevoie de ajutorul tau! Vreau ca tu sa il spionezi pe Kyle si sa afli daca intr-adevar ma place.