double challenge » btr

3. O zi nu chiar potrivită pentru interviuri

♒Caye

Am auzit uşa trântindu-se; aburii se ridicau din cadă, iar pielea mea atingea suprafaţa caldă şi primitoare. Aşteptasem o baie de câteva ore - nu îmi păsa foarte tare a cui era baia, atâta timp cât avea apă caldă şi nişte săpun. Eram obosită, gândurile îmi erau încurcate, iar singura mea portiţă de scăpare era liniştea profundă a băii.

Doar dacă ar fi rămas aşa şi în următoarele minute.

- Caye!

În momentul ăla, un Carlos încurcat a dat peste o Caye relaxată, care dorea linişte şi pace, acoperită pe jumătate în spumant de baie alb, şi cu părul leoarcă. Creierul meu a conectat punctele din jocul ăsta mic şi ciudat.

- Am avut impresia că aţi spus că baia era liberă, aşa că mi-am asumat-o?

- Nu e asta. Şi nu sunt un ciudat pentru că intru acum peste tine şi o să povestim puţin, nu? Aşa mă gândeam şi eu.

- Pentru numele Domnului, dacă îmi întrerupi procesul de relaxare ca să-mi răspunzi la întrebările de la interviu, te sugrum.

Abia atunci mi-am dat seama că el de fapt era destul de îngrijorat. Auzeam din afara uşii băii sunete ciudate, zgomote de bufnituri şi nişte ţipete afundate, două voci care se certau. Carlos s-a aşezat pe unul dintre dulapurile de mici dimensiuni din baie. Şi doar ca să adaug o chestie în plus la lista pe care am compus-o în capul meu legată de cât de mişto era casa asta, baia putea adăpostea pe puţin două cupluri cu gemeni - nu exageram. Oare la ce le trebuia atât de mult spaţiu?

- Ştii, când James mi-a spus să nu folosesc nimic din baie nu vorbea serios, nu?

- James e tot timpul serios legat de lucrurile din casă şi de străini.

- Au, tu chiar eşti un dur. Am dreptate?

Nu era enervat de îndrăzneala mea, şi nici nu părea deranjat, însă expresia de îngrijorare nu-i dispăruse de pe faţă. Poate că mă uitasem prea mult la modul în care privea cu ochii ăia mari şi ciocolatii, cu gândurile pierdute, băltoaca de apă ce am creat-o (fără rea intenţie) lângă cada albă, plină de spume. Observasem că era concentrat şi nu reuşea să îmi spună în propoziţii complete ceea ce avea de spus. Sau poate voia doar să stea la o vorbă prietenească, însoţit de străina care îi folosea baia şi gelul de duş al unuia dintre prietenii săi cei mai bui? Câteodată ai fi surprins de ceea ce reuşeşte mintea omenească să scoată la suprafaţă dintr-un om raţional, pe bune.

- Ştii ce? O să pun problema într-un mod direct.

Aşteptam. Simţeam că aşteptarea asta îmi apăsa mai tare umerii decât emoţia că un tip stătea în faţa mea, eu complet goală şi el complet îmbrăcat şi totuşi nu se întâmpla nimic nebunesc, şi prin această nebunie mă refer, de fapt, la acţiunile mele de a încerca a seduce un mascul alfa al grupului său.

- Ar fi o problemă dacă, să zic aşa, Cleo şi-ar lua tălpăşiţa şi ar pleca pe unde-i iese drumul în cale?

- Voi aţi făcut ce?

Mintea me se blocase în acel moment. Tot ceea ce reuşeam să văd în faţa ochilor erau seducerea mea şi Carlos pe un dulăpior mic, şi genunchii ăia ai lui care erau superbi şi ochii săi migdalaţi şi felul în care rostea cuvinte şi propoziţii şi fraze.

- Caye. Sora ta a dispărut de aproape o oră, iar Kendall şi Logan se ceartă în afara casei pentru că Logan a lăsat-o să plece. Poţi să te concentrezi, te rog?