double challenge » btr

2. Cunoaşte-ţi întotdeauna marfa

♒Cleo

- Momentan, mă gândesc doar la faptul că era să înghit nimicul ăsta.

- Serios, Cleo? Poţi pentru un minut să nu te mai gândeşti la propria persoană?

- Măcar eu ştiu să citesc un pachet de ciocolată caldă când îl cumpăr.

- Am făcut o mică greşeală şi gata, sunt răufăcătorul în toată povestea. Treci peste, Sherlock.

Încercam să trec peste faptul că sora mea se gândea, în ultimul timp, doar la canalul de Youtube, şi refuza să admită măcar asta – relaţia dintre noi ar trebui să fie stabilă mai tot timpul, în schimb, ea dă cu piciorul acestei şanse. Acum hai să fim serioşi, cine e mai important în toată povestea asta? Eu sau Youtube-ul? Chiar aş fi vrut să-i pun la un moment dat această întrebare, însă mă gândeam că nu aş fi fost eu răspunsul. Sufeream de aşa-zisa temere de a fi a doua opţiune a cuiva, chiar dacă era vorba de propria mea soră.

Oricum, aşteptam un miracol să se întâmple ca să fiu cât de puţin entuziasmată în legătură cu acest interviu. Ash (iubirea mea actuală) nu mă sunase de aproape două săptămâni, şi îl înţelegeam, chiar îl înţelegeam, însă ar fi fost frumos să se mai gândească la iubita lui din când în când. Ştiam că e ocupat cu organizarea multor chestii, cum ar fi seara de Bingo de la clubul local al pensionarilor sau o nuntă cu buget redus la care mai făcea poze, însă zic şi eu, doar are o prietenă. Care are nevoie de sprijin din când în când.

Am tastat repede pe telefon numele trupei. În acel moment ochii mi s-au mărit şi gura mi s-a întredeschis.

- Caye, eşti sigură că vei putea lua interviul?

- Ce vrei să spui?

- Mai ştii incidentul cu tipul-foarte-fierbinte-care-vinde-droguri, nu? Rămâne între noi, doar că tu nu te prea controlezi când vine vorba de tipi care arată bine. Adică, care arată foarte, foarte, bine.

- Oh, haide, tipul din parcare era cu cinci ani mai în vârstă, arăta chiar foarte bine şi era urmărit de poliţie. Tipii ăştia sunt de vârsta noastră, arată doar bine şi nu sunt genul scuze-mi-au-căzut-drogurile-din-buzunar. Ne-am înţeles?

Am dat aprobator din cap, fiindcă nu aveam de gând să pornesc un război pe o temă neinteresantă cu regina dramei, aici de faţă. Telefonul a început să-mi vibreze în mână, iar un nume a apărut pe ecran, făcându-mă să zâmbesc.

- Ash, hei, pe unde eşti? Serios? Oh, Doamne, nu pot să cred. Nu uita de săptămâna viitoare. Ai uitat? Este aniversarea noastră de un an. Am de luat un interviu mâine şi chiar eram foarte entuziasmată şi.. Da, înţeleg. Ne vedem într-o săptămână. Te iubesc şi..

Înainte să pot termina ce aveam de zis, închise deja. Se auzeau pe fundal sunete ciudate cât timp vorbeam, deci presupuneam că e la o petrecere sau ceva de genul ăsta. Problema era că nu era prin apropiere, şi promise că îşi face timp pentru săptămâna viitoare. A spus că mă notează în agendă. De când trebuie să-ţi notezi în agendă planurile cu persoana care ar trebui să te înţeleagă cel mai bine în întreaga lume? Nu eram nervoasă, nici măcar tristă, eram doar.. dezamăgită.

- ... şi ai grijă, am terminat eu replica care abia mi-a părăsit gura.

Caye s-a uitat la mine de parcă aş fi spus unul dintre cele mai tâmpite lucruri pe care le-a auzit. Ea nu îl plăcea foarte mult pe Ash – de fapt, îl plăcea doar pentru că era aşa-zisul meu iubit; ştiam că altfel nici nu ar fi încercat să dea ochii cu un tip ca el. Chiar dacă observase că eram morţi unul după altul – cel puţin aşa a spus ea, şi sinceră să fiu, sper că aşa era.