♒ James
O nouă zi începuse; soarele bătea cu putere peste chipul meu, în timp ce încercam să ţin ochii închişi. Cineva a avut geniala idee de a construi ceasul, şi, oh da, cineva punea soarele pe cer în fiecare dimineaţă. Ce oroare.
Nu prea reuşesc să îmi amintesc ziua precedentă. Adevărul este că organizasem o petrecere. Nu mai ştiu ce se întâmplase, nu cu exactitate. Dar să nu vă aşteptaţi la ceva monstruos din partea mea. Eu sunt tipul perfect, nu sentimentalist. Ştiu cu exactitate că nu făcusem nimic greşit noaptea trecută.
-James! Te-ai trezit, ce bine! a rostit o voce bine-cunoscută mie, evident, către mine.
-Da, m-am trezit şi.. stai. Cine eşti tu?
Poate era din cauză că eram mahmur. Dar sub ochii mei era un copil de vreo zece ani, şaten. Spuneţi-mi că m-am drogat şi acum am halucinaţii. Vă rog. Nu îmi plac copii.
-Caye te cheamă la-
-STAI. Tu eşti copilul lui Caye? De ce ai părul şaten?
-Nu sunt-
-Nu pot să cred că deja s-a întâmplat. Oh Doamne, sunt prea tânăr şi perfect ca să fiu tată!
Ne-am uitat unul la altul ca doi tâmpiţi. Puteam să jur că băiatul ăsta seamănă cu mine. Oare în ce an suntem? Cât timp am fost mahmur? Mai sunt frumos?
-Jake, unde dracu te-ai ascuns, copil de bani gata ce eşti! Jake, dacă nu îţi mişti fundul încoace, jur că îţi înfund pe gât tot spanacul. Acum.
-Pot să mă ascund aici? Te rog? a rostit acesta înspre mine.
-Ăăă, păi.. Sigur.
Nu ştiu unde a plecat sau ce a făcut piciul cu ochelari şi păr şaten şi mătăsos, dar ştiu că apăruse o Caye furioasă, cu o porţie de spanac verde şi oribil la mână -într-o farfurie, desigur.
-Ai văzut cumva un copil mic şi şaten, cu ochelari? Stai. Nu răspunde. Îi simt mirosul. Ieşi afară, tu, purice ce eşti.
-Oh haide Caye, de ce s-ar ascunde aici?
-Pentru că eşti singurul care l-ar lăsa. Bleah. Du-te fă-şi o baie. Miroşi ca un minibar plin cu băuturi.
-Voi lua asta ca pe un compliment. Cine e puricele?
-Nu a fost. Vărul meu mai mic. Cleo ar fi trebuit să aibă grijă de el, dar mi l-a pasat mie. A mers împreună cu Logan să caute o facultate sau aşa ceva. Zice că vrea "o viaţă nouă, departe de restaurante; vreau să învăţ să fac filme, dintotdeauna am vrut asta". Nu o cred.
Am dat din cap, şi am reuşit să mă gândesc că, poate, Caye ar fi arătat mai bine cu o rochie, decât cu şorţ de bucătărie. Ar trebui să-i spun într-o zi asta. Poate mă va lovi şi apoi va pleca. Sau poate mă va Săruta cu S mare. Sau poate că mă va Plesni cu P mare.
-Deci vrei să spui că miros ca un Jack Daniel's sau ca o ţuică învechită?
-Ambele. Puţi, James. Asta îţi spune ceva? Nu ştiu ce aţi făcut aseară, pentru că, după cum bine ştii, cineva mi-a pus somnifere în băutură.
-Ah, da. Asta îmi amintesc. Îmi pare rău pentru asta. Aia era pentru Kendall. Nu ştiam că aţi făcut schimb de pahare.
-De ce ai vrea să adormi pe cineva la o petrecere?
-Pentru că, Kendall ar fi fost cel mai protector şi ne-ar fi spus că nu e bine ce facem. Aşa că am vrut să îl adorm. Mare lucru.
-Chiar e un mare lucru! M-ai adormit pe mine, idiotule!
YOU ARE READING
double challenge » btr
Teen Fiction((povestea este într-o scurtă pauză de editare)) Lumea lor se dă peste cap cu puţin timp înainte să ia primul lor interviu. O deplasare scurtă către viitor s-a transformat în vizita pe termen nelimitat a prezentului; totuşi, când ai de-a face cu gem...
