Crimă, Iubire și Pedeapsă

Viața este o luptă continuă!

Când totul se fărâmă ce faci?! Cum reacționezi? Când totul e împotriva ta și ești în întuneric, cum găsești lumina? Dacă Alex, e bine nu înseamnă că problemele s-au terminat. Dacă Andy, e lângă mine nu înseamnă că pot să visez! Dacă suntem toți uniți nu înseamnă că se va termina cu bine! Pentru ce mai trăim dacă nu ne putem bucura de viață?! Viața este o mizerie! S-o ia naiba! M-am săturat! Nu mai vreau să lupt! Pentru ce atâta luptă? În final oricum eu pierd .

Nu-mi mai pasă de nimic! Sau cel puțin asta credeam din momentul în care m-a sărutat Andy și până în momentul în care mi-a spus ce însemn cu adevărat pentru el. Da, povestea e interesantă sau cel puțin pentru mine este foarte interesantă.

Știți faza cu sărutul de care Andy, nu își mai amintea sau cel puțin eu am dedus asta. Ei bine el își amintea tot, doar că distracția e pe primul loc pentru el. Frate, cum a putut să-mi facă una ca asta?! Nenorocitul! Și totuși părerea se poate schimba într-o fracțiune de secundă, mai ales dacă în interiorul tău ajungi să simți mai mult decât prietenie pentru persoana care ți-e mereu aproape.

Cu aproximativ o lună în urmă, având în vedere că am spus deja „La mulți ani" noului an și suntem în 27 februarie 2016. Sunt contactată de nimeni altul, decât domnul Andy, panicat. Ce dobitoc!

-Hei, Nico, am nevoie de ajutor! -sper să mă creadă.

-Salut și ție, ce s-a întâmplat? -spun puțin alarmată auzindu-i vocea.

-Sunt în fața Hotelului „Perla" și cred tocmai l-am văzut pe ăla care a dat cu mașina peste frate-tău.

-Ce? Ooo... și ce vrei să fac? Să merg acolo și să-l bat bine? Nu am pe nimeni acasă să vnă cu mașina cu mine. -spun enervată fiindcă ultima dată când am vrut să pun mâna pe nemernicul ăla, era Andy, cât pe aci să facă spume.

-Vreau doar să îi facem niște poze și să le ducem poliției, să îl verifice puțin, poate vor avea norocul să și afle ceva. -de m-ar crede.

-Bine, vin în 20 de minute!

-Atâta îți trebuie? Ce faci femeie atâta timp?

-Manichiura, idiotule!

- Femeia asta e nebună, îmi pare tare rău pentru ea, dar alt cuvânt nu găsesc!

Zicând asta îmi închide telefonul în nas. Ce om needucat! Un derbedeu! Dacă nu m-ar fi ajutat atât, cred ca era mort la ora asta! Mă schimb repede, sun un taxi și în 20 de minute ajung la Hotel, dar nici urmă de Andy. Unde naiba o fi? S-o fi plictisit și a plecat?! Sper că nu are probleme... Și când începeam eu să îmi fac mai multe griji, i-a ghiciți cine iese din Hotel. Nimeni altul decât Andy! Dar dacă v-aș întreba în ce stare era, nu ați ghici nici dacă ar mai trece câțiva ani. Era cu cămașa descheiată și se chinuia sa-și închidă cureaua de la pantaloni. Ce?! Ce naiba face ăsta? Acum jumătate de oră parcă avea altă preocupare!

-Andy! Ce naiba e asta?!

-Wow! -zice amuzat. Ai fost mai rapidă decât mă așteptam!

-Tu îți bați joc de mine cumva?!

-Nu, Doamne ferește! -zice râzând cu gura până la urechi.

-Să dispari din fața mea! -urlu în timp ce vreau să trec pe lângă el și să plec, dar fără șansă. Îmi prinde mâna și mă trage după el, nemaiavând timp să protestez, mă trezesc trântită în mașină.

-Ce nai...

-Taci din gură! Până acasă să nu aud un sunet că iese urât!

-Serios că iese urât?! -spun arogantă. Nu mă poți obliga să tac, nici nu știu cum ai tupeul să îmi spui asta! -strig la el.