Spune-mi cum să te distrug

CAP 9 - Până și băieții buni au secretele lor

Parcă eram prinsă într-unul dintre multele mele coșmaruri.Mai că îmi venea să îmi trag una ca să mă asigur că nu visam dracului din nou.

Dar era puțin probabil ca el să apară vreodată în visele mele,darăminte în coșmaruri.Și totuși,era chiar aici,în fața mea,transpirat tot,cu părul în toate direcțiile și căștile albe în jurul gâtului,în timp ce piesa din ele încă se derula.

Credeam că o să am parte de puțin noroc azi,mă înșelasem.În cel mai nenorocit mod cu putință.Oare locuia prin apropriere?

Nici nu conta.Tot ce conta era să plec înainte să se întunece de tot și să ajung tipa paranoică care are impresia că este urmărită la fiecare pas.

-Te mai holbezi mult la mine sau o să te dai odată din calea mea,Moore?

-Bună și ție,Jackson,mă salută el,de parcă nici nu auzise ceea ce îi spusesem mai devreme.

Ce dracului era în neregulă cu el? Toți căpitani de echipă erau așa sau el era un caz special?

-Ce dracului e în neregulă cu voi,ăștia,din liceul ăsta și din orașul ăsta afurisit?

-Cât timp ai la dispoziție? îmi zâmbește.

Îmi zâmbea.Baiatul ăsta nu avea toate țiglele pe casă.Dar putea să se ia foarte bine cu Spencer de mâna și să se dea cap în cap.Mă săturasem de amândoi.

M-aș muta și mâine,dacă ar înseamnă să scap de cei doi.Oraș nou,lume nouă,nu era ceva nou pentru mine.Doar ignoram pe toată lumea și încercam să trec anul cu bine,fără să fiu implicată în vreo dramă sau accident.

Și să fiu eu cea care îl cauzează.Nu am fost niciodată suspendată,pedepsită sau exmatriculată,reușeam mereu să mă țin sub control,pentru binele lor.

Liniștea mea se cam dusese pe apa sâmbetei,așa că demonii din capul meu simțeau nevoia de a cauza niște probleme.Și nu eram prea departe de ale da ceea ce vor.

-Pentru orice tâmpenie pe care intenționezi să o scoți chiar acum pe gură,nici.măcar.o.nenorocită.de.secundă,silabisec,ca să poată să mă înțeleagă.

Mi-am eliberat mâna stânga și mi-am așezat palma pe pieptul lui,cu intenția de al da la o parte din calea mea.Am simțit briza rece pentru o secundă,dar numai pentru atât,căci demonii din capul meu chiar aveau intenția de a-mi cauza niște probleme.Și nu avea să se termine prea plăcut.

-Aș recunoștea vocea și atitudinea mea asta dintr-o mie,îmi răsună în timpane vocea necunoscută.

Capul mi sa ridicat și am întâlnit privirea lui Jake.A strâns din ploape,îl cunoștea.

M-am rotit,acum fiind față în față cu individul care i se adresase lui Jake,în mod direct.Privirea blondului îl fixa 99% pe el și doar 1% pe mine.

La privit,pe chipul alb ca varul ăpărandu-i un rânjet bolnavicios.Arăta de parcă tocmai scăpase de la psihiatrie.Îi mai trebuia doar o cămașă de forță și câteva mașini de poliție strânse în fața supermarketului.

Avea cearcăne,iar ochii îi păreau roșii și injecții.Știam foarte bine cum arătau oamenii atunci când se drogau.Am înghițit nodul din gât,iar mintea mi-a fost invadată de amintiri neplăcute.

Nu aveam să mai repet greșeala pe care o făcusem la petrecere.El nu mai era aici,ei nu știau ce am făcut,totul e în trecut.

Nu simți frica,simți doar durerea acelor amintiri,pe care credeai că ai reușit să le încropi.

Totul era legat de el.Înca era.Încă îl uram,chiar dacă acum nu mai rămăsese nimic din el.

Au ieșit la suprafață,încă mai aveau efectul ăsta asupra mea.Pastile,nopți nedormite,zile ciudate,coșmaruri,amintiri.Asta era o mare parte din viața mea.