Capitolul 9.

32.4K 2K 123
                                    


Şi acum îmi aduc perfect aminte primul sărut. A fost undeva prin clasa a 9-a, ştiu că abia începusem anul şcolar. La aniversări se organizau jocuri, mai ales obişnuitul Adevăr sau Provocare. Şi acum regret că am acceptat provocarea aceea, pentru că, deşi băiatul arăta extrem de bine, nu am simţit nimic. Nu tu fluturaşi în stomac, nu tu fiori în tot corpul, nimic.


Asta nu se aplica şi în cazul sărutului meu cu Nathan. Deja mi se înmuiaseră genunchii, iau singurul lucru care mă mai menţinea pe picioare era strânsoarea braţului său.Mă uram pentru că acceptam asta, dar aş fi o proastă dacă aş spune că nu sărută minunat. Îşi coboară mâna pe coapsa mea, apoi urcă pe sub pantalonii scurţi pe care îi purtam.


Îl împing şi încerc să mă îndepărtez. Oricât de bine ar fi, comportamentul lui e oribil. Plămânii mei avea nevoie de oxigen, motiv pentru care respiraţia mea era una alertă.


- Ce a fost asta? întreb după ce respiraţia mea se calmează, dar nu şi bătăile inimii.


- Un sărut? întreabă ironic şi se îndreaptă spre bucătărie.


Mă încrunt şi îl urmez până acolo. Îl privesc cum îşi scoate un pachet de ţigări din buzunar, urmat de o brichetă. Ştiu sigur că nu mai are de gând să mă bage în seamă.


- Nesimţit , murmur nervoasă, înainte să părăsesc bucătăria şi să urc nervoasă la etaj. Îl urăsc!


Nathan Atwell.  


Mă simt groaznic. Sunt un mare, mare idiot. Îmi vine să mă plesnesc singur pentru ce am făcut şi îmi pare al naibii de rău că nu a făcut-o ea. Pur şi simplu controlul meu se duce dracu' de fiecare dată când o văd cum umblă pe jumătate dezbrăcată prin casă. Mai e doar o săptămână, dar mi-e teamă că nu o să rezist.


Telefonul meu începe să sune, dar decid să nu răspund. Arunc o privire spre apelant şi observ că e Dylan. Oftez şi arunc ţigara, apoi îl sun pe idiot să văd ce vrea.


- Ce? întreb sec.


- Am chef de băut, spune la fel de sec, iar mie îmi vine să-l înjur.


- Am treabă, răspund imediat, deşi nu aveam nimic de făcut. Doar că nu vreau să-i văd faţa în seara asta.


- Nu te mai comporta ca o curvă şi mişcă-te afară. Aproape am ajuns la tine.


Îl înjur când îmi închide, fără să-mi lase vreo altă alternativă.



* * *


Dimineaţa următoare eram deja la birou, pe jumătate adormit şi cu o durere slabă de cap. Blonda din faţa mea vorbea încontinuu, enumerându-mi toate activităţile de pe ziua de azi şi îmi venea să o dau dracu' afară şi să dorm. O priveam absent şi pe jumătate adormit, dar nu spuneam nimic.

IndecentUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum