Șoaptele astea mă termină.. Gândurile mă ucid.. Încerc sa nu bag de seamă intunericul de pe stradă, spunându-i că mă grăbesc.. El îmi șoptește "Oh, cred că mai poți zăbovi puțin.." Și așa, am trăit și încă trăiesc în întuneric.. N-o sa mai ies de aici, m-am obişnuit.. cu monotonia, șoaptele.. alteori mai văd si trupuri moarte, dar ce are? că toti murim la un final..
1 part