Poezie care externalizează ideologia argheziană amestecată cu un lirism barbilian si care are ca punct originar plasticizarea vieții. Rimele sunt interioare, modelul este urmatorul - 2 rime interioare la primele 2 versuri, o rimă împerecheată la ultimele 2 versuri. Mesajul poetic este ambiguu, se crează doar un cerc vicios și grotesc al unei societăți în care poeții își găsesc inspirația numai prin băutură, femeia este doar un simbol static, iar iubirea este părăsită.