Emma
- Eu ce?
- Tu n-ai povești interesante despre tine? Ceva ce să nu aducă iar vorba despre Georgy. Să vorbim despre tine.
Am observat mai de mult că vorbește numai despre ea. Să fie obsesie? Nu știu. Poate așa iubește el. Dar e patetic să te axezi atât de mult pe partenera ta. E ca și cum ar ascunde ceva și o folosește pe iubita lui ca perdea. Filip nu vorbește niciodată despre ce îi place să facă sau ce ar vrea să facă. Își evită dorințele?
- De ce ai vrea să vorbim despre mine? Georgy este prietena ta, nu eu.
El chiar își evită dorințele. Nu trebuie să facă asta.
- Tu ești noul meu prieten. Și ca un nou prieten, ești obligat să-mi spui o poveste bună despre tine. Până acum știu despre relația ta cu tatăl tău. Haide! Te ascult.
Se încruntă. Poate să se uite urât la mine cât vrea, că eu nu plec până nu mai aflu ceva despre el. Oftează.
- Că am fost înșelat e o poveste bună?
Fac ochii mari. Înșelat? Asta chiar e ceva ce nu trebuia trecut cu vederea, trebuie reținut.
- Depinde cum e povestea.
- De fapt, cred că oboseala m-a ajuns din urmă, evită el deodată să continuie. Am să merg la culcare, dacă nu te superi. Noapte bună, Emma!
- Huh? Spune-mi povestea.
- Nu-i momentul.
- De ce nu? Nu mă evita.
- Pentru că urăsc cine am fost.
Filip stă cu spatele la mine și cu capul în jos. Am vrut să discut mai mult cu el, dar se pare că am lovit un punct sensibil. Îmi pare rău.
- Eu...
- Las-o baltă, Emma. Am vorbit destul. Te rog, nu-i spune lui Georgy de această seară. Merg să mă culc.
Pleacă. Nu știu ce să zic. Am încercat să trag perdeaua, ca să-i descopăr adevărata fața, iar el a tras-o mai tare. Nu are încredere în mine. Eu am încercat să fiu prietenoasă. După expresiile sale, nu e o poveste frumoasă, ci una care a lăsat multe răni. Probabil de aceea se concentrează mult pe Georgy, pentru a evita ce s-a întâmplat în trecut.
- Noapte bună, Filip!
Rămân câteva minute în plus la bucătarie după ce pleacă. Sunt curioasă de povestea despre cum a fost înșelat. Cât de rău a fost de nu a vrut să continuie? Ar trebui s-o întreb pe Georgy? Neah! E mai frumos când povestește chiar el. De fapt, el ar trebui să mi-o povestească, fiindcă e povestea lui. Mă ridic de la masă și pornesc spre camera mea. Seara următoare am ocazia să mă stau mai mult cu Billy, dar de data asta vor fi și Georgy cu Filip. Abia aștept să petrec o seară cu ei. Am să-i fac eu să se se înțeleagă. Cred că Billy e singura persoană care nu mă face să mă simt stânjenită lângă el. Are o energie diferită față de băieții cu care ieșeam înainte. El e un bărbat adevărat, nu un băiat. Îmi vorbește ca un om matur, dar e foarte drăguț și atent cu mine. Are tot timpul vorbele la el. Nu se bâlbâie, nu spune lucruri nepotrivite și nu uită niciodată să fie manierat. Poate cu ocazia asta, de a petrece o seară cu el, Georgy va realiza cât de prietenos este. Nu are de ce să-l creadă un om rău, fiindcă nu mi-a făcut nimic, ba chiar mă face să zâmbesc. Trebuie să-și schimbe părerea neapărat. Eu cred că Billy e un om bun. Mă pun în pat și zâmbesc. Pun capul, cu gândul că îmi voi face prietenii să se înțeleagă.
~☆~
Vocile cuplului certăreț de pe hol mă trezesc. De fapt, e bine, fiindcă am uitat să-mi activez alarma. Ei sunt cea mai bună alarmă în fiecare dimineață. Mă ridic cu greu din pat și merg la baie. În timp ce mă aranjez cei doi discută aprins pe hol, iar eu mă abțin să nu râd. Sunt amuzanți când se ceartă. Folosesc niște replici de care n-ai cum să nu râzi. Mă gândesc să-i întrerup tocmai când sunt gata, ca să nu-i opresc repede, deoarece chiar consider că sunt comici. Măcar îmi fac dimineața mai frumoasă, de fapt viața. E plăcut să-i am aici. Liniștea te întristează.
- Tocmai acum te-ai trezit să-mi spui că ieșim în seara asta la brutăria lui Billy? Am o ședință azi, un proiect de prezentat, un investitor de abordat și nu știu când ajung acasă, se plânge Filip.
- Minți, îi răspunde imediat Georgy.
- De unde știi?
- De fiecare dată când minți ți se măresc pupilele ochilor.
- Imposibil. Fac așa la alte sentimente, dar nu știam că la minciuni. Nu văd. Mi se par la fel.
O aud pe Georgy cum izbucnește într-un râs puternic.
- Ce prostuț ești! Nu pot să cred că ai crezut. Nu pot să cred că ai luat telefonul să te uiți prin camera foto la pupile și nu pot să cred că mă minți ca să scapi. De ce mă minți?
- Hai, iubito! De ce să ieșim iar când putem sta relaxați, uitându-ne la ce film vrei tu sau Emma?
Emma nu vrea să se uite la filme. Vrea să mergem să ne vedem cu Billy. Îmi doresc foarte tare asta.
- Două cuvinte, iubitul meu: plăcintă gratis; ba chiar de mere. N-am mai mâncat una de când îmi făcea bunica.
- Atunci am să-ți iau una când mă ies de la muncă. Sau două, trei, patru, câte vrei.
- Poți să-mi iei și zece, că tot nu e răspunsul meu. Trebuie să mergem. Emma sigur vrea să-l vadă pe Billy și vitrina aia cu bunătățuri vrea stomacul meu s-o vadă.
- Mă omori. Încep să cred că tu mă iubești cu stomacul.
Îmi pun mâinile la gură ca să-mi ascund râsul.
- Cum de nu te-am mâncat până acum dacă ar fi așa?
- Îmi mănânci din viață în fiecare zi.
- Și tot nu mă satur. Îți promit că ne vom uita mâine seară la film. Poți alege tu ce film vrei.
- De ce nu o lăsăm doar pe Emma să se ducă? Sigur i-ar plăcea să stea singură cu Billy, iar noi doi rămânem acasă, doar noi doi...
Oh, nu! Nu la mine în casă. Nu faceți prostii pe aici. Parcă îl văd cum se apropie încet de ea, ca după să o sărute.
- Fără plăcintă de mere gratis... Nici vorbă.
- Dar...
- Va fi mult mai distractiv. Așa că să nu te aud.
- Poate dacă mă dau mai mult pe lângă Billy primești mai multă mâncare gratis, strig către ei și deschid ușa, pregătită pentru o zi de liceu.
Filip o ține pe Georgy în brațe, exact cum mi-am imaginat mai devreme. Când mă vede își dă ochii peste cap și îi dă drumul iubitei sale, care vine imediat la mine. Fața ei se luminează când mă aude, iar a lui parcă se întunecă.
- Serios? întreabă entuziasmată.
- Normal. Am mânca ce dorim. Regine.
- Regine, repetă ea tare, ridicând pumnul în sus, ca luptătorii care își susțin conducătorul.
- Haideți la liceu, reginelor, zice Filip și coboară scările, dându-și ochii peste cap iar, înainte să coboare.
Credeam că Georgy își va exprima nemulțumirea că ieșim cu Billy. Probabil vrea să-l cunoască mai bine, pentru a strânge mai multe argumente despre cât de rău e să vorbesc cu el, pe care să mi le spună în față. M-aș aștepta din partea ei. Oh! Am uitat ceva.
- Stai! Am uitat să-mi dau cu parfum.
Intru repede în cameră și iau sticluța cu parfum de pe masă. Îmi dau trei pufuri, apoi mă uit la Georgy, care mă privește din pragul ușii. Mă duc la ea și îi dau și ei trei pufuri pe piept. Se dă înapoi de parcă s-ar fi speriat, apoi dă cu mâinile în aer ca o pisică care se joacă.
- Pentru ce...
- Ți-am dat puțin din puterea mea. Miroși ca mine, ești din haita mea. Acum hai să vânăm niște note.
Începe să râdă, la fel și eu. Pun parfumul în ghiozdan și o apuc de braț pe Georgy, ca apoi să mergem braț la braț afară. În mașină Filip nici nu se uită la noi. Sigur ne consideră patetice. Iubita lui iar se joacă în continuu același joc cu pisici pe telefon în timp ce el aruncă câte o privire ușor nervoasă către ea. Presupun că nici lui nu-i place să-i acorde atenție numai jocului.
- O să pierzi firul realității cu jocurile astea.
- Shht! L-am pierdut de mult. Am cel mai mare scor. Voia una din Japonia să mă întreacă, dar nu i-a mers. Sunt cea mai bună.
Filip se încruntă și își vede de drum în tăcere.
- Voi aveți numai certuri comice, le zic, începând să râd pe înfundate.
- Certuri?
Georgy își ridică mirată capul spre mine. Huh! Am făcut-o să-și ia ochii din telefon. Un punct eu, zero Filip.
- Sunt doar...
- Așa ne mai iubim noi, o ajută Filip. Nu e o ceartă la propriu. Doar ne place să ne vedem unul altuia rezistanța la nervi.
- Asta e ciudat.
- Ea m-a învățat.
Georgy râde malefic cu ochii în telefon. Îl închide și ridică capul către mine. Rânjește.
- Emma, dă-mi puțin ghiozdanul tău.
- Bine, dar de ce?
Îi dau ghiozdanul. Nu-mi răspunde. Scoate sticluța de parfum și, spre surprinderea mea, dă un puf pe Filip.
- Ce naiba faci?! strigă Filip nervos.
- Te-am însemnat, îi răspunde Georgy încă rânjind.
Îmi dă ghiozdanul. Râd. E vina mea.
- Cum adică ,,însemnat"?
- Acum faci parte din haita mea. Toți trebuie să mirosim la fel, pentru recunoaștere, spun.
- Nu erau de ajuns prostiile pe care le face iubita mea. Trebuia să o înveți tu unele noi.
Filip își dă o palmă peste față și oftează. Eu și Georgy chicotim, apoi ea își pune mâna pe umărul lui.
- Te iubesc mult, îi spune Georgy.
El îi zâmbește și îi ia mâna, ca să i-o sărute.
- Și eu te iubesc foarte mult.
~☆~
Sunt plictisită rău. Mai am o oră și după plec acasă, dar simt că nu mai rezist mult. Rezistă, Emma. La naiba cu liceul! Abia aștept să fie seară, să-l văd pe Billy. Prezența lui este extrem de plăcută. Mi-ar lua toți nervii. Poate ne vom săruta la un moment dat. He he he! Sunt chiar curioasă cum sărută. Deja cred că îmi fuge gândul cam departe. Nici măcar nu suntem împreună, iar eu mă gândesc la tâmpenii. Mai grav e că deja îmi place de el. Așa repede pot fi cucerită? La naiba! Andra bate din palme și mă sperie.
- Ce visezi acolo? Te uiți de parcă ai văzut un bărbat gol.
- Nu încă.
- Cum merge cu Jack? Te lăudai că-l vei avea la degetul mic.
- Jack e de domeniul uitării, Andra. Billy e mult mai bun.
- Îmi place de tine. Jonglezi cu doi deodată sau poate cu trei...
- Trei?
- Da. Iubitul prietenei tale.
Cine? Filip. Mă strâmb dezgustată către ea. Mi se face rău. Niciodată, în vecii vecilor, nu m-aș cupla cu el, mai ales că e iubitul prietenei mele. Bleah! Nici dacă ar fi ultimul bărbat. Mai bine mă dau pe fete.
- Andra! Nu sunt într-o telenovelă. Nici dacă aș înnebuni nu aș face un asemenea lucru de a-mi trăda o prietenă. Plus că-i Filip. Iach!
- Dacă m-ai pune să mă dau la el, aș accepta-o cu mare plăcere. Tipul arată prea bine.
Andra zâmbește. Vise. Nu te apropii tu de el.
- Hai să schimbăm subiectul. Mâine seară voi face seara filmelor și va fi plictisitor. Sunt sigură.
Pun capul pe bancă și fac o față tristă.
- Cheamă mulți petrecăreți. Eu așa îi făceam surorii mele. Să se ducă naibii cu întâlnirile clubului de carte acasă la noi! Mereu venea cu un grup de oameni ciudați, cu care vorbeau despre cărți plictisitoare.
Andra se strâmbă. Analizez ideea în minte și mă decid.
- Știi ceva? E o idee bună. N-am mai fost la o petrecere de mult. Lui Georgy sigur i-ar plăcea. Părerea lui Filip nu-mi pasă.
- Așa te vreau. Mă temeam că acești newyorkezi te vor transforma într-o fată moale.
- Eu? Moale? Andra, schimbăți pachetul de țigări. Astea îți fac rău.
Începe să râdă, lovindu-mă prietenește în umăr.
- Asta e Emma a mea.
Okay. Am stabilit. Vom da o petrecere surpriză. Știu exact pe cine voi invita.
~☆~
Primesc un mesaj de la Georgy. Scrie că pleacă cu Daisy până la ea acasă și un alt mesaj este de la Filip, care mi-a scris că a intervenit o problemă la muncă și nu poate veni după mine. Asta înseamnă că mă duc la stația de autobuz, ca în vremurile vechi. Super. Mai plouă și mărunt. Pe bune? Asta-i viața. E chiar super. Îmi pun luga hanoracului pe cap și îmi văd de drum liniștită până când cineva mă strigă. Oh, recunosc vocea asta. Julian. Infinit de super. N-am chef de viața ta, băiete. Pleacă! Îmi strici ziua. Crezi că te-am iertat pentru tot ce mi-a făcut. Aș vrea să mă prefac că nu te-am auzit și nici văzut niciodată. Prea târziu, Emma.
- Salut, Emma! Georgy nu e cu tine?
- Ce treabă ai tu cu ea? întreb iritată.
- Niciuna. Am văzut că nu ai însoțitor.
- Pot merge și fără gardă de corp. Sunt destul de mare.
- Doar nu v-ați certat?
- Ce întrebări stupide ai mereu! Normal că nu. A ieșit cu o prietenă. Am să-i zic când ajung acasă că ai întrebat de ea. Am să-i zic și iubitului ei. Sigur se va bucura că ai întrebat de iubita lui.
- Emma! Nu-mi face necazuri. Ți-am zis că m-am schimbat. Vreau să-ți demonstrez asta.
Julian a fost acum un an iubitul meu. După cum am spus, a făcut parte din grupul meu de prieteni, cu care ieșeam înainte. Prima dată el s-a îndrăgostit de mine, apoi și mie mi-a plăcut de el, așa că am ales să ne acordăm o șansă. La început, era okay, dar după două săptămâni frumoase împreună a început să iasă mai mereu cu prietenii lui. Eu ori veneam să stau cu ei, ori stăteam singură. Când îi propuneam să ieșim doar noi, mereu inventa o scuză sau apărea ceva ce nu ne lăsa măcar un minut singuri. De cele mai multe ori era vorba de prietenii lui, pe care, într-un moment, i-am auzit cum mă bârfeau și îi spuneau ceva lui Julian la ureche, iar el refuza să-mi spună ce a vorbit cu ei. Până la urmă, am decis să mă despart de el și așa am scăpat de acei drogați. Relația aia a fost doar o pierdere de nervi.
- Eu nu vreau, Julian. Ce păcat!
- Te rog... Nici măcar nu mai vorbesc cu ăia. După două zile de la despărțirea noastră, am realizat ce toxici erau.
Mă strâmb. Abia după? E prea târziu. M-ai rănit. Pleacă! Julian este întrerupt la fix de către clansonul unei mașini. Chiar nu îl mai suport. Nu vreau să-i cred niciun cuvânt. Când privesc peste umărul lui, văd mașina lui Filip și pe el la volan, care îmi făcea semn. Mulțumesc. Nu mă așteptam să mă salveze cineva de acest moment penibil.
- Îmi pare rău, dar trebuie să plec. Mi-a sosit șoferul personal și nu-i place să mă aștepte. Pa, Julian!
- Emma, așteptă! strigă în urma mea.
Nici măcar capul nu îl întorc spre el. Mă duc sfulger la mașină și mă așez pe locul din dreapta. Profit și eu de ocazie când e locul liber. Nu-mi place în spate. Îi zic lui Filip să pornească cât mai repede, ca să nu-i treacă prin minte lui Julian să vină la mașină și să continuie ce avea de zis. Vreau să scap de el cât mai repede.
- Din fericire, am rezolvat repede problema de la muncă. Îmi pare rău că te-am făcut să mergi prin ploaie.
- O zici de parcă m-ar fi topit ploaia.
- Te-am luat și de lângă prietenul tău.
- Ai fost salvarea mea. Mersi. Fix în momentul cel mai insuportabil ai apărut.
- De ce îl urăști așa tare pe Julian?
- Vă cunoașteți?
Tresar când îl aud spunându-i numele. De unde îl știe? S-au întâlnit vreodată? Dacă sunt prieteni, viața mea va fi oficial un coșmar.
- Nu. Georgy mi-a povestit când v-ați întâlnit cu el în fața barului.
Mă ușurez. Mai bine că nu se cunosc. Îl strângeam de gât dacă era de partea lui Julian.
- Ți-a povestit și de Ralf? îl întreb cu un rânjet pe față.
- Da, barmanul, răspunde iritat. Revenim la subiectul de dinainte. Care e faza cu Julian? E rândul meu să te umplu de întrebări.
- E fostul meu iubit.
- Asta explică multe. Și el ți-a dat papucii?
- Scuză-mă?!
Filip începe să râdă.
- La ce persoană nesuferită ești, presupun că el a făcut primul pas.
- Ce răutate! Eu i-am dat papucii, să știi. De fiecare dată când vreau să fiu drăguță cu tine strici momentul.
Ridică din umeri.
- Așa sunt eu. Obișnuiește-te.
- Ciudatule. Tot nu-mi dau seama de ce te-a păstrat Georgy.
- Și pe tine te-a păstrat.
- Incredibil! Dacă nu erai la volan, săream pe tine.
Filip se strâmbă la mine, scoțându-mi limba, iar eu îi răspund la fel. Hmph! Parcă m-a făcut să mă simt mai bine. Am și uitat ce nervoasă am fost pe apariția lui Julian. Cred că Filip e prima persoană cu care îmi place să mă cert. În fine. Bine că în seara asta mă voi bucura de prezența lui Billy. Cu ocazia asta, Filip și Georgy se vor cunoaște mai bine cu el. Poate vom fi toți patru prieteni. Cred că exagerez cu entuziasmul ăsta. Cuplul ăsta e tare complicat.
Cobor din mașină, odată ajunși acasă, și-l aștept pe Filip. Vreau să îi ofer ceva surpriză. Fix după ce închide ușa mașinii, îi dau una peste ceafă. Acesta tresare, punându-și mâna unde l-am lovit. O iau la fugă, fără să-i aștept reacția. Fuge și el nervos în urma mea, strigându-mă. Nici de a naibii nu mă întorc. Asta e pentru jignirile de pe drum. Opresc lângă masa din bucătărie. Filip se oprește și el lângă masă, pe partea cealaltă. Se întinde deasupra mesei, să mă prindă, dar nu ajunge. Mă bufnește râsul.
- Ce s-a întâmplat? Nu ajungi la mine, domnule arătos?
- Pun eu mâna pe tine.
Vine pe partea mea, eu mă duc în cealaltă parte, și așa am început să ne alergăm în jurul mesei. Râd de numai pot, iar Filip se străduiește să mă prindă. Sunt prea rapidă pentru el. Se oprește, într-un final, respirând greu, cu o mână pe cap și uitându-se în toate direcțiile amețit.
- La naiba! Am amețit.
Bietul de el se trântește pe canapea, încercând să-și controleze respirația. Își desface cravata și primi doi nasturi de la cămașă. Încearcă să-și dea și părul de partea stângă pe spate, pentru că îi intră în ochi, însă nu reușește din prima, ci din a doua. E roșu la față. Aș zice că își dă sufletul aici, de față cu mine. Eu, spre deosebire de el, pot să mai alerg puțin. Profesorul de sport m-a antrenat bine.
- Aaahhh! Mor de cald. Nu mai pot. Ai câștigat. Mă dau bătut.
Îi fur cravata și mi-o pun la gât, apoi scot telefonul. Hmm! Nu arăt rău cu cravată la gât. Păcat că nu e pentru hanorac. Fac câteva poze cu Filip jumătate mort în spate. Când termin, scot cravata și i-o pun pe cap. El se uită urât la mine.
- Să nu o înveți pe Georgy să fie ca tine.
Chicotesc.
- Mi-aș dori eu, dar nu pot. Merg să-mi fac temele. Tu vezi ce faci prin casa mea.
- Am să te spun prietenei tale, strigă el la mine când dădeam să urc scările.
- Huh? Nu și dacă mori până ajunge ea.
- Mai vorbim noi.
- Sigur pe lumea cealaltă.
Merg până în cameră râzând. Tocmai după o jumătate de oră îi aud vocea lui Georgy pe hol. Îi povestește lui Filip ce a făcut cu Daisy de a stat atâta. Zici că a făcut o mare crimă. Lasă fata să se distreze, Filip. Decât să iasă cu prietenii lui și ăia bețivi și drogați, mai bine să iasă cu prietenele ei. Deși, nu cred că el are asemenea prieteni sau dacă are prieteni. Eu îl văd un om singur și morocănos. Îmi amintesc că Georgy mi-a povestit de unul Scott când am ieșit împreună, în seara aceea pentru a uita cearta, care cică e prieten bun cu el. Măcar îl suportă cineva. Aș ieși pe hol să mă iau puțin cu Filip la ceartă din nou, dar hai să încerc să-mi văd de treaba mea, deși Georgy un membru important din haita mea și nu e bine să las un membru atacat, dar după ar ieși cu o luptă sângeroasă. N-are nimic. Petrecerea surpriză îl va lovi pe Filip din plin.
~☆~
Când văd că ceasul indică ora 18:15, mă teleportez în fața dulapului, adică m-am ridicat repede de pe scaun, aproape să cad. Vreau o ținută de impresionat. Ceva care să-l facă pe Billy să nu-și mai ia ochii de pe mine. Caut cu disperarea prin mormanele de haine, dar nu prea mă atrăgea nimic. Oh, la naiba! Nu am cu ce să mă îmbrac. Sunt tare nehotărâtă. Hmph! Chiar nu știu. Iau o bluză roz de pe jos. Nuuu. Pe asta am luat-o acum două zile. Lumea ar spune că am foarte puține haine dacă m-ar vedea iar cu asta. Poate mă ajută Georgy. Am observat că are gusturi destul de bune la haine și e o maestră a asortatului. Poartă mai mult haine negre și multe cămăși, dar sigur are ceva bun prin hainele ei, ce să arate bine pe mine. Perfect. Seara asta facem spectacol. Oricum visam de mult să-mi bag nasul în hainele ei, iar asta ar fi ocazia perfectă. De ce să nu mă lase? Doar suntem prietene. Promit că i le dau înapoi, dacă nu mă atașez în mod special de vreo haină. Orice e posibil.