Trecuseră zile de la disputa cu Cristi și încă nu știam nimic de el. Nu răspundea la apeluri, la mesaje, la nimic. Ana îmi dăduse câteva informații vagi despre el, dar nici ea nu știa cu adevărat mare lucru despre ce face sau unde e, sau poate cu cine.. Împachetam fără ca măcar să știu dacă vom merge în excursia aia stupidă... Parcă tot universul voia să îmi facă viața mai grea.
-Doamneee dacă mă asculți tu vreunpic....
-Hm?
-Mă Lia. Înțeleg că ești preocupată de el.. Dar sunt cea mai buna prietenă a ta și te ajut să împachetezi deci ai putea să îmi oferi puțin timp mie, mă mai ții minte? MARIA.
-Iartă-mă fată.. Dar simt că pur și simplu fac totul greșit știi?
-Eu când fac ceva greșit îndrept lucrurile. Simpluuu.
-Pf..
-Așa și cum spuneam... Adam a spus...
-Hello, iubire! Ești gata de excursieeee?
Nuanța de entuziasm din vocea lui Cristi era egală cu cea de exasperare din oftatul Mariei.
-S-a zis cu problemele mele!
A spus frustrată prietena mea.
-Ce fac fetițele?
-Uite aș fi preferat să îmi termin discuția cu prietena mea înainte să intri ca un necioplit și să mi-o iei... Din nou.
Și-a dat Maria afară emoțiile pe cel mai nervos glas pe care aceasta îl putea folosi.
-Of... Ce rău îmi pare.. Bun. Acum am terminat și cu drama.. Lia să mergem...
-Fira-i al naiba să fi... Îți scriu mai târziu Lia. Papa.
-Maria stai! Nu te supăra...De ce ai fost așa rău cu ea?
Am întrebat încercând să imit glasul dur al prietenei mele dar care părea mai mult un scâncet din partea mea în fața lui. Asta părea să fi gândit și el fiindcă a zâmbit arătându-și dinții aceia superbi și mi-a luat bagajul de pe pat.
-După tine Lupoaică războinică care miauni.
-MIAUN?
**********
După ce l-am lăsat pe Kevin la Ana am plecat să îi luăm pe Alex și Manuela.
Revederea cu cei doi a fost dubioasă. Cristi conducea, eu stăteam în dreapta și cei doi în spate. Ma simțeam încordată avându-l în spatele meu pe Alex și în stânga pe Cristi.
Mâna celui din urma a ajuns pe piciorul meu într-un mod drăguț. Am avut impulsul să i-o rup dar exact când mi-am pus la rândul meu mâna peste a lui, să o îndepărtez, am observat în oglinda retrovizoare privirea lui Alex prea încordată asupra mâinilor noastre pe piciorul meu.
Zâmbetul dulce al lui Cristi sub ochelarii de soare mi-a topit intenția de a-i rupe mâna și vibe-ul meu se schimbase brusc. Chiar păream un cuplu. Până la urmă trebuia să facem chestii de cupluri,nu?
-Doamne iubii. Tu realizezi că mergem acolo și dormim împreună... Vai de mine. Am o rochiță de noapte special pentru tine și..
-MANU... te rog nu vorbi despre astfel de lucruri.
I-a închis gura Alex Manuelei care s-a bosumflat toată încheind astfel încercarea ei de a povesti despre ce urma să se întâmple între ei și rochița aceea. Alex era ocupat să se uite la mine și Cristi. Nu se putea ține și de ea acum.
Am oprit mașina pentru un scurt popas și am mers să iau câte ceva de mâncare. Din păcate era doar un magazin atât de dărăpănat încât îmi era frica să cumpăr de acolo, dar trebuia să ronțăi ceva chiar dacă era posibil să mâncăm acum și să murim mâine..Durase ceva să îl conving pe Cristi să ne lase să mâncăm în mașină, dar am profitat de poziția de iubită și nu m-a putut refuza.
În afara magazinului dărăpănat se afla un dozator în care am observat ciocolata mea preferată însă ca de obicei s-a blocat.. Am mai băgat o bancnotă și același rezultat dar cu doua bunătății. Îmi venea să țip la câte tâmpenii mi se întâmplau azi.
-Lasă-mă sa te ajut!
A spus Alex venind și lovind ușor cu mâna în locul unde era ciocolata pentru a o putea lua.
-Mereu ți-au plăcut dulciurile cu căpșuni. Unii oameni nu se schimba nu?
-Cred ca nu..
Am confirmat zâmbindu-i și având grija să îi mulțumesc. Am luat tot ce aveam nevoie în timp ce Alex s-a îndreptat spre baie. Cristi nu știu pe unde umbla dar Manuela era la mașină. Când am ajuns lângă ea tocmai îmi închidea bagajul din portbagaj.
-Hei. Ăla e al meu! Am spus încruntându-mă.
-Calmează-te. L-am confundat cu al meu. Îmi căutam și eu ochelarii de soare dar tu nu ai așa ceva. Pf fraieră. Stai calmă nu aș fura haine de la tine nici dacă mi s-ar da de pomană.
Am mormăit ceva ce n-am înțeles nici eu însă partea dubioasă e ca trolerul ei era roșu lucios și al meu albastru. Mda.. Confundat deci.
-Hai fetelor nu vă hârâiti acum.
Cristi m-a smuls din visul de a-i rupe capul și am putut continua drumul spre hotel in armonie.
-OK copii. Ne instalăm și ne vedem jos să mâncăm într-o oră, apoi vedem noi ce mai facem. Important deocamdată e să rămân singur cu iubita mea că deja m-am saturat să stau cu voi în spate.
Tonul folosit de Cristi sugera destule și modul de a o spune sugera și mai multe. În acel moment am crezut că o să crap de rușine sub privirea lui Alex, însă acesta s-a lăsat tras de Manuela spre scări căutând camera lor.
După multe căutări eșuate am reușit să găsim camera noastră care printr-o surpriză prost gândită era chiar lângă a lor și astfel ne-am trezit față în față unii cu alții la nici 5 m distanță.
-asta va fi interesant.
Am suspinat într-o încercare de a-mi regla vocea însă încercarea era praf fiindcă tot la fel de tristă a sunat. Pe când Manuela zâmbea de parcă știa ca asta urma să se întâmple.
-O da.
A răspuns și Alex. Cristi și Manuela păreau încântați de idee. Am intrat fiecare în camerele lor. Trebuie să spun că era superb. O camera imensa cu un perete mai mult de sticlă care avea o draperie lunga, un pat frumos și impunător păzit de două dulăpioare. Nuanțele de bej, vișiniu și negru de pe așternuturi și mobilă erau atât de frumoase.
Cristi s-a aruncat în pat și s-a uitat la mine. Eu în schimb eram șocată fiindcă mi am dat seama că asta însemna că vom dormi împreună. M-am roșit, apoi înverzit, apoi bâlbâit și mi-am încheiat scena prin a spune că merg să fac baie. Când am deschis bagajul am observat că pasta de dinți și șamponul erau vărsate peste tot în bagaj. Toate hainele mele fiind compromise. Am căutat dar tot ce am găsit neatins de întâmplare erau o pereche de blugi negri. Acum știu ce căuta scorpia în bagajul meu.
-Ooo dar ai probleme, ha?
-Cine crezi că a făcut asta? Logic că scumpa ta fostă iubita.
Cristi a început să râdă din nou. Devenea sunetul meu preferat.. Am zâmbit și eu deși situația mi se părea oribilă.
-uite... Îmbracă asta.
A spus aruncându-mi un tricou de-al lui. Parfumul lui m-a lovit înaintea materialului și aproape că am oftat simțindu-l. Era atât de revigorant să simt mirosul lui.
-Mulțumesc...
-Cu placere. Acum fugi că vreau și eu să fac dus.
-Du-re tu primul... Mie îmi ia mai mult.
A dat din umeri și s-a ridicat leneș mergând spre baie. Am observat că nu și-a luat haine așa că am deschis bagajul vrând să îi caut eu și să le las la ușa băii însă m-am panicat văzând lenjeria deasupra tricourilor și am închis la loc bagajul roșind și cocoțându-mă în vârful patului. Îmi simțeam obrajii roșii și arzând.
După doar câteva minute acesta a ieșit. Prea multă piele la vedere. Am icnit și mi-am pus perna peste față.
-Ce-i?
A întrebat confuz în timp ce se ștergea pe cap cu un prosop. Avea pe el o pereche de pantaloni scurți și niciun tricou. Din parul ud îi picura apă și avea buzele pline și umede arătând astfel chiar mai bine și mai atractiv decât de obicei. Câțiva stropi de apă se țineau strâns de pielea lui. Am mai tras un ochi la el însă el se uita atent la mine. Cred că ambii eram la fel de confuzi de prezența celuilalt. Mi-am dat seamă că probabil îi încălcam intimitatea așa ca mi-am înșfăcat tricoul și prosopul iar fața o țineam adânc în perna pe care o țineam cu cealaltă mână.
Mergeam încet cu perna în față nevăzând drumul dar simțeam deja gustul libertății din spatele ușii de la baie. Singura problema era că la jumate drumului m-am lovit de ceva. Spre frica mea era cineva. Cineva plin de apă.
-Lia.. Ce faci?
-Încerc să ajung la baie fără să te văd așa.
-Dar nu e mare lucru.. Serios.
- Ba este! Nu îți încalc intimitatea de băiat.
-Despre asta era vorba? Prostuțo.
Mi-a coborât ușor mâna cu perna însă țineam ochii strâns închiși.
-Deschide-i ridicolă mică. Nu contează dacă mă vezi așa.. Ce naiba. Nu e mare lucru.
Am deschis ușor un ochi, apoi pe celalalt și am văzut cât de aproape eram defapt de el. Îi simțeam pielea umedă la doar câțiva milimetri de corpul meu și mi-am ridicat ușor ochii de la pieptul lui spre față. Când i-am întâlnit acei ochi superbi a apărut inevitabil și zâmbetul lui superb. Am simțit cum m-am topit brusc până când un strop de apă din părul lui mi-a aterizat pe față trezindu-mă din transă. Am realizat atunci că era foarte aproape și se tot apropia.
Am lovit unde am prins și am fugit în baie auzind un geamăt în urma mea.
*********
După aproximativ o oră am ieșit din baie știam că deja întârziem dar nu se plângea nimeni încă.. Pășeam ca o persoana normală ce sunt în situația normală în care eram... Și am mers cu spatele până la bagaj.mda.. Normala de mine. Mi-am scos o gentuță de machiaje. Nu mă uitam în urmă și mergeam cu spatele fiind prea rușinată să dau ochii cu el. Pentru o clipă am crezut că nu e în cameră până când i-am auzit vocea fix în spatele meu.
-Doamne. Acum ce faci?
-aaaaaaaa. Bine paaaaa.
Și cu asta am fugit înapoi.
M-am întors după câteva minute machiată(slava domnului că nu mi-a stricat și asta). Am ieșit ușor și roșie afara unde Cristi se uita deja insistent la mine. Ok..
S-a ridicat în tăcere și s-a apropiat de mine. Am lăsat instinctiv capul în jos însă mi l-a ridicat să se uite la mine mai atent.
-Arăți uimitor...
-Mulțumesc.
-Acum hai să te ștergem.
-Ce?!
Am spus și m-a tras după el în baie unde n-am apucat să văd prosopul umed care mi-a lovit fața și abea puteam să mă opun în timp ce el mă ștergea.
DOAMNE CÂT ÎL URĂSC UNEORI.
-Gata. Acum ești mult mai frumoasă.
-Prostule.