De jumătate de oră te învârteai prin casă. Nu aveai stare nicicum. Oriunde te puneai, orice făceai, gândul tău era doar la o singură persoană. Au trecut câteva zile de la discuția avută cu Yujin și te-a afectat destul de mult, mai ales că Seungyoun deja putea fi plecat după spusele blondei.
Ai încercat să nu le mai dai atenție după ce a plecat, dar mereu își făceau loc în mintea ta și parcă nu mai doreau să plece. Te-ai străduit să le alungi cu orice preț.. și totuși, fără folos. Sfârșeai prin a diseca fiecare vorbă auzită, încercând să găsești o explicație plauzibilă pentru ce anume urma să se întâmple.
La un moment dat, decizi că ar fi și timpul să faci ceva, nu doar să stai degeaba și să-ți faci scenarii. Ai așteptat câteva zile în speranța că Seungyoun îți va răspunde sau că totul va reveni la normal, dar acum aveai impresia că a fost doar un timp pierdut, timp în care brunetul putea deja să.. plece.
- Nu, nu mi-ar face asta, te găsești vorbind de una singură. Și totuși, ce obligație ar avea față de mine să rămână? îți închizi ochii pentru câteva clipe și lași un oftat să-ți scape printre buze.
Arunci o privire spre ușa de la camera ta, apoi spre fereasta închisă. Îți muști interiorul obrazului, calculând variantele pe care le-ai avea. Dacă ai fi ieșit pe ușă, era posibil să dai de părinții tăi cărora le-ai spus că ai de învățat pentru un examen. Ar fi bătut la ochi să ieși pur și simplu dinăuntru, mai ales după ce le-ai cerut să-ți ofere liniștie ca să te poți concentra cum trebuie.
Singura variantă ar fi fost să ieși pe geam... din nou, doar că de data asta nu mai era Seungyoun care să te ajute. În momentul de față, nici nu știai dacă efortul tău se merită, poate el deja plecase, însă dacă nu ai fi mers să afli, urma să regreți.
Decizi să nu mai stai degeaba și, luăndu-ți pe tine un hanorac mai gros și niște ghete, deschizi geamul camerei tale, așezându-te iar pe pervaz. Înghiți în sec când privești în jos, distanța fiind una relativ mare, dar asta nu te-a făcut să dai înapoi. Nu era ceva imposibil de făcut.. trebuia doar să fii atentă. Îți duci măinile pe lemn, prinzându-l și te împingi înainte, până ce nu mai simți vreo suprafață tare. Ai avut parte de un mic moment de zbor, care s-a sfârșit odată ce ai simți iar pământul sub tălpi. Ai aterizat mai bine decât credeai, poate doar trebuia să mai lucrezi la echilibrul tău, deoarece era să pici pe spate în primele secunde.
Respiri ușurată că nu te-ai lovit atât de tare. Te dureau puțin picioarele de la impact, dar nu era ceva atât de insuportabil. Îți scoți telefonul din buzunarul blugilor, aruncând o privire scurtă peste ora afișată pe ecran. Era abia ora 20 și un sfert, aveai timp să te și reîntorci până în ora 10.
***
Era să încurci blocurile între ele, mai ales că nu ai mai vizitat de mult timp această zonă a orașului. Deși trăiai în Seul de mică, parcă în fiecare zi continuai să descoperi ceva nou. Habar nu aveai dacă Seungyoun era acasă, sau măcar dacă asta chiar era casa lui. Îți asumai atât de multe riscuri pentru el.. dar nu îți era teamă, deoarece aveai impresia că va urma ceva bun. Sau măcar la asta sperai.
Când ajungi la etajul 4, observi că luminile erau pe jumătate stinse. Doar câteva neoane funcționau, dar nu ofereau destulă lumină. Erau 5 uși de o parte și de alta. Din câte îți aminteai, ușa brunetului era penultima de pe partea dreaptă. Pașii tăi erau lenți, chinuitor de lenți, parcă nedorind să faci vreun zgomot.
Ajungi după scurt timp în dreptul ușii, dar când dai să bați, realizezi că nu te-ai gândit la tot până la capăt. Ai venit aici, și acum ce? Să-i ceri anumite explicații despre absența lui? Cu ce drept i-ai fi cerut asta? Cu dreptul de prietenă, bineînțeles. Dar ce prietenă flirtează cu el așa? Și după îl alungă? Plus că nu avea obligații față de-
Tresari atunci când auzi scârțâitul ușii, care lasă la iveala un brunet confuz la vederea ta. Observi că părea pregătit să plece undeva, având pe el un palton negru și niște bocanci de aceeași culoare. Părul său era răvășit, șuvițele întunecate îi stăteau în toate direcțiile, buzele îi erau uscate, și sub ochi avea cearcăne sesizabile. Aproape că nu-l recunoșteai.. părea atât de schimbat și nu în sensul bun.
- Ce faci aici? întraba Seungyoun în timp ce face un pas în față, pentru a se apropia de tine mai mult. Aveai buzele întredeschise, dorind să spui ceva, orice, însă ai rămas tăcută și doar l-ai privit. După aspectul său, aveai impresia că nu ți-ai făcut apariția la momentul potrivit.
- Jaeha...? Seungyoun îți rostește numele pe o voce mai moale, citindu-i-se îngrijorarea. De ce ești aici? întrebă el din nou în timp ce-și ridică mâna pentru a o duce aproape de obrazul tău, dar i-o lovești imediat.
- Nu ne-am văzut de două luni și asta e tot ce ai de zis? pufnești nemulțumită și îți pui mâinile în sân.
- Să te părăsesc? îți repetă cuvintele. Nu aș putea face asta, doar că.. am avut nevoie de niște timp departe de tine.
- Asta e tot ce-mi oferi? Habar nu ai cum m-ai făcut să mă simt în perioada asta? Te-ai gândit măcar? îi reproșezi încercând pe cât de mult posibil să-ți abții lacrimile. Nu voiai să plângi în fața lui, deoarece nu suportai să faci asta în fața altora, fie că te-ar fi judecat sau nu.
- Am avut multe lucruri de rezolvat, răspunde el privind în altă parte. Continua să-ți ascundă adevărul, însă tu aveai o mică idee despre ce anume era vorba. Nu te putea duce de nas.
- Are legătură cu Yohan, nu-i așa? îl întrebi pe brunet. Nu poți nega, v-am auzit vorbind din separeu. Din cauza lui n-ai mai venit să mă vezi? îi pui iar o întrebare, dar nu părea că avea de gând să răspundă. Spune-mi, Seungyoun! Insiști tu odată ce vezi că refuză să scoată măcar un cuvânt. Vocea îți tremura, iar pee marginile ochilor tăi s-au adunat lacrimi gata să cadă.
Seungyoun a sesizat această schimbare în vocea ta. Și-a ridicat instant privirea spre tine, realizând că nu a procedat bine să te alunge așa. Putea rezolva totul, putea face lucrurile mai bine de atât.
Părea că nu urma să facă nimic să te liniștească, așa că ai decis să pleci. Aveai impresia că și așa ai venit degeaba până aici. Ai riscat destul de mult doar ca să nu primești nimic din partea lui. Nimic util cel puțin. Te întorci pe călcâie, sătulă deja de falsa lui neputință, dar nu apuci să faci prea mulți pași, fiindcă brunetul te prinde de braț, trăgându-te înapoi. Icnești din cauza gestului său, fiind destul de dur.
- Lasă-mă! strigi către Seungyoun. Ai încercat să te eliberezi din strânsoarea lui, dar nu prea aveai cum să reușești. A continuat să te tragă spre el, până ce ai ajuns în brațele sale. Și-a dus palmele în jurul taliei tale pentru a te ține aproape de el, deși tu continuai să-l împingi.
- Nu e locul bun să vorbim despre asta, își inchide ochii, lăsând un oftat să-i scape.
- Nu e niciodată locul bun, huh? surâzi tu. Nu e niciodată! repeți și de data asta începi să-l lovești cu palmele în piept. Niciodată, spui din nou, de data aceasta lăsându-ți lacrimile să curgă pe obraji. Acesta nu reacționează în vreun fel. Te-a lăsat să-ți descarci furia pe el. Simțea că merită loviturile tale, chiar dacă nu dureau foarte tare, poate chiar avea nevoie de ele ca să se trezească la realitate.
- Haide înăuntru, te roagă el după ce te-ai liniștit. O să-ți spun totul, te asigură Seungyoun pe un ton moale. Nu mai aveai forța necesară să te împotrivești, așa că l-ai urmat înapoi în apartamentul său.
Brunetul te în sufraeria aprtamenului, iar tu te conformezi, mergând spre canapea. Seungyoun te urmează, părând puțin tensionat cu privire la ce urmează, mai ales că nu știa cum vei reacționa. Nu voiai să-l presezi, dar te-ai săturat de atâtea secrete. Tot ascundea lucruri de tine, fară să-ți dea o explicație concretă pentru că te-a evitat două luni.
- Ei bine... la de 14 ani am venit prima dată în Seul alături părinții mei. Tata a primit o ofertă de job care îl solicita să vină aici, la sediul lor, așa că ne-am mutat toți.. doar că după 3 ani, firma la care lucra s-a desființat. Bineînțeles că nu voiam să plec înapoi, îmi plăcea Seul. Locurile, cluburile, viața de noapte, aveam chiar și gașca mea de prieteni, printre care se număra și Yohan. Era adolescența pe care mi-o doream dintotdeauna și nu voiam să-mi fie luată de nimeni.
- Yohan deci, îi repeți numele cu un oarecare dispreț. Aveai o vagă impresie despre ce urma să-ți spună, dar nu doreai să-ți mai faci scenarii, așa că i-ai așteptat explicația.
- Știu la ce te gândești și ai dreptate, te aprobă el. Am avut o ceartă urâtă cu părinții mei în legătură cu plecarea, pentru că eu îmi doream să rămân singur aici. Nu am reșuit să-i conving, bineînțeles, așa că Yohan a vorbit cu ei pentru mine, promițăndu-le ca mă va lua la el. Din moment ce era deja major, aveau mai multă încredere în el. Și eu aveam odată, dar pe parcurs am realizat că nu era o influență bună.
- Dar nu ai aflat asta într-un prea frumos, nu? intuiești tu.
- Da, a fost ceva neașteptat și dureros mai ales pentru că eram prieteni și credeam că pot avea încredere. Cât am stat la el, mi-a cerut să-l ajut cu diverse. La început au fost doar treburi minore pe care trebuia să le fac, ce păreau inofensive. Nici nu mi-am dat seama că ce fac este rău până acum un an, când m-a pus să transport cu mașina mai multe geamantane. Nu mi-a spus ce e în ele, nu mi-a dat vreun detaliu legat de conținut, până ce am aflat eu singur. Erau pline cu bani, bani pe care el nu avea cum să-i facă prin acțiuni legale.
- Banii aia cu siguranță nu proveneau din chestii legale din moment ce nu a vrut să știi de ei, spui tu, fiind aprobată de brunet.
- Da, a refuzat să vorbească pe subiectul ăsta. După acea seară, am realizat că nu mai vreau să aflu nimic din treburile alea. Cu cât știam mai puțin, cu atâ era mai bine. Am încercat să mă depărtez de el, mi-am găsit și un loc unde să stau doar ca să nu mai fie cu ochii pe mine. Voiam să-l scot definitiv din viața mea de tot, doar că el nu a vrut să renunțe la mine. Se folosește de orice sau oricine important pentru mine ca să mă facă să mă reîntorc la el.
Făcu el o pauză, simțindu-se oarecum eliberat că spus asta cuiva. Pentru prima dată era convins că s-a confesat persoanei ptrivite. Tu în schimb nu puteai ține pasul cu toate aceste informații, dar continuai să-l asculți atentă, păstrând întrebările pentru final. Bineînțeles că ai devenit tensionată la auzul unor evenimente, iar expresiile tale au trecut repede de la furie, la șoc și îngrijorare.
- Sunt sigur că în seara aceea ai auzit că a menționat de tine, dar și de faptul că are ochi peste tot, de aceea.. de aceea am încercat să mă distanțez de tine în aceste două luni, îți explică brunetul, lăsând un oftat să-i scape printre buze. Nu vreau să-și dea seama că ești importantă pentru mine, spune el fără să realizeze apoi se uită panicat la tine, care deja aveai un zâmbet larg pe chip.
- Chiar sunt? îl întrebi, dorind să auzi asta din nou, însă el nu părea prea mulțumit.
- Deja am recunoscut.. de ce mă mai torturezi acum, se plânge Seungyoun și își acoperă fața cu palmele pentru a nu îl mai vedea. Tu doar începi să râzi datorită comportamentului său copilăresc în timp ce te apropii de acesta pentru a-i îndepărta mâinile.
- Haide, vreau să te văd, îi spui tu acestuia, încercând să îl convingi. La un moment dat, spre surprinderea ta, brunetul îți ascultă îndemnurile, renunțând la încăpățânarea lui.
- Iar eu aș vrea să te sărut, deci ce facem? vorbește Seungyoun, iar tu aproape rămâi fără cuvinte la auzul întrebării sale.
- Nu m-aș supăra dacă ai face-o, îi răspunzi cu zâmbet.
- Bine de știut, răspunde Seungyoun cu un rânjet ce i se întindea încet pe buze.
Acesta revine la poziția în care era acum câteva clipe, de parcă nimic nu s-a întâmplat, lăsându-te confuză și rușinată de ce tocmai ai spus. L-ai privit cu o încruntătură pe chip și cu ochii mijiți, gândindu-te că dacă nu avea el de gând să facă ceva, urma să faci tu.
- Oh, deci așa jucăm? întrebi tu amuzată, apoi te ridici în picioare, decinzând că e timpul să pleci. Până la urmă aflasei tot ce trebuia aflat, nu mai aveai motiv să rămâi la el, asta dacă nu-ți oferea el un motiv să rămâi.
Acesta îți observă mișcările, iar rânjetul îi dispare treptat de pe buze. În mintea lui, lucrurile mergeau altfel, în niciun caz nu se aștepta să pleci așa. Brunetul lasă un oftat să-i scape printre buze, apoi îți urmează exemplul și face pași mari spre tine, pentru a te ajunge din urmă. Nu e ca și cum te grăbeai să pleci, doar că întârziai cât mai mult momentul ca să fii sigură că vine după tine.
Ai ajuns aproape de ușa de la intrare atunci când ai simțit mâna lui prinzându-te de încheietură. Ai zâmbit involuntar datorită gestului său, doar că în momentul în care te-a întors cu fața la spre el, bucuria ta s-a evaporat. Te așteptai ca expresia lui să fie una amuzată, așa cum te-a obișnuit, dar acum părea extrem de serios. Ți-ai întredeschis buzele, dorind să spui ceva, însă ți-a ieși doar un icnet printre ele din cauza contactului dur și neașteptat. S-a simțit straniu de bine când buzele sale au început să se miște peste ale tale, mai ales că ți-ai imaginat acea seară modul în care s-ar desfășura acest moment.
Mâinile brunetului s-au mutat de pe brațele sale, pe talia și obrazul tău, dorind să adâncească sărutul și să te simtă mai aproape de el, deși erai practic lipită între Seungyoung și ușă. A continuat sărutul, trecându-și limba peste buza ta de jos. Nu te așteptai să grăbească lucruile, dar nu te deranja acest aspect, din contră, te făcea mai doritoare. I-ai permis accesul fără să te gândești de două ori pentru a putea adânci sărutul, după care ți-ai mutat degetele în șuvițele se întunecate. Iubeai când avea părul aranjat, dar acum arăta de zece ori mai bine, mai ales că puteai să te joci cu el după bunul plac.
Aveai nevoie de o gură de aer, dar nu voiai să oprești momentul prea curând, nu voiai să se depărteze de tine, nu voiai să pierzi contactul. Nici el nu părea că-și dorește asta, de aceea s-a desprins de buzele tale și a continuat să-ți lase săruturi umede pe maxilar, apoi în jos pe gât. Nu are foarte mult acces din cauza hanoracului tau, de care părea că vrea să scape. Și tu aveai aceeași idee, de aceea te-ai depărtat puțin de el, fiind pregătită să-l tragi peste cap, doar că nu apuci, deoarece sunteți întrerupți de soneria telefonului care venea din buzunarul brunetului.
- Nu acum..., mârâie Seungyoun enervat și își scoate mobilul, uitându-se la ecran. Trebuie să răspund la asta, la naiba, îți explică băiatul în timp ce își trece o mână prin păr. Revin imediat și te voi conduce acasă, în regulă?
Tu doar aprobi cu o mișcare a capului la auzul vorbelor sale, încercând să-ți recapeți respirația, dat să procesezi și ce era pe care să le întâmple dacă nu erați întrerupți de apelul pe care brunetul l-a primit.