Filip
Ora 13:23, iar eu deja am mintea făcută ghem. Toate planificările astea te mă obosesc. Când voi veni în New York am să-l întreb pe tata: ,,Moșule, ce om de afaceri talentat ai văzut în sufletul meu tânăr?" Iar el sigur mi-ar răspunde cu: ,,Nu te-ai întors cu nepoți. Ce păcat!" Mereu i-a plăcut să mă ia peste picior. Îmi spunea că doar mă pregătește pentru greutățile vieții. Oare? Tata mereu a încercat să fie un bărbat model pentru mine. ,,Viața trebuie calculată. Imposibilul este doar o plată de achitat." Mereu îmi spunea vorbe ce nu trebuiau uitate, fiindcă fără vorbele lui nu mă descurc - așa zicea el. Mă descurc și fără sfaturile lui. Să nu uit că sfaturile lui nu m-au ajutat deloc cu Beth. ,,E perfectă pentru tine. Ea este o femeie." Și ce mai femeia a fost!
Amintire: - ,,Domnul Filip Paulus. Născut în România, pe data de 27 aprilie 2001. Vârsta actuală: 18 ani. Cauza vizitei: înșelat de iubită, stări nervoase și consum exagerat de alcool. Prima ședință" își nota doamna psiholog pe clipboard.
,,De ce doamnele psiholog arată așa bine?" Nu-mi puteam lua ochii de la picioarele ei lungi, frumoase, în dres negru. ,,Zic, să nu mai poarte așa ceva. Vin pacienții cu o boală și ies cu două." Că tot mă făcuse să mă gândesc la boală, mă gândeam să-mi omor familia imediat după ce termin cu Scott. Păcat că nu eram un criminal. Mă trimiseseră la psiholog să pălăvrăgesc despre o cauză pierdută în timp ce mă uit la aceste picioare splendide, care mă îmbolnăvesc mai tare.
- Domnule Paulus, spuneți-mi, vă rog, cine este Beth.
- O nenorocită mincinoasă. Mai mult nu merită.
- Am înțeles. Acum spuneți-mi, vă rog, cine era Beth.
,,Cine era Beth?" Gândul acesta m-a enervat. Mi-am strâns pumnul, abținându-mă să nu trag una zdravănă măsuței de sticlă din fața mea. ,,Chiar vrea să răsfoiesc cartea părerilor mele din trecut? Cele din prezent sună mult mai bine - o nenorocită, mincinoasă, falsă, profitoare, vrăjitoare..."
- Domnule Paulus, mai sunteți cu mine?
- Bineînțeles, i-am confirmat și mi-am îndrept repede spatele, uitându-mă la fața fină și cu trăsături frumoase a doamnei psiholog.
,,Dacă erai puțin mai tânără te luam de nevastă. Serios. Arăți prea bine. Nu-mi plac femeile mai mari decât mine. Vreau ca eu să fiu cel măreț. Dar... cred că aș putea face o excepție. Mmmh! He he he!"
- Beth... a fost fata pe care am iubit-o nebunește, pentru care eram în stare să fac orice lucru' imposibil. Aveam planuri mari cu ea în viitor. În fiecare zi mi le imaginam deja realizate. Era o fată stăpână pe situații și pe ea. Știa ce voia de la viață. Rar găsești o fată așa. Era mai matură decât mine. Ea era... puterea mea.
Făcusem o pauză de câteva secunde, pentru că începusem să simt cum mi se întuneca sufletul înapoi. ,,BETH! DE CE? DE CE EL? NU!" Am tras mult aer și mi-am ridicat bărbia, pentru a sta în poziția unui bărbat puternic. Mă simțeam ca o crenguță, dar încercam să fiu un arbore.
- De fapt, era interesată doar de viața ei. S-a jucat cu sentimentele mele. Chiar am încercat să împart în mod egal timpul petrecut la muncă cu timpul nostru împreună. Nu voiam să se simtă pe locul 2. Decât să discute cu mine despre noi, a preferat să mă înlocuiască cu altul. Acel tip e chiar un coleg de muncă. Ce nenorociți!
Am început să-mi strâng pumnul mai tare. Chiar voiam să-i dau una acelei măsuțe. ,,În loc să fiu bun de mers la muncă, pierd vremea pe aici." Doamna psiholog mi-a turnat apă într-un pahar din plastic, și l-a împins cu degetul ușor spre mine, apoi și-a notat ceva pe clipboardul său.
- Vă înțeleg nemulțumirea, domnule Paulus. Mulți bărbați pică protagoniști în această poveste nefericită.
În timp ce stau cu ochii închiși - măcar așa dacă nu pot dormi aici - primesc un mesaj de la Georgy. ,,Să intri în curtea liceului când vii. Sper că ești bine. Te iubesc." Sigur vrea să-mi prezinte noii ei prieteni. Ah! Alte persoane cu care sunt obligat să stau. Îmi aduc aminte ce diferită este Georgy față de Beth. Nu a făcut nici măcar un lucru asemănător care să-mi trezească o amintire cu Beth. Doamna psiholog a avut dreptate când mi-a zis să caut o fată complet diferită, pentru a-mi schimba cursul vieții. Nu m-am așteptat s-o găsesc atât de repede. Norocul vine mai repede decât crezi. Ar trebui să mă pregătesc de plecare. Pentru mine astăzi e de ajuns. Să se ducă naibii cu taxa lor! Și mâine e o zi de tocat nervii. Îmi iau lucrurile din birou, îmi iau la revedere de la cine mai rămăsese pe acolo și ies afară. Când mă gândesc că și mâine vin tot aici, îmi vine să mă arunc în fața unui camion. Urc în mașină și dau drumul la radio. Era o melodie rock. Nu prea ascult, iar această melodie pentru mine e necunoscută. Pentru Georgy sigur este una cunoscută. Îi place rock-ul. Se îmbracă și ca o rokeriță de multe ori. Stilul ei unic, stilul în care se simte unică, a spus. Mă duc cu gândul la ziua când am luat-o prima dată la o plimbare cu mașina, cum a dat muzica la maxim și a început să cânte. Ne-am plimbat pe un drum pustiu, ca să mă asigur că nu luăm și prima amendă împreună. Mi-a zis că s-ar plimba 2 zile la rând pe lângă un câmp de floarea-soarelui și nu s-ar plictisi deloc. Adoră această floare la fel de mult cum o adora Van Gogh. Mi-a zis că acestui pictor îi plăcea să folosească culoarea galben în fiecare operă de a sa și că era fascinat de frumusețea florilor-soarelui. ,,Este o inspirație minunată pentru desen și pictură, o sursă de bucurie în artă." Nu pot s-o contrazic. Și eu consider că este o floare frumoasă. Mi-ar plăcea să fie ziua aceea, să alergăm prin câmp, fără gânduri care te duc la sute de griji. Să-i văd zâmbetul și să-i ascult râsetul și cum își împarte cunoștiințele sale cu mine.
Parchez mașina în parcarea liceului și cobor, după merg cu pași grăbiți. Vreau să se termine cât mai repede ziua asta și să mă bag la somn. Am nevoie de odihnă. Eu mă plâng pentru jumătate de zi, dar când va veni timpul să stau o zi întreagă? Chiar nu vreau să mă întorc iar la psiholog. E prea mult pentru mine. Când intru, toată lumea din curtea liceului se uită la mine de parcă a intrat președintele pe poartă, nu eu. Am ceva pe față? Nu-mi stă părul bine? Unde e iubita mea? Trebuie să fie pe aici. Niște fete strigă. Ah! Gura! Mă doare capul al dracu' de rău. Mă trezesc cuprins în brațe de Georgy și sărutat. Aici erai. Cred că asta a vrut să însemne ,,Este al meu." După ce ne despărțim buzele, îmi lipsesc fruntea de fruntea ei. Și eu sunt fericit să te văd.
- Pot veni mai des în curtea liceului, dacă mă întâmpini așa.
Georgy își dezlipește fruntea de a mea.
- Nu e nevoie. Nu mă pierd.
- Eu da. Nu vrei să mă ghidezi tu așa în fiecare zi?
- Nu.
Îmi scoate limba și mă apucă de mână. Mă aduce în fața Emmei, a unei fete cu părul blond și a unui băiat pe care pot să pun pariu că e Jack. Iubita mea mi-a vorbit de el și nu am suportat felul în care îl descria numai de bine. Fusese cu el în bancă, dar s-a mutat cu o fată. Cred că este chiar tipa asta, care se uită la mine de parcă aș fi descoperit acum. Nu i-am spus lui Georgy să-și găsească o colegă de bancă și nici nu am vrut să-i arăt că sunt iritat că stă lângă un alt băiat. Singură a luat decizia asta. Trag cu degetul de gulerul cămășii. Nu-mi place ce energie emană oamenii ăștia.
- Ea este Daisy, colega mea, iar el este Jack. Erau doritori să te cunoască.
- Nu mai spune!
Nu știu ce să le spun, dar înainte să-mi dau seama ce ar trebui, mă chinui să zâmbesc. O față zâmbitoare e perfectă în asemenea momente, nu? Toți fac ochii mari, numai Emma se întoarce cu spatele și râde. Georgy mă trage de cravată, mă aplec, iar ea îmi spune că mă uit urât, și zâmbetul mă face înfricoșător. Îmi aranjez cravata și adopt o față calmă și serioasă.
- Mă bucur că ați primit-o pe Georgy călduros. Să aveți grijă de ea. Știe să gândească doar cu stomacul.
- M-a durut.
- Scuze. Dar este perfect adevărat și, totuși, îmi place modul tău de a gândi.
Îi pun mâna pe cap și îi ciufulesc părul. Am zis să fiu glumeț, ca să nu-și dea careva seama cât de obosit sunt și dezgustat să vorbesc cu ei. O sărut pe frunte, iar ea îmi aruncă o privire urâtă. Îmi fixez ochii pe Jack, care se uită zâmbind la iubita mea. Tare mult mi-aș dori să fac turul Los Angeles-ului cu el târâș, legat bine cu un laț de mașina mea. Iar nu gândesc bine, dar, totuși, imaginea asta ar fi satisfăcătoare.
- Îmi pare bine să te cunosc, Filip. Eu sunt Daisy, colega iubitei tale.
Tresar, trezindu-mă la realitate când observ mâna lui Daisy, întinsă spre mine. Îi strâng puțin mâna, apoi îi dau drumul.
- Și mie îmi pare bine.
Mă uit lung spre Jack. Nu-mi spune că trebuie să dau mâna și cu el. Ba da. Jack îmi întinde și el mâna lui. Zâmbesc și îmi vine să îi strâng rău mâna când îi simt căldura. Să nu o atingă pe Georgy cu căldura asta.
- Am auzit multe despre pe tine. Georgy vorbește doar despre tine.
- Exagerează, răspunde ea iritată.
- E bine că și-a găsit tipul potrivit, continuă Jack, pentru o fată frumoasă și inteligentă cum e ea.
- Da. E o comoară pentru mine.
Pot să-l omor? Întorc capul spre fete. Emma își dă ochii peste cap, apucând-o pe Georgy de mână, iar ea m-a prins pe mine de mână.
- Haideți acasă! O să vă cunoașteți mai bine când va fi și Filip odihnit. Mor de foame.
- Dar, Emma...
- Shhh, Georgy!
Arunc o ultimă privire spre Jack. Se uită și el la mine. Îmi zâmbește și-mi face cu mâna. Nemernicul. Îi fac și eu cu mâna. Port pică aiurea. Jack nu e Mike, iar ce se întâmplă acum nu e un concurs. Georgy este cu mine și e diferită de alte fete. Mă iubește simcer. Mă pun la volan și rotesc cheia.
~☆~
Amintire: Pentru Georgy totul era bizar. Living-ul casei părinților mei, unde se ținea întâlnirea de seară cu festivitate, era de 3 ori mai mare decât părinților ei. Erau două mese unite în formă de L, pline cu tot felul de mâncăruri și o boxă mare cu muzică jazz, iar noi așteptam la ușă, cu părinții mei oamenii de afacere invitați de tata. Surorile mele nu participă la asemenea festivități. Nu le interesează. Era prima dată când participa și Georgy, dar se citea pe fața ei că nu mai suporta să aștepte. Se chinuia cu greu să stea locului. ,,Mereu când o pun să stea cuminte se leagănă, își mișcă brațele sau picioarele." Era îmbrăcată elegant și decent, în cămașă, cravată, sacou și fustă strâmtă. Nu o văzusem niciodată îmbrăcată așa. Nu-mi displăcea. ,,Mi se pare frumoasă orice stil ar avea." A oftat și a adoptat o poziție dreaptă și sfidătoare. Nu o reprezinta pe adevărata ea. Totuși, apreciam efortul ei de a se integra în familia mea. Părul ei, care era tot timpul nehotărât dacă să fie drept sau ondulat și mereu nelalocul lui, ca stăpâna, era acum prins la spate cu o clamă. Sacoul avea un singur nasture, iar fusta strâmtă era până la genunchi, amândouă negre. O făceau să pară serioasă, lucru care mă amuza, fiindcă ea nu putea fi serioasă prea mult timp. Nu aveam ceva mai bun de făcut, decât să o admir pe ea.
- Mai stau mult ca un stâlp supus la schimbările vremii? m-a întrebat în șoaptă, asigurându-se că nu o aud ai mei.
Am râs puțin.
- Adică? o provocasem zâmbind, deoarece știam că va continua să se plângă.
- Dreaptă, nemișcată și înconjurată de bunătățuri - tortură.
M-am abținut cu greu să nu râd iar. O înțelegeam perfect, deoarece și pentru mine, la început, festivitățile cu oameni ce se dădeau importanți erau un chin și o plictiseală.
- Bine. Poți să te duci să înfuleci ceva. Vezi să mai rămână măcar fețele de masă pentru invitați.
- M-am cărat de aici.
Înainte să plece, i-am luat clama din păr, lăsându-i părul să fie liber la propriu. Acesta a căzut, lovindu-se de umeri ei, rămânând puțin ciufulit, ca de obicei. Georgy s-a întors spre mine mirată.
- Măcar părul să fie el însuși, i-am zis.
M-am uitat la clama neagră mică și am pus-o în buzunar. ,,Se păstrează." Sunetul tocurilor o dădeau de gol pe Georgy, că a mers grăbită la mese. Își luase o farfurie, începând să pună de toate fără să stea, să aleagă dacă să ia sau nu. Îmi venea iar să râd, dar mi-am pus mâna la gură și m-am întors. Și eu stăteam la masă când mă plictiseam. ,,Să lingușești oamenii și să discuți despre afaceri e plictisitor." Toată veselia s-a evaporat când a intrat Beth, părinții ei și iubitul său. Domnul și doamna Turner erau în față. Ca de obicei,veniseră îmbrăcați elegant. Doamna Turner avea o rochie neagră, de catifea, lungă până în pământ, iar colierul și cerceii cu diamante galbene străluceau la fel de mult ca ceasul din aur al domnului Turner. După ce au împărțit câteva replici călduroase cu părinții mei am dat mâna cu ei, iar pe Beth cu Mike i-am salutat doar dând din cap. ,,Nu dau mâna cu oricine. Vreau să am mâinile curate." M-am întors spre Georgy, care încă era la masă, ținând cu stânga o farfurie plină cu tot soiul de dulciuri, iar în dreapta ținea o brioșă cu ciocolată mușcată. Mesteca lent cu ochii mari fixați pe Beth, apoi s-a întors spre masă. Am presupus că prestanța lui Beth o uimise, deoarece avea corpul ca al unui fotomodel și o rochie albă mulată, iar părul ei era lung, drept și blond. ,,Să nu mai zic de machiaj și manechiură. Mă dezgustă." Georgy nu-și aprecia corpul. Mereu îmi spunea că ar vrea să arate ca acele fete considerate frumoase, doar că nu-i permitea sănătatea. ,,Ea e perfectă oricum. Nu vreau iar o Beth. Vreau o Georgy." Lasă farfuria, ca să înceapă să-și pieptene părul cu degetele. ,,Faptul că o fată nu suportă să arate alta mai bine decât ea, cred că e în sângele lor." Când mă întorc, Beth și iubitul ei, Mike, erau în fața mea.
- Mă bucur că ți-ai refăcut viața, Filip, a început fosta mea să vorbească, și-mi zâmbea, de parcă ce a fost în trecut între noi nu a însemnat nimic și a fost doar o joacă de copii.
Îmi venea să-i dau un pumn lui Mike, pentru că pe ea nu o puteam lovi, fiind fată.
- Tsk! Îmi închipui bucuria ta pentru mine, i-am răspuns în timp ce refuzam s-o mai privesc.
- Mi-ar plăcea să fac cunoștință cu iubita ta, dacă nu te superi.
Beth s-a uitat peste umărul meu la Georgy, ce era cu spatele. Sigur nu voia s-o vedem cum se îndopa. Dacă nu acceptam, Beth se ducea singură la ea. Am zâmbit forțat. ,,O față zâmbitoare? Atât pot?"
- Sigur. Nu-i nicio problemă, am spus, încercând să fiu ospitalier.
- Vin cu tine, a zis Mike și a însoțit-o pe iubita lui.
M-am încrunt, pornind după ei. ,,Măcar când sunt cu spatele, îmi pot arăta adevărata față. Cred că ăsta era singurul lucru pe care mi-l doream - fosta să facă cunoștință cu actuala." Credeam că Beth nu-și va însoți părinții. Ea nu avea nicio treabă cu firma și nici Mike nu mai are, de când și-a dat demisia din cauza mea. Ce-i drept, mă uitam la el cu prea multă ură și i-am sabotat toată munca, dar a meritat. Georgy lăsase mâncare și se uita la Beth cu o față lipsită de expresie, însă ochii ei parcă țineau un foc gata să ardă toată încăperea. Era ceva pe care nu l-am mai văzut niciodată la ea, însă mi-am amintit că într-o zi mi-a povestit de o latură din ea, ce trebuie s-o țină închisă.
- Bună! Eu sunt Beth,...
- Fosta lui Filip, i-a continuă fraza, afișând un zâmbet cu colțul gurii.
- Văd că Filip ți-a povestit despre mine, a zis Beth, și mi-a aruncat o privire scurtă, apoi s-a reîntors spre Georgy.
,,O față zâmbitoare? Mă mir cum poate zâmbi. Toate lumea zâmbește fals aici."
- Să spunem. Toată lumea care îl cunoaște știe ce i-ai făcut, i-a explicat, dar de data asta Georgy se încruntă.
- Dacă nu făceam asta, tu și Filip nu ați mai fi fost împreună. Ar trebui să-mi mulțumești.
,,Să ce? Calci într-o zonă periculoasă, Beth. Georgy nu e ca noi, să poată să-și țină mult furia în frâu."
- Ar trebui să-ți mulțumesc? a întrebat-o, mijind ochii însoțiți de un zâmbet mare, ca și cum voia să-și crape singură fața cu el în locul feței lui Beth.
- Ar fi ceva, să știi.
Beth dăduse din cap aprobator și a facut același zâmbet. Cele două nu zâmbeau din politețe, ci era o avertizare că erau gata să sară una la gâtul celeilalte. Mike a dat să se bage între ele, dar am întins mâna, tăindu-i calea.
- Nu te băga într-o luptă dintre o tornadă și un tsunami. Te-ar face bucățele.
- Ai dreptate, confirmat și s-a retras la locul lui, privind cu mine la cele două. Mă întreb cine va câștiga.
- Da! Sunt iar pe primul loc!
Tresar speriat de strigătul lui Georgy. Se joacă un joc cu pisici pe telefon. Oboseala asta mă duce cu gândul prea departe. Am nevoie de o vacanță. Un loc liniștit, fără prietenii enervanți ai iubitei mele. Vreau odihnă. Munca asta pentru mine este prea mult.
- Numai jocul ăsta te joci, îi spune Emma plictisită. Parcă ți-a spălat creierul.
- Shht! Nu-mi strica fericirea.
Fetele încep să se contrazică între ele. Nu mă simt bine, însă nu doresc să le spun să facă liniște. Încă mă doare capul. De ce cedez așa repede? Sunt mai puternic. Trebuie să arăt asta, nu doar să-mi spun. Nu a trecut nici măcar o lună de când sunt aici. Îmi voi aduna toată puterea rămasă și îmi regăsesc spiritul. Sunt tare nesigur pe mine în perioada asta. Nu știu de ce am venit aici. Pot conduce eu parteneriatul ăsta la bun sfârșit? O iau razna deja. Gândurile astea mă zdrobesc. Trebuie să am încredere în mine.
- Bietul de tine. Munca aia te-a extenuat foarte tare, spune Georgy. Arăți groaznic.
Își pune mâna pe obrazul meu. Căldura ei e plăcută.
- Voi fi bine. După un somn bun, voi avea multă putere.
Îi iau mâna și i-o sărut.
- Eu în locul tău schimbam serviciul, spune Emma.
Chiar aș fi vrut altceva, dar nu am avut cale de ieșire. Afacerea familiei trebuie condusă de către un membru al familiei, corect? Tata m-a băgat în asta cu forța, dându-mi viața peste cap. Nu am avut timp de niciun hobby. Doar muncă, multă muncă, și mai multă muncă, pentru că eu voi deveni următorul domn Paulus. Sunt prins în asta. Nu mai am speranțe și vise ce nu au legătură cu firma de terenuri. Mă gândesc doar la viitorul meu cu iubita mea. Măcar să fiu un soț bun. Când voi deveni tată, îmi voi lăsa copilul să aleagă ce vrea.
~☆~
Intru în cameră și mă azvârl în pat. Nu știu ce naiba vor face fetele, dar nici nu mă interesează. Eu mă culc. Sunt obosit. Mă trezesc la 7 jumate, cu Petic lângă mine, în pat. Georgy nu e în cameră. Mă dau jos din pat și trag sertarul noptierei, pentru a-mi lua pieptenele, să-mi aranjez părul. Când sunt gata, mormăi niște înjurături și ies pe hol. Încă sunt obosit. Bat la ușa dormitorului Emmei. Nu răspunde nimeni. Intru direct, însă nimic. Camera e goală. Poate sunt în bucătărie. Mă duc la baie, apoi în bucătărie. Casa este pustie. Strig, și în afară de micul motan de la picioarele mele, nu răspunde nimeni. Îl iau pe Petic în brațe, îl mângâi și după ce mă uit în jur, văd un bilețel pe masă, cu floricele și inimioare desenate de către cineva. Citesc ce scrie pe el. ,,Am plecat în oraș. Ai grijă de tine. Pupici!" Las bilețelul înapoi pe masă și încep să-mi scarpin ceafa, căscând. Ce căcat! Pe mine să nu mă luați cu voi, că vă stric seara. Data viitoare am să vin și eu neinvitat sau invitat. Deschid frigiderul, căutând laptele în timp ce pisoiul se mângâia de picioarele mele. Cât pe ce să mă împiedic de el când dau să mă pun la masă. E tare lipicios. Mă bucur că mă iubește acum. Îl voi trece pe lista mea de prieteni. Rânjesc. În afară de Scott, nu mai am niciun prieten. Oare de ce? Pentru că în trecut eram un nenorocit. Oftez. Cam pustiu pe aici. Cel puțin, nu este gălăgie și pot să mă bucur de o liniște plăcută. O liniște plăcută care este întreruptă de o bătaie în ușă. Ahh! La naiba! Cine dracu' este? Dacă e un prieten de al Emmei, am să-i zic că a greșit casa. Deschid ușa și-l văd pe Billy. Ah! Căcat.
- Salut, Filip! O caut pe Emma.
Normal. Doar nu ai venit să bei lapte din frigider cu mine și Petic.
- Nu-i acasă. Au revoir, Billy! închei repede conversația, și trântesc ușa după ce-i răspund.
- Filip! Stai să mai vorbim. Sigur vine și Emma imediat. Nu am venit până aici degeaba.
Rămân sprijint de ușă, iar capul începe să mă doară din nou. Numai de prezența ta nu mă mai durea capul. Nu vreau să mă amestec între tine și Emma. Eu doar o supraveghez, nu intervin în relațiile ei amoroase.
- Du-te naiba, Billy! Pleacă! spun eu pentru mine în șoaptă, apoi decid să deschid iar ușa.
- Sunt sigur că un domn ca tine ar fi politicos să-și primească oaspetele în casă, îmi zice Billy.
Cred că glumești. Prea bine. Hai să ne jucăm frumos. Îți arăt eu ce domn sunt.
- Cum să nu? Intră și descalță-te. Vreau să păstrez curățenia în casa asta.
Mă uit la el cum își scoatea adidașii, abținându-mă să nu mă încrunt, dar tot nu pot să mă abțin din a-l privi dezgustat. De ce trebuie să bag in seama toți proștii pentru tine, Georgy? Billy mă însoțește la masa din bucătărie și ia un loc, eu rămân în picioare. Poate e și un hoț. Vreau să rămân precaut.
- Te servesc cu ceva? Avem apă la robinet caldă sau rece. Cum preferi?
- Aș prefera un pahar cu lapte, mai bine, spune, și-mi arată spre paharul de lapte din celelalt capăt al mesei.
Chiar e un hoț.
- Îmi cer scuze, dar acela este ultimul și este al meu, deci apă caldă sau rece?
- De fapt, nu mi-e sete. Mulțumesc oricum. Aș putea să-mi aprind o țigară?
- Sigur. Afară, răspund, arătându-i spre ușa de la intrare.
- Nu ești o gazdă prea bună.
Îmi dau ochii peste cap.
- Am poftit un străin într-o casă care nu-mi aparține. Pe de altă parte, proprietara nici măcar nu-i acasă. N-am niciun drept să-ți fiu gazdă, fiind tot un oaspete.
Billy face ochii mari, apoi rânjește către mine.
- Voi oamenii importanți aveți un orgoliu desăvârșit. Ai o privire de parcă ai vrea să mă arunci pe geam. Ți-ar sta mai bine zâmbind. Un bărbat așa frumos ca tine, cu ochii de un albastru închis, intens și rar - sigur ai și un succes incredibil la fete - ar trebui să se bucure mai mult de viață.
Mă strâmb la spusele lui. Cine se crede să-mi spună cum să fiu? Trăsăturile faciale ale lui Billy îmi aduceau aminte izbitor de Jack, alt pion în viața mea. Cred că toate persoanele enervante se aseamănă între ele. De fapt, am impresia că Billy e mai mult decât un pion. Nu-mi dă un sentiment de încredere. E prea secretos. Sper doar să nu devină un adversar serios.
- Apreciez sfatul tău și complimentele despre ochii mei, însă a trecut ceva timp și Emma tot nu s-a întors. Te-aș ruga să pleci și să te întorci când vine ea.
Râde brusc.
- Ești un băiat amuzant. Nici nu au trecut 5 minute și mă dai afară. Calmează-te, amice.
- Nu sunt amicul tău, Billy.
- De ce nu? Georgy e iubita ta, iar Emma, prietena ei. Dacă eu și Emma vom deveni apropiați, mă vei vedea des pe aici.
- Apropiați? Tu realizezi ce spui? Emma nu-i de tine. Las-o în pace. E o copilă.
- Nu, Filip. Tu nu realizezi ce spui. Emma e o persoană matură. Nici nu ai încercat s-o cunoști. Stați și în aceeași casă. Eu am cunoscut-o.
Deja simt cum îmi vine să-i zdrobesc capul. Emma nu are nevoie de iubirea lui. O va răni. Ce vrea de la ea? Să se hrănească cu energia ei? E un bărbat care caută energia unei fete tinere. Știu cât de nenorociți pot fi unii.
- E de ajuns, Billy. Prea bine. Poți sta cu Emma, dar să știi că eu și iubita mea vom fi mereu în spatele ei, așa că ai grijă. Acum, pleacă.
- Okay, mi-ai dat cu șutul în cur. Am să plec, atunci. Ești un om tare înțepat.