Bate cineva la ușă, Suzie latră, mă duc și deschid. Era Vasile.
- Salut, ce faci?
- Salut! Mă bat de muscă cum știi
- Bă, fii atent! Azi am avut o zi de coșmar. Mi -a murit unul pe șantier.
Mă uit la fața lui, într-adevar, nu-i mai văzuzem fața așa. Afară, dincolo de statura lui înaltă, vanul lui pe care îl știam și ceața strângandu-se cu frigul și cu seara în jurul felinarului public. Decembrie.
- Cum măi? Hai, intră!
- Asa cum auzi, hai că nu am timp. Fii atent, te rog ceva, dar să nu mă refuzi.
- Ce-i mă? și deja eram îngrijorat că-l știam că vine cu nebunii.
- Ăsta a căzut și a murit, a alunecat și te rog să-l ții la tine câteva ore.
- Cum mă, să-l țin? Ești nebun?
- Păi să-l ții ca să nu stea omul fără lumânare și să se mai încălzească și el, saracu', un timp.
- Vasile, tu ești sănătos?
- Da.
- Și unde e omu'?
- E în van.
- Cum măi în van?
- În van, în căruță, ce dracu nu înțelegi. În van, în spate, unde era să-l pun.
- Măi, Vasile! Trezește-te, ai chemat poliția acolo, nu știu, salvarea, medici.
- Da, măi, am hârtii, am tot, toata ziua numai asta am facut. Zi-mi, îl primești.
Și îmi flutură pe sub nas, un pachet de harțoage, scoase de la chimir. Dar nu am apucat să le văd bine că le-a și băgat înapoi.
- Măi, Vasile! Cum să primesc mortu', ce sunt eu gară de așteptare pentru morți. De ce nu-l duci la familie sau la tine acasă?
- Pentru că familia lui nu știe încă nimic, nu-s acasă și nici nu au loc, stau acolo toți înghesuiți în doua camere și cu ăia mici, mulți.
- Păi și nu e treaba mea! De ce nu l-ai ținut la morgă, la spital
- E poveste lunga, îți spun eu după.
- Care după?
- Bă, asta era din satul nevestii, îl stiu de mic, om cu paru' alb. Dracu m-a pus sa-l duc pe șantier. Fă-ti și tu milă, să-i punem o lumânare la cap. Unde era sa l las, pe șantier sau în vanul ăsta?
- Măi ...și ce-i spun eu soției când o să-l vadă , ca tb sa vină în scurt timp. (încerc cumva sa scap)
- Terminăm până atunci.
- Cum terminăm? Măi, Vasile, asta e treaba de pușcărie, nu-mi place.
- Dar când te-am scăpat să mori cand erai beat, ți-a plăcut?
- Lasă măi, aia e aia, asta e alta.
- Bă, eu atât de rog, ne primești sau nu? Ultimul favour!
- Și cum e?
- Cum adică să fie? E mort că au constatat și medicii.
- Nu, mă! E in coșciug, e îmbrăcat..
- Este, măi, îmbrăcat, dar coșciug, ăia la spital nu au avut, doar știi cum e aici, îi ard, de-aia nici nu l-am lasat, ca-i de-al meu din zonă. Să-l îngropăm creștineste, cum să auda ăia din sat ca i-am lasat pe pirații ăstia să-l ardă, ce fel ce om sunt eu?!
- Bine, măi! Și cât va sta la mine?
- Pânâ aduc eu băieții care știu și au mai făcut din astea. Lasă că-ți explic, hai să-l băgăm în casă că am înghețat.
Imi iau papucii și il urmez către camionetă. Deschide în spate și printre scule de tot felul întins pe podeaua mașinii zăcea un corp. Dau un pas înapoi.
- Măi, Vasile, mă bagi in belea.
- Ce belea, stai liniștit, nu ai văzut că am hârtii. Hai și apucă-l. Dar zdravăn, că e moroșan.
Ma uit cu frică la fața omului în lumina palidă ce cobora din tavanul vanului, părea ca adormit în paltonul lui gros de culoare închisă și doar undeva în partea dreaptă a tâmplei se vedea o pată de ceva sânge, acum uscat.
În fine, apuc. Noroc că trăsese vanul cât mai aproape de ușa casei. Era greu de nu-mi venea să cred. Să nu-l scap, îmi zic, ca o mai pățisem și mereu aveam vise urâte din pricina asta.
Îl punem pe canapeaua din sufragerie. Lat cât era, că fusese, vajnic, moroșan, cum zicea Vasile.
Vasile cică să-l punem apoi pe masă.
- Măi, tu ești tâmpit? Cum pe masă, unde mănânc eu?
- Păi nu așa se face?
- Vasile, eu te bag în pizda mă-tii și te dau afară cu mortu' tău cu tot.
- Bine, bă! Îl lăsăm aici, macar e cald. Ai o lumânare?
- Am.
Am adus, am pus-o într-o scrumieră și am așezat-o lângă om. L-am privit mai bine, părul alb, fața neschimonosită, parcă zâmbea.
- Și acum?
- Acum, ce?
- Acum, ce faci ca ziceai ca te duci dupa niste baieti, dar Vasile sa nu stai mult ca ma omori si pe mine, sa te duci ca intr-un vant vartej si sa vii. Ai telefon la tine, sa ma suni din cinci in cinci minute ca sa stiu ce faci si unde esti.
- Stai mai fara grija! Dar mai e ceva
- Ce sa fie, nebunule? ca-mi ajunge
- Ba, uite! Asta mai trage cate un vant si el, asa sa stii. L-am auzit eu in timp ce conduceam. Sa nu te sperii. Asa fac mortii, ca astia la morga, stii, nu i-au scos nimic din el
- Si ?
- Si de-aia ziceam sa ma duc dupa niste baieti care stiu si au mai facut din astea. Doar ii scoatem matele, ii baga formol – au ei tot ce le trebuie- si e gata. Altfel incepe sa se impute pana gasim unde sa-l depunem.
- Da, ce sunt eu , mai, morga? Tu esti tampit sau esti in soc?
Te-au gasit aia vinovat de moartea lui, ia spune?, apropo
- Nu, ba, citeste. Imi da iar hartiile alea si se aseaza cu un aer obosit la capul mortului in genunchi.
Incep sa descifrez din engleza din formulare, dar iar nu am timp, ca Vasile se ridica si zice: gata, plec.
- Mai, unde sa pleci, tu nu auzi ca nu te las sa-i scoti matele lu' asta aici?
- Bun, nu ma lasi , dar ma duc sa vad de-i gasesc rudele, sa le spun si sa-i aduc sa-si ia mortu, nu? Ok?
- Ok , zic..dar ma suni din cinci in cinci minute... altfel... altfel o sun pe nevasta-ta.
Cand am zis asta, a fost ca un miracol. Am atins clar un buton. S-a aplecat Vasile asupra mea si cu lacrimi in ochi mi-a jurat ca ma suna din cinci in cinci minute numai pe nevasta-sa sa nu o sun...ca, deh, ea il stie pe om, e din satul ei , etc. Emotii.
-Ok, am hotarat.
El se indrepta spre usa, eu nauc il urmez sa-l conduc cand aud un ''da'' in spatele meu. Caine latra si el. Intepenesc. Vasile cu mana pe clanta apasa si deschide usa degraba. O tranteste apoi si Il aud cum coboara in fuga cele cateva trepte.
Var capu ' inapoi din hol in sufragerie, mortul neschimbat. Pe geam il vad pe Vasile cum fuge cu vanu' mancand asfaltu'. Am ramas cu mortu, imi spun. Of! Dumnezeii mamei ei de viata, cum dracu de m-am procopsit cu toti oltenii astia pe capul meu.
Aprind lumina in hol, toate becurile, linistesc cainele si revin in sufragerie. Sa mor! Mortu sedea acum in capul oaselor si incerca sa-si lege sireturile de la pantofii putin scalciati.
- ...Da, zice
- ...Da, ce intreb, dupa multe, multe clipe?
- Am cazut dar imi revin, feciorule.
...
Se ridica si se intreapta si el trecand pe langa mine. Inalt, voinic inca, mosu'. Morosean, clar.
....
- Dar dvs cine sunteti, il intreb?
- Eu sunt socru' lu ala mititelu' de-a iesit acum pe usa. Adica el ne tine fatuca, ca sa zic asa. Stii, ne-am imbatat azi acolo pe santier si am alunecat. Buna seara. Iese si tranteste si el usa.
Raman mut. Cat sa fi trecut de cand stateam asa? Suzie nici ea nu misca, speriata. Suna telefonu, sotia mea: ai pregatit pastele, acum plec de la spital, in cinci minute, poate zece, pe ceata asta ...ajung acasa. Si sunt asa de obosita si de flamanda. Te pup.