Ascult mesajul de la Victoria și pe măsură ce aud tot mai mult din gura Serenei, chipul meu se luminează și ura față de ea crește cu fiecare secundă. Asta e dovada de care aveam nevoie! Mă uit în ochii verzi ai lui Calypso și sunt cuprins de o mulțime de stări și sentimente.
-De unde ai știut că sunt aici?
-Am simțit. Sunt aici să te ascult.
Niciodată niște cuvinte nu m-au făcut mai fericit decât acestea. Sunt gata să îi spun toată povestea, fără să îi mai ascund ceva din trecutul meu care ar putea s-o deranjeze dacă ar afla.
-Până să te cunosc pe tine eram total diferit. Toată lumea mă cunoștea drept tipul atrăgător și bogat și orice fată și-ar fi dorit atenția mea. Mai puțin tu, adaug eu zâmbind. Privind înapoi, îmi dau seama cât de urât m-am purtat cu unele persoane și cât rău le-am făcut, că am avut o viață dezordonată și că tot ceea ce am făcut era imoral. Însă la momentul respectiv îmi plăcea persoana care eram și consideram că totul mi se cuvine. M-am culcat cu multe fete, aveam o idee stupidă că numărul lor va conta vreodată în viața mea. Dar nu regret chiar tot, dacă toate astea nu s-ar fi întâmplat, nu aș mai fi ajuns să mă îndrăgostesc de tine. Pe Serena o cunosc de doi ani. Mi-a devenit prietenă și... putem zice că și puțin mai mult decât atât, dar ultima dată când m-am atins de ea a fost cu o lună înainte să te cunosc. Problemele mele cu ea au început atunci și s-au agravat când și-a dat seama că am sentimente pentru tine. Când am plecat de la tine de acasă, m-am întâlnit cu ea și m-a amenințat că îți va spune totul. Mi-a arătat niște poze, pe care nici măcar nu știu când le-a făcut. În schimbul lor mi-a cerut să îmi petrec o noapte cu ea, dar nu am acceptat. Nu voiam să intru în jocul ei. Am făcut tot ce am putut să îi iau pozele și să o împiedic să ți le trimită, dar nu am reușit. Trebuia să îți fi spus toate astea înainte, nu acum, dar m-am temut că ne va afecta relația.
-Ți-a cerut să petreci o noapte cu ea și tu ai refuzat-o? mă întreabă ea surprinsă.
-Eram conștient că orice variantă voi alege, nu va fi de bine, așa că am ales-o pe cea mai puțin rea.
-Trebuia să îmi spui adevărul. Nu îmi pasă cine erai înainte să te cunosc, pentru mine contează cine ești acum.
-Știu. M-am purtat ca un copil.
-Pentru că ești unul, mă tachinează ea.
-Îmi pare rău că m-am bătut cu Rye.
-El a început. Știam că va provoca un scandal.
-E fratele tău, e normal să facă asta. Chiar m-ai căutat toată dimineața?
-Am fost până și la cimitir, crezând că ești acolo! La ce te-ai referit când i-ai spus Victoriei de Carter?
-La cimitir. Am fost acolo de dimineață, apoi am venit aici.
-Ai fost la cimitir?!
-Vorbesc cu Carter mai des decât îți imaginezi.
Rămâne blocată.
-Îmi cer iertare că te-am făcut să suferi. Sper că mai pot avea prietenia ta.
-Iubirea mea nu o mai vrei?
-Crezi că o mai merit?
-Crezi că sentimentele se pierd atât de ușor? mă întreabă ea și se apropie de mine.
-Nu, nu cred. Indiferent ce îmi rezervă viitorul, eu te voi iubi mereu. Tot ce vreau e să fii fericită.
-Atunci sărută-mă și taci! îmi spune ea distrată, iar eu îi iau chipul frumos între mâini și îi sărut buzele roșii.
O trag mai aproape de mine și o strâng în brațe mai tare ca niciodată. Inima îmi bate fericită și gura mea simte din nou gustul ei dulce, care mi-a lipsit din plin în ultimele zile. Promit să am grijă de ea și să îi arăt în fiecare zi cât de mult înseamnă pentru mine.
-Iartă-mă, îi șoptesc eu.
-Se pare că nu sunt singura care are probleme cu trecutul, râde ea. Te iert.
-Ah, Calypso, dă-l naibii de trecut, prezentul meu ești tu!
Îmi zâmbește cald și nimic nu e mai frumos decât să îi privesc zâmbetul larg și ochii sclipitori.
-E cel mai frumos compliment, îmi răspunde ea și își lasă capul în poala mea.
-Am crezut că te-am pierdut, îi spun eu și încep să mă joc cu părul ei.
-Îi putem mulțumi Victoriei.
-Serena și Taylor strică, Victoria repară. Ce interesantă e viața, nu?
-Foarte. Acum vii cu mine la firmă?
-Dar abia ai ajuns! Hai să mai rămânem aici!
-Mi-ar plăcea, dar... am ceva de rezolvat.
-Bine, atunci să mergem.
O sărut scurt, apoi o iau în brațe și îi deschid ușa mașinii sale. Eu urc într-a mea, apoi pornim împreună spre oraș. Ajungem în fața firmei aproape în același timp. Eu rămân pe coridor, în timp ce ea intră în biroul tatălui ei. Iese după câteva minute și mă ia de mână zâmbitoare.
-Ai rezolvat ce trebuia?
-Mai am ceva de făcut. Dar aici intri cu mine, spune ea și bate la ușa tatălui meu.
Suntem primiți înăuntru și părinții mei ne privesc pe jumătate mirați, pe jumătate încântați că ne văd ținându-ne de mână.
-Bună ziua! spune Calypso veselă și face un pas în față.
-Bună! îi răspunde mama. Cu ce vă putem ajuta?
Calypso își scoate telefonul și îl pune pe masă.
-A sosit timpul să îl cunoașteți pe Taylor Wright, spune ea și pornește înregistrarea.
Ascult pentru a doua oară vocile celor doi complici și observ cum expresiile părinților mei se schimbă total. O iubesc pe Calypso!
-Dacă doriți mai multe dovezi, sunt sigură că le veți obține privind imaginile surprinse de camerele de luat vederi, spune ea la fel de zâmbitoare.
-Îmi cer scuze, fiule, pentru că nu am acordat importanță spuselor tale, zice tata.
-Ar fi trebuit să fim mai atenți, adaugă mama. Îmi pare rău că s-a întâmplat una ca asta.
-E în regulă, acum e totul bine, îi răspund. Sunteți oameni, și voi mai greșiți.
-Nu suntem perfecți, spune tata zâmbind, apoi pune mâna pe telefon. Trimite-l pe Wright în biroul meu, îi spune el secretarei.
Un minut mai târziu, Taylor își face apariția în birou, surprins să ne vadă aici pe mine și pe Calypso. Nu mi-aș dori să fiu în locul lui, tata fierbe...
-Ești concediat! spune el scurt.
Eu și Calypso ne uităm unul la altul și zâmbim, apoi ieșim discret din încăpere. Ajunși pe hol, ne îmbrățișăm scurt, apoi râdem atunci când auzim strigătele tatei pe tot coridorul. Ceva îmi spune că reputația lui Taylor s-a dus pe apa sâmbetei.
-Ți-aș spune că acum tu ești cel mai tânăr angajat, îmi zice Calypso, dar acela e Rye!
-Vino, vreau să vorbesc cu el. Apropo, ce ai făcut în biroul tatălui tău?
-M-am asigurat că nu va face vreo prostie.
-Ești misterioasă azi.
-Mereu sunt.
Intrăm în biroul lui Rye, pe care îl găsim stând de vorbă cu Victoria.
-V-ați împăcat! strigă ea fericită și sare în picioare, îmbrățișând-o pe Calypso.
-Victoria mi-a povestit totul, spune Rye. Îmi pare rău pentru neînțelegere.
Dau mâna cu el, apoi mai rămânem puțin de vorbă cu cei doi.
-Ah, am uitat să vă anunț! spune Rye. Am vorbit cu părinții și au fost de acord ca Victoria să se mute în casa noastră, n-am de gând să o mai las lângă Serena.
-Tu când te muți cu mine? o întreb eu pe Calypso și izbucnim cu toții în râs.
Luăm toți patru prânzul în oraș, discutând despre tot felul de lucruri și amuzându-ne de glumele lui Rye și Calypso. Avea dreptate când îmi spunea că se tachinează cu fratele ei oricând, oriunde.
-Te văd! spune Rye amuzat atunci când îmi pun mâna pe piciorul iubitei mele.
-Mai știi ce mi-ai zis să nu fac? îl întreabă Calypso.
-Nu, ce?
Se apropie de mine și mă sărută lung, în timp ce Victoria râde și Rye ne cere să ne oprim.
-Lasă-i în pace, spune Victoria. Se sărută doar.
-Vrei să spui că se ling.
-Ești un nesuferit! îl tachinează ea.
Cynthia și Blake ne sună și află că ne-am împăcat, apoi, după ce le spunem unde ne aflăm, ne trezim cu ei aici și le facem loc la masă.
-Ați venit să mâncați fără noi? face Cynthia. Ce urât!
O îmbrățișează pe Calypso și se așează lângă ea, cerându-i toate detaliile despre împăcarea noastră. Ne distrăm pe cinste alături de prietenii noștri, apoi eu și Calypso ne ridicăm primii, ne luăm la revedere și ne îndreptăm spre mașina mea.
-În sfârșit singuri! spun eu și o sărut.
-La asta mă gândeam și eu, îmi șoptește ea.
Îi deschid ușa și ea mă întreabă curioasă unde mergem.
-Acasă la mine. Vreau să te arunc în piscină!
Probabil că nu mă ia în serios, căci începe să țipe atunci când o iau în brațe și o arunc îmbrăcată în apa călduță a bazinului din spatele casei.
-Am crezut că nu vorbești serios! spune ea, ieșind la suprafață.
Îi întind o mână să o ajut să iasă din apă, dar mă trage după ea și ne scufundăm amândoi. O iau în brațe atunci când ne scoatem capetele afară și ea îmi înconjoară corpul cu picioarele, lipindu-se de mine.
-Așa îți trebuie!
-Evident că așa îmi trebuie, spun eu zâmbind. Dar ți-a plăcut.
-Relația ar fi fost plictisitoare dacă nu erai ușor sărit de pe fix, îmi spune ea râzând.
-Deci, putem zice că te-am îmblânzit până la urmă?
-Niciodată! Dar continuă să încerci, îmi place să văd cum te chinui.
O sărut tandru pe frunte și o strâng și mai tare la piept.
-Știi ceva? Și mie îmi place. Te iubesc, Calypso!
-Ah, Damian, eu te iubesc mai mult!
-Eu cel mai mult, îi șoptesc privind-o în ochi, apoi o sărut lung, bucurându-mă de buzele sale umede și fierbinți.