-Cea mai bună sticlă! spune Blake, întorcându-se pe terasă și punând sticla și paharele pe masă. Uite, ți-am adus și o brichetă, să arzi...
Mă ridic brusc în picioare, fierbând de furie.
-Ce ai? Ești palid.
Îi întind hârtia și expresia lui se schimbă brusc.
-Nu-mi vine să cred!
-Ne-a păcălit! spun eu printre dinți și mototolesc foaia. Au complotat! Nu trebuia să am încredere în Victoria!
Mă îndrept cu pași apăsați spre poartă, dar Blake mă prinde de mână și mă oprește.
-Calm. Nu acționa la nervi, exact asta se așteaptă să faci.
-Doar nu vrei să stau aici cu mâinile în sân!
-Damian, e miezul nopții! Nu poți pleca pur și simplu și să...
Nu mai aud restul frazei, căci ies pe strada pustie și alerg spre clubul în care știu că Serena își petrece aproape toate nopțile. Trebuie să aflu dacă a trimis pozele și unde.
Nici nu trebuie să intru în club, căci o găsesc afară, sprijinită de sora ei și mai beată ca niciodată. Nu mai aștept nicio secundă în plus și mă avânt asupra celor două, prinzând-o pe Serena de păr și pe Victoria de braț.
-O să vă pară rău! Unde sunt pozele?!
-Ce tot spui acolo? întreabă Victoria. Ți le-am dat!
-Nu face pe inocenta!
-Conner! exclamă Serena și se agață de gâtul meu. Te-ai răzgândit?
-Unde sunt pozele? întreb din nou.
-Ți-am spus să nu mă refuzi.
-Unde sunt?! țip eu.
-La ea.
-Poftim?! strigăm eu și Victoria deodată.
-Ești un fraier, Conner!
-Dă-te jos de pe mine! spun eu dezgustat și o împing. Le-ai trimis acasă la Calypso?
-I le-am trimis ei, dobitocule!
Simt că îmi pierd răbdarea.
-Ascultă aici, târfă ordinară ce ești! spun eu și o prind de gât. De unde ai avut adresa?
Cum e posibil să îi fi trimis pozele la adresa hotelului, când nici măcar eu nu știu care este?!
Serena începe să râdă ca o nebună, Victoria mă roagă să îi dau drumul surorii ei și îmi spune că ea nu a știut nimic, iar Blake apare la timp pentru a mă opri din a face ceva necugetat.
-Lasă-le să plece, nu poți face nimic!
Îi dau drumul brunetei dezgustat și mă adresez roșcatei.
-Dacă mă minți...
-Nu te mint, nu am știut nimic! Eu doar am luat plicul, nu m-am uitat înăuntru!
-La naiba!
Mă îndepărtez de cele două și îmi scot telefonul din buzunar, apelând-o pe Calypso. Îi voi spune totul și o voi face chiar acum, înainte să fie prea târziu!
-La dracu'! Îmi intră căsuța! Ce fac?! Spune-mi, Blake, ce fac?!
-Te calmezi în primul rând.
-Sunt cât se poate de calm!
-Mai sun-o. Lasă-i mesaje.
Stau cu telefonul la ureche pe tot parcursul drumului până la el acasă și singurul lucru cu care mă aleg este că învăț pe de rost cuvintele robotului.
-Ori are telefonul închis, ori m-a blocat! Dacă a aflat deja?!
-Ai fi fost mort, spune el râzând.
-Nu e momentul pentru glume! Sun-o pe Cynthia.
-Poftim?! E miezul nopții!
-Nu-mi pasă, e singura care mă poate ajuta!
-Nici tu, nici ea nu puteți face nimic la ora asta, Calypso e la zeci sau sute de kilometri distanță și poate că nici măcar nu a aflat! Dacă Serena te-a mințit? Cel mai bine este să aștepți dimineața.
-Nu m-a mințit, chiar e în stare să o facă. Prea bine, mâine dimineață voi vrea să vorbesc cu Cynthia, nu mă duc la niciun birou.
-Nu vorbi prostii! Vrei să te cerți iar cu părinții tăi?!
-Crede-mă, Calypso e mai importantă decât firma!
-O s-o trimit pe Cynthia la tine.
-Am spus că rămân...
-Nu rămâi! Măcar o dată în viață, ascultă-mă!
-Bine, spun eu oftând și așezându-mă pe scaun, cu capul între mâini. Sunt distrus.
-Nu ești.
-Mă duc acasă.
-Ce? Nu era vorba că dormi aici?
-Asta era înainte. Oricum, n-am băut, deci mă duc acasă.
-Ai grijă de tine.
Măcar de mine, dacă de ea nu am putut...
Urc în mașină abținându-mă să nu trântesc ușa sau să lovesc ceva și pornesc spre casă. Găsesc lumina aprinsă în sufragerie și pe mama stând pe fotoliu. Pășesc cât de silențios pot, dar tot mă aude și mă strigă.
-Ce faci trează la ora asta?
-Nu pot să dorm, așa că mi-am făcut un ceai. Nu pari a fi în apele tale.
De ce trebuie ca mamele să știe mereu tot?!
-Sunt doar obosit.
-Și nervos.
-Și asta. O să-mi treacă, noapte bună!
-Somn ușor.
Presupun că ar fi vrut să mă întrebe ce s-a întâmplat și poate că ar fi fost bine să îi cer un sfat, până la urmă e femeie și ar trebui să știe ce e în capul unei fete de douăzeci și unu de ani, dar cum ar fi sunat dacă i-aș fi spus că relația mea e în pericol pentru că i-am ascuns iubitei mele faptul că am avut o relație cu Serena mai demult? Sună ridicol, dar pe Calypso vestea ar putea să o afecteze foarte mult, mai ales pentru că i-am ascuns asta.
La vremea respectivă mi se părea ceva normal să flirtez cu fetele, să îmi schimb iubitele în fiecare lună și să mă culc cu cât mai multe. Așa eram eu, eram mult prea arogant și nu-mi păsa de sentimente, eram conștient de talentul meu de seducător, însă... am realizat că nu era în regulă ce făceam abia în clipa în care Calypso nu mi-a dat voie să o sărut și mi-a dat o palmă. Abia atunci mi-am dat seama că nu toate fetele sunt la fel, că nu am putere asupra tuturor și că toate „iubitele" mele erau exact ca mine: înfumurate și fără pic de moralitate. Se spune că un bărbat se maturizează atunci când își canalizează toate eforturile spre a cuceri și păstra lângă el o singură femeie și pot spune că în ultima lună m-am maturizat foarte brusc și rapid. Să o cuceresc pe Calypso devenise noul meu obiectiv, mă gândeam numai la ea și nu mi-o doream pentru a o adăuga la „colecția" mea, ci pentru că mă făcuse să simt ceva ce nu mai simțisem până atunci, era un alt fel de atracție.
Cât despre Serena... Trebuie să recunosc că e frumoasă, atât la față cât și la corp; a fost ceva normal să o vreau și pe ea. Am întâlnit-o la o petrecere, în urmă cu doi ani și ea a început să flirteze cu mine. Mi-a plăcut, evident, ce putea fi mai bun decât o fată pe care nu era nevoie să o prostesc pentru a mă culca cu ea? Am devenit prieteni destul de buni și era una dintre preferatele mele la pat, motiv pentru care putem spune că am avut un fel de relație. Nu știu ce înțelegea ea prin relație, pentru mine nu era nimic romantic și nu o iubeam. Mă simțeam atras de ea fizic, însă nimic mai mult. Acum realizez că aceea nu a fost o relație și că era total greșit ceea ce făceam, dar e prea târziu să mai pot schimba ceva. Cu o lună înainte să o cunosc pe Calypso, începusem să mă plictisesc de Serena și eram mereu în căutare de alte fete, iar ea a început să devină iritantă. Nu știu dacă m-a iubit, m-a plăcut sau mă voia doar pentru că eram Damian Conner, dar cert este faptul că nu voia să mă împartă cu nimeni. Începuse așadar să mă enerveze, așa că m-am îndepărtat treptat de ea și am reușit să rămânem doar prieteni, deși încă îmi propunea să petrecem nopțile împreună. Probabil atitudinea mea și faptul că la scurt timp am început să umblu după Calypso au înfuriat-o la culme; nu m-aș mira dacă aș afla că acum mă urăște cu toată ființa ei și vrea să îmi distrugă orice legătură cu alte fete, doar ca să îmi arate că am avut de ales între a rămâne cu ea și a rămâne singur toată viața. Am și eu partea mea de vină, pentru că nu m-am gândit la consecințele faptelor mele, dar ce face ea este de neiertat și chiar îmi pare rău, pentru că asta înseamnă că are o problemă destul de gravă.
N-o să mă iert niciodată dacă relația mea cu Calypso se va termina din cauza prostiei mele...
Mă ridic din pat destul de devreme, după o noapte în care mai mult am stat treaz decât am dormit. Îmi verific imediat telefonul, dar nu am niciun mesaj sau apel nepreluat de la ea; nici nu mă așteptam să am. Sunt stresat, nu arăt grozav și aproape întârzii la birou din cauza traficului. Tot cred că mai bine ar fi fost să rămân acasă... Sper că Cynthia mă va înțelege și va fi dispusă să mă ajute.
La ora opt și jumătate particip la o ședință alături de tatăl meu și atunci când îl văd pe domnul Quinn simt un nod în stomac. Am parte de un început destul de bun al zilei, dar sosirea Cynthiei mă face să redevin agitat și stresat.
-Wow, ce frumos e! spune ea atunci când intră în birou. Nu știam că e atât de mare.
-Mda, în fine. Trebuie să vorbim ceva important.
-Da, știu, nici nu m-am trezit bine și Blake aproape mi-a ordonat să vin aici. Ce se întâmplă? Ce ai mai făcut?
-E destul de complicat. Ia loc.
Blonda se așează pe canapea, admirând măsuța de sticlă din fața ei.
-Te avertizez că nu o să-ți placă ce vei auzi, dar vreau să mă asculți până la final. Sunt sigur că tu știi mai multe decât Calypso despre cine eram eu mai demult...
-Tipul perfect pentru orice fată? Cel bogat, frumos și bun la pat despre care vorbeau toate? Da, presupun că știu unele lucruri.
-E perfect, asta îmi face treaba mai ușoară. Problema este că... vezi tu... Serena a fost una dintre „norocoase".
-Așa, și?
-Și nu i-am spus niciodată lui Calypso chestia asta.
-Ai făcut bine.
-Da și nu, spun eu oftând. Zilele trecute Serena m-a amenințat că îi va povesti. I-am spus că nu o să o creadă nimeni, dar se pare că are dovezi.
-Dovezi?!
-Are poze. Nu, nu sunt genul acela de poze indecente, spun eu repede, dar reiese destul de clar din ele că m-am culcat cu ea de câteva ori.
Cynthia rămâne cu gura căscată.
-Am avut de ales între a petrece o noapte cu ea și a primi pozele și a o refuza, ceea ce însemna ca fotografiile să ajungă la Calypso.
-Doar nu ai...
-Niciodată! Am refuzat-o, am crezut că o pot păcăli și pot face rost de poze, dar... A fost mai deșteaptă decât mine și s-ar putea ca fotografiile să fi ajuns la destinație. Nu știu nimic, Calypso are telefonul închis, dar nu am un presentiment prea bun. Dacă au ajuns la ea... va fi foarte afectată, în special pentru că i-am ascuns asta. Am nevoie de ajutorul tău. Nu vreau să o pierd. Poate că nu va vrea să discute cu mine, dar tu poți să...
-Voi face tot ce pot. Vă iubiți, Damian, nici n-ai idee cât de mult te iubește fata asta.
-Nu vreau să o rănesc.
-Nu pot să cred cât poate fi de rea Serena... Voi vorbi cu Calypso imediat ce își deschide telefonul, am încercat și eu să o sun mai devreme. Te țin la curent, spune ea și se ridică de pe canapea.
-Îți rămân dator. Te servesc cu ceva?
-Nu, mulțumesc, Blake ar trebui să apară cu mașina și să mă ducă la mall.
Îmi iau la revedere de la ea și mă întorc la treburile mele puțin mai relaxat. Poate că nu va fi atât de rău, până la urmă e ceva ce ține de trecut și Calypso știe cât este de important să nu amesteci trecutul cu prezentul.
Se apropie ora prânzului și mă pregătesc să merg la un restaurant pentru a mânca ceva, iar după să mă întorc acasă. Îmi închid laptopul, fac puțină ordine prin câteva fișe, apoi îmi iau telefonul, portofelul și cheile și mă pregătesc să ies pe ușă, însă clanța se mișcă înainte să apuc să o ating și aproape că sunt lovit de ușa deschisă cu putere. Mă trag repede în spate și ușa se dă de perete, în timp ce Rye trece pragul biroului meu, cu pumnii strânși și o privire plină de ură. Se pare că pozele au ajuns la destinație...
Face un pas spre mine și mă privește dezgustat, apoi mă lovește cu putere peste obraz.
-Ai noroc că suntem la firmă. Ai grijă, Conner, dacă te văd pe stradă sau mai ales în preajma surorii mele, ai încurcat-o!
Nu reacționez nicicum, simt că merit orice lovitură sau insultă.
-Ai crezut că poți să îți bați joc de ea după cum ai tu chef? Ești un gunoi! Cum ai îndrăznit să o înșeli cu...?
-Poftim?! N-am înșelat-o! strig eu.
-Mincinosule! Lașule! Cel puțin ai curajul să recunoști ce ai făcut! Am știut de la început că nu vrei nimic serios! Ai văzut că soră-mea nu se lasă prea ușor și te-ai dus la târfa de...
-Despre ce vorbești?! Nici măcar nu o cunoșteam pe Calypso când...
Mă scuipă.
-Să nu îndrăznești să o mai cauți după ce ai făcut! N-ai decât să te duci să te culci cu târfele tale, la fel cum ai făcut aseară!
Tonul său devine din ce în ce mai ridicat și lumea începe să se apropie de biroul meu pentru a afla ce se petrece. Aseară? Dar n-am făcut nimic aseară! Doar dacă...
Nu se poate! Cum de nu m-am gândit la asta?! îmi spun eu și mă îndepărtez de Rye, lovind biroul cu pumnul. Evident că au crezut că pozele erau de azi-noapte! Sunt cel mai mare prost!
-Ascultă, e o neînțelegere, eu nu am înșelat-o pe sora...
-Încă mai ai tupeul să negi! strigă el și se apropie de mine.
-Ascultă-mă! strig eu, ferindu-mă de un pumn.
-Am avut prea multă răbdare cu tine. Ea a avut încredere în tine. Dar acum s-a terminat, o să plătești pentru tot.
Parez o lovitură și îl lovesc cu cotul, încercând să îl dau la o parte, însă nu fac altceva decât să provoc o bătaie. Aud o mulțime de voci și paznicii își fac imediat apariția, încercând să ne despartă. Îi aud pe părinții mei și pe ai lui, dar continui să mă apăr și să mă bat cu Rye; o să regrete că m-a făcut în toate felurile.
-Damian!
Vocea dură a iubitei mele răsună puternic în întreaga încăpere, iar eu și Rye ne despărțim brusc, uitându-ne la ea.
-La ce vă uitați?! Vedeți-vă de treburile voastre! strigă ea către mulțimea de angajați curioși, care se risipesc în câteva secunde.
Rye mă privește cu dispreț, apoi se apropie de sora și de părinții lui.
-Calypso! strig eu, însă ea nici măcar nu privește înapoi.
Dispare alături de Rye, iar eu rămân singur în birou cu părinții mei. Mă așez pe un scaun și îmi masez gamba piciorului stâng, în timp ce fac eforturi pentru a mă calma. Tata deschide gura pentru a vorbi, dar i-o iau înainte.
-Nu! Să nu spui nimic! Când vine vorba de fata pe care o iubesc, sunt în stare de orice!
Mama îi face semn tatei că ar fi mai bine să mă lase singur. Îmi pun un pahar cu apă și trag aer în piept. Trebuie să vorbesc cu ea, nu pot lăsa lucrurile așa.
-Cineva nu arată prea bine, spune Taylor, făcându-și apariția în prag.
-Tu mai lipseai!
-Care e problema? Ieri păreai foarte dornic să mă vezi. Ce s-a schimbat față de ieri? Ah, da, ți-ai distrus relația!
-Serena a făcut-o, nu eu!
-Îți dai seama cât trebuie să fie de aiurea să descoperi că iubitul te înșeală, în timp ce tu ești la hotel, la sute de kilometri distanță?
-De unde știi că era la hotel?
Nu îmi răspunde. Dispare la fel de brusc cum a apărut, lăsându-mă cu o mulțime de întrebări. Mă ridic de pe canapea și ies pe coridor, alergând după Taylor.
-Serena ți-a povestit. De unde știa adresa? De unde ați aflat unde era Calypso?
-Folosește-ți capul, Conner! îmi răspunde el cu dispreț și se îndepărtează de mine.
Mă ocup de asta mai târziu, acum tot ce vreau e să o văd pe Calypso. Îmi fac curaj și bat la ușa biroului lui Rye.
-Intră! se aude vocea gravă a domnului Quinn și simt un nod în gât.
Deschid ușa încet, conștient că voi fi penibil în ochii lor. Atunci când mă vede, Calypso se întoarce cu spatele. Soții Quinn mă privesc într-un mod nu foarte prietenos, iar Rye abia se abține să nu sară din nou la bătaie.
-Am o explicație pentru tot, nimic nu e ceea ce pare. Calypso?
Rămâne întoarsă cu spatele.
-Pleacă.
-Te rog...
-Ai auzit-o, spune Rye.
Îmi plec privirea și ies din birou în liniște. S-a terminat. Trebuia să îi spun în momentul în care Serena m-a amenințat, am fost mult prea sigur pe mine. Nici Cynthia nu cred că mai poate face ceva...
Intru în biroul meu și mă așez pe scaun, căutând o soluție. Bineînțeles, Victoria este iubita lui Rye! Ar putea să îi explice ea! Dacă îl voi avea pe Rye de partea mea, poate că nu e totul pierdut!
-Nici nu vrea să audă, îmi spune Victoria la telefon în după-masa aceleiași zile. Nu vreau să insist, deja îmi spune că nu fac bine că îl mint pentru tine. E încăpățânat.
-Înțeleg. Mersi mult de ajutor, spun eu descurajat.
-Îmi pare rău că nu pot face mai mult.
-E în regulă, ai făcut destule. Nu vreau să ai probleme cu Serena.
O oră mai târziu, mă întâlnesc cu Blake și Cynthia la cafenea, pentru a afla ce a reușit aceasta din urmă să discute cu Calypso.
-Nici nu m-a lăsat să vorbesc, spune ea demoralizată. N-am văzut-o niciodată atât de supărată.
-Te rog spune-mi că nu vorbești serios!
-M-a rugat să îți transmit că ești liber să faci ce vrei, ea nu mai e iubita ta.
-Nu mă mir. Mersi că ai încercat, spun eu și mă îndrept spre mașină pentru a mă întoarce acasă.
-Dă-i timp! strigă Blake în urma mea. I-am spus deja că ai fost aici în noaptea aia, nu se poate să nu ne creadă deloc!
Chiar dacă ar crede, nu știu dacă asta ar schimba ceva, îmi spun eu. M-am culcat cu Serena și asta o deranjează, indiferent de momentul în care s-a întâmplat. Mă întorc acasă deprimat, cu nervii la pământ și inima rănită. Era prima fată pentru care chiar simțeam ceva și nu am reușit să o păstrez lângă mine. M-am bătut cu fratele ei, m-am făcut de râs în fața întregii firme, mi-am dezamăgit părinții și toate astea în zadar. Am făcut tot ce am putut, nu mi-a păsat de riscuri. Dar a fost prea târziu... Dacă aș putea să dau timpul înapoi!