Stiti cum este sa cauti pe cineva o perioada de timp,dar fara rezultat si sa simti ca nu mai ai nici un motiv sa traiesti?
In aceea seara.Seara in care am incercat sa ma sinucid.Eram pregatit sa mor.Ma saturasem sa sufar atat si eram sigura ca nu o voi gasi pe Alison.
»Flashback«
Sunt in camera mea desenand.Ce?O desenam pe Alison.Desi astept cu nerabdare sa o gasesc sunt sigur ca asta nu se va intampla niciodata.
Poate ca tata avea dreptate.Poate ca Alison nici macar nu exista.
Ma ridic de la birou si merg inspre fereastra,privind inspre lac.
M-am saturat!M-am saturar de viata asta plina de durere si suferinta si vreau sa ii pun capat chiar acum!
Plec din camera mea si ma duc in bucatari de unde iau un cutit si apoi merg la lac.
Ma urc intr-o barca si pornesc inspre mijlocul sau.
Cand ajung la mijloc,las vaslele jos si ma ridic in picioare privind inspre cer si apoi in jos,spre cutit.
Il apuc cu ambele maini de maner si mi-l infig in stomac.
In acel moment am simtit o durere de nedescris,iar privirea mi-sa incetosat,dar inainte sa ma prabusesc in apa am putut sa aud cum o voce de fata ,asemanatoare cu vocea unui inger striga un nu .
»End of Flashback«
Dupa ce am cazut lat in apa imi aduc aminte ca cineva m-a scos si a plecat si dupa cateva minute Alison a venit si a stat cu mine,avand grija sa nu adorm.
Acum sunt in rezerva asta nesuferita de spital,dar nu am nimic impotriva,deoarece Alison este cu mine.
Este atat de frumoasa!Mult mai frumoasa decat ma asteptam.
-Alison.
-Da?ma intreaba ea.
-Cand ma vor externa?intreb eu.
-Nu stiu sigur,dar doctorul a spus ca in maxim 8 zile...
-Oh...
Si atunci o idee m-a lovit,ca o piatra in cap.Daca Alison va sta cu mine pana ma vor externa si apoi va pleca?
-Harold,ce s-a intamplat?De ce plangi? ma intreaba ea.
Nici nu realizasem ca plangeam pana sa imi spuna ea.
-Alison...dupa ce ma vor externa...tu vei pleca?o intreb eu.
-Nu!Nu voi pleca!Voi ramane cu tine!spune ea.
Pe fata mea apare un zambet tamp si ma uit inspre Alison,care zambea si ea la randul ei.
Mi-as fi dorit asa de mult sa o pot imbratisa,dar nenorocitele astea de perfuzii ma tin imobilizat,dar Alison,parca citindu-mi gandurile,se ridica de pe scaunul pe care statea si vine inspre patul meu,imbratisandu-ma.
Cat de bine se simte imbratisarea ei!Mi-as dori sa raman in bratele ei tot restul vietii.
Heii...Imi pare rau de intarziere,dar nu am avut timp sa mai scriu...
Cred ca voi mai pune un capitol maine...
Btw vrea cineva dedicatie?