Am alergat până la băiat, într-un suflet.
Când am ajuns m-am așezat lângă el și i-am luat mana stânga între mâinile mele privindu-l.
Se stingea chiar sub ochii mei și eu nu puteam să fac nimic altceva decât să aștept.
-Mai rezistă puțin.Te rog!am reușit eu să spun, dar mai mult în șoaptă.
Și-a ridicat mâna dreaptă si si-a așezat-o peste mână mea.
-Alison!a soptit el.
-Da.
Tot ce a făcut el, a fost să zâmbească si imediat și-au făcut apariția Chad și încă trei bărbați, care aveau cu ei o targă.
L-au luat pe băiat și l-au pus pe ea și apoi grăbindu-se sa îl duca la o ambulanță care era parcată în curtea din față.
***
Sunt în camera de așteptare de aproximativ trei ore, așteptând o veste de la doctor.
-Mulțumesc!spune Chad.
-Pentru ce?
-Mi-ai salvat fiul!Nu știi cât de recunoscător îți sunt!spune el.
-Oricine l-ar fi ajutat dacă ar fi fost în locul meu.
-Nu, Alison!Nu!Ai sărit in apa aia rece ca gheața fără sa îți peste de riscuri!Tu pur și simplu ai sărit și l-ai scos!Ai făcut mai mult decât sa îl salvezi, Alison!Tu ți-ai riscat viața pentru el și nu stiu, chiar nu știu cum aș putea să te răsplătesc pentru asta!spune el izbucnind în lacrimi.
-Chad,eu... încep să zic, dar un doctor vine și ne întrerupe conversația.
-Băiatul s-a trezit și nu reusim să îl calmăm!El insistă într-una că vrea să vadă o fată Alison!spune doctorul.
Chad se uită înspre mine întrebător, iar eu am dat din cap aprobator.
-Da,mă duc!spun eu, iar pe fața lui apare un zâmbet larg.
-Mulțumesc! îmi spune el.
Mă ridic de pe scaunul pe care stăteam si pornesc înspre salonul său, dar când eram aproape de ușă mi-am dat seama ceva.Nu știam cum îl cheamă!
M-am întors înapoi Chad și când m-a văzut s-a albit la față.
-Ce s-a întâmplat?De ce ai venit așa repede?I s-a întâmplat ceva? întreabă el panicat.
-Mhh...nu...eu,doar...cum îl cheamă pe fiul tău? întreb eu, iar el se relaxează și începe să râdă.
-Doamne!Alison, eu mai aveam puțin și făceam infarct pentru că m-ai speriat și tu voiai doar să mă întrebi cum îl cheamă?spune el continuând să rada.-Il cheamă Harold!spune el.-Acum du-te!
Fără să mai zic nimic, plec înspre rezerva unde era Harold.
Când ajung, bat la ușă auzind un intră.
Apăs pe clanță, ușa deschizandu-se și înfățișând în fața mea o cameră cu pereți albi.În mijlocul ei era un pat pe care stătea întins Harold.
-Buna!spun eu timid afișând un zâmbet micuț.
-Bună!spune el anlizându-mă din cap până în picioare.
***Harold POV***
Stăteam în pat, cand deodată am auzit un ciocănit la ușă.Plictisit am spus un intră crezând că este vreo asistență care vrea să îmi schimbe bandajul, dar când am văzut cine era, un val de bucurie și emoție m-a cuprins.
Ea a pășit încet în cameră.
-Bună!a spus ea afișându-și zambetul de înger.
Doamne!Era mult mai frumoasă în realitate.
-Bună! reușesc eu să spun după câteva secunde și apoi am început să zâmbesc ca un idiot.
Am început să o analizez mai bine, privindu-i fiecare părticică din corpul său, cu mare atenție.
Mă holbam ca un obsedat!Cred că mă crede un nebun.Sau de fapt, ea m-a văzut când încercam să mă sinucid.Da.Cred că este prea târziu!