Filip
Mă uit la fete cum discută, apoi îmi atrage atenția o domnă care plimba un Mops. Ce drăguț este! Mi se par nostimă această rasă. Botul acela le dă inpresia că sunt tot timpul nemulțumiți, dar când deschid gura parcă zâmbesc larg. Vreau unul. Sigur lui Georgy i-ar plăcea, pentru că seamănă cu ea. Chicotesc. Acum cine mă vede zice că sunt nebun. Îmi relaxez fața și-mi scot telefonul, pentru a-i tasta un mesaj lui Scott. ,,Vremea e frumoasă aici. Poți sta în tricou afară. Și Georgy e fericită. Astea sunt părțile bune. Părțile rele: să colaborez cu oamenii aceea e un chin, fiindcă nu sunt atât de implicați; nu mă înțeleg deloc cu Emma, iar acțiunile ei prostești o rănesc pe Georgy. Sunt cu un picior în apă și unul pe uscat." Trimit mesajul. Scott încă nu este activ. Păcat. Mă uit la ceas. Peste două minute are pauză, deci n-am să aștept mult. Dacă fetele vor discuta mult, trebuie și eu să discut cu cineva. Am ales să nu mă bag peste ele, deși nu vreau să o văd pe Georgy iar certată cu cineva. De obicei, certurile o afectează rău. Iese foarte greu din starea nașpa pe care i-o lasă. Nu-mi doresc să o mai văd suferind. Ne-am promis amândoi că vom fi fericiți împreună. N-am să mai permit nimănui să o rănească. A suferit destul pentru alții care nu meritau nici măcar o lacrimă.
Amintire: Am parcat mașina în fața liceului. Era prima dată când îmi luam iubita de la liceu. ,,Nici măcar nu i-am spus. Vreau să fie un fel de surpriză. Abia aștept să-i văd zâmbetul. Dacă se va rușina de prezența mea aici? Mă gândesc că poate colegii ei nu știu și poate... Încep să am gânduri stupide ca Georgy. De ce să nu știe lumea cine sunt eu în viața ei?" Mi-am pus cheile în buzunar și mă uitam pierdut la mulțimea de oameni, care ieșea din liceu, până când am zărit-o pe Dorys. M-a zărit și ea la rândul ei.
- Oh, Filip! Ai venit după Georgy? E la sala de teatru. A vrut să fie singură cu gândurile ei. E tare nefericită fata asta. Uneori mă întreb cum poate să se schimbe atât de repede din fericită în tristă. Dramatizează prea mult. Mă îndoiesc că poți rezolva tu.
,,Și tu vorbești cam mult și prost. Ești tare enervantă. Niciodată nu te-am suportat." Când Scott mi-a zis că s-a cuplat cu Dorys, era să mă înec cu cafeaua, însă, oricum, relația lor a ținut doar două săptămâni. Măcar Scott a rezistat două săptămâni cu ea. ,,Și Georgy vorbește mult, dar ea cel puțin spune numai lucruri cu noimă și interesante. Nu înțeleg prietenia ei cu tine. E de apreciat că nu te prefaci o persoană drăguță și îți arăți adevărată față din prima."
- Mersi. Pa!
- Așa repede?!
Nu mai stau la discuții cu ea nici o secundă. Nu mai voiam dureri de cap. Am evitat cu succes mulțimea de elevi din calea mea și am ajuns la ușa sălii de teatru. Tot aici am studiat și eu. A trecut un an de când nu am mai văzut holul ăsta, deși știu tot liceul ca în palmă. Cu grijă am deschis ușa teatrului și am închis-o în urma mea. Mi-a venit ideea să mă ascund după colțul unui perete - lucru făcut. Eram curios să văd mai întâi ce face iubita mea singură aici. Era pe scenă. Nu era nimeni lângă ea sau în tribune s-o privească. Se rotea și se plimba agitată în timp ce bombănea. Nu auzeam până aici. Dacă ar fi fost cineva, nu ar fi fost ea, fiindcă nu-și putea controla emoțiile când vorbea în public. Știam că adoră să se retragă aici, sperând ca într-o bună zi să-și învingă teama și să devină o actriță. Eu o susțineam. Mi-ar fi plăcut să o văd cum strălucește în ochii altora, dar nu așa mult cum o face în ai mei. Aveam deja 3 zile împreună, dar încă era neliniștită, pentru că se certase cu o colegă, pe care o considera prietenă și mai era și acel tip care-i bântuia trecutul și de care mai bine nu-mi aminteam pentru binele meu. ,,Am să o fac să-l uite definitiv." Georgy se oprise în mijlocul scenei și se uita tristă și emoționată în jur, de parcă voia să recite ceva, dar mai întâi căuta pe cineva. Închinsese ochii și a tras aer în piept. ,,Chiar va recita ceva." Mi-am oprit și eu respirația numai să mă asigur că o aud bine. ,,Hai, strălucește!"
— Într-o lume egoistă,... tu ai ales să te lași învins. Eu am decis să lupt în continuare, chiar dacă mi-au distrus armele, iar tu erai cea mai bună armă pe care o aveam. Din cauza fricii, ai construit un zid între noi. În timp ce stăteam în umbra zidului tău altcineva îmi construia un castel, chiar în spatele meu. Am hotărât că pumnii mei nu vor reuși niciodată să spargă zidul fără ai tăi. Îmi pare rău că nu am reușit să te fac și pe tine un luptător, iar acum mă bucur de lumina castelului. Orice castel are nevoie de o regină.
,,Tipul acela încă e în mintea ei și nu o lasă, dar se pare că a realizat ce mult țin la ea. Oare am greșit că am mărturisit adevăratele sentimente? Vom avea grijă împreună de castelul nostru." Am început să aplaud, ieșind la iveală. Sunetul palmelor mele răsuna în toată sala. Georgy a făcut un pas înapoi speriată. Cuvintele ei îmi dăduse fiori, mai ales că la final știam sigur că vorbea de mine, iar celălalt știam exact cine era. ,,Trebuie să dispară. Mă bucur că începe să renunțe la el. Îi îmbolnăvește interiorul."
- Impresionant! Ești cea mai talentată artistă din tot liceul acesta. Până și eu sunt gelos pe tine, o lăudasem, venind la ea pe scenă.
Georgy tresărise când mi-a auzit vocea. Se uita speriată, apoi s-a ușurat.
- Ce cauți aici? Mă spionezi?
Am început să râd.
- Cu siguranță. Acum că ești cu mine trebuie să mă asigur cu cine vorbești, râzi, plângi, mănânci și respiri, glumisem cu ea.
Ea mi-a zâmbit ștrengar.
- Și dacă vorbesc cu 3 băieți într-o zi, ce faci? intrase în joc.
- Îți spun doar că ne vedem la poliție, apoi pregătește-te pentru 3 înmormântări.
- Ce periculos ești! Vezi că ți-a căzut mândria pe jos, îmi spusese, arătându-mi podeaua, iar eu din instinct m-am uitat unde mi-a arătat. Huh! Te-am făcut să te uiți.
A râs, apoi s-a ridicat pe vârfuri și mi-a ciufulește părul. Abia îl aranjasem perfect. La firmă conta și cum arăți, iar eu am prins ticul ăsta să arăt bine tot timpul. ,,Grozav! Nu am nici pieptănul cu mine." Am apucat-o de talie și i-am lipit corpul de al meu. Pentru prima dată am sărutat-o apăsat. O făcusem numai cu delicatețe. Nu mă pot controla prea mult în unele cazuri. Gust de ciocolată." După 5 sencunde m-a împins.
- Ți-am dat eu voie?
- Am citit în ochii tăi.
- Să-ți pui ochelari că nu vezi bine.
- Auch! Ce replici ai!
Mi-am pus mâna dreaptă la piept, prefăcându-mă rănit în fața ei.
- Știu. Și mai știu că tu nu meriți o fată dezastruoasă ca mine. Nu știu cum poți rezista, în loc să fugi ca alții. Eu nu pot să-ți ofer o relație bună.
Când am auzit-o, zâmbetul mi-a dispărut de pe buze. Am apucat-o de mână și mi-am împreunat degetele cu ale ei. Erau foarte mici în comparație cu ale mele. Parcă era mânuța unui copil, însă emana multă căldură.
- Ești sigură că nu poți? Eu nu sunt ca alții, dar dacă tu nu mă vrei, eu îți respect decizia. Te vreau, Georgy.
Mă abțineam cu greau, fiindcă îmi venea iar să o sărut. În schimb, i-am sărutat mâna, apoi i-am dat drumul. ,,Așa se va termina și relația asta? Ea nu mă iubește..."
- Poți să te gândești două-trei zile dacă vrei să te las în pace. Nu te îngrijora. Voi fi bine chiar dacă nu voi mai fi cu tine.
Nu mi-a zis nimic. Se uita în pământ. ,,Are nevoie de timp să se gândească. E okay. Voi pleca." M-am întors să plec, am făcut un pas, apoi am simțit cum sacoul meu era ținut.
- Scuze. Am vorbit aiurea de la oboseală. T-t-te rog, să nu mă părăsești. Am început să te plac mult, Filip. Vrei să mă iubești în continuare?
- Bineînțeles. Iubesc să te iubesc.
Fetele îmi fac semn să vin și fără să le întreb sau să-mi spună ceva, pornim spre mașină. Nu am idee ce să le zic. Oricum totul trebuie să fie doar între ele. Nu-mi dau seama dacă s-au împăcat, fiindcă după fețele lor se citește că Emma nu se va ține de cuvânt, iar Georgy deja știe asta deja, dar încearcă să-și schimbe părerea. Cunosc prea bine fetele. Eu doar aș fi sacul lor de box dacă m-aș băga în cearta lot. Am crescut cu 3 surori și încă mă mai întreb cum de am rezistat. Merit o medalie. Nu doar că asistam la certurile lor prostești, dar eram și psihologul care asculta dramele pentru un motiv minor sau în dragoste. Eram și jucăria lor. Mereu mă controlau după bunul lor plac. Mă trec fiori și acum când îmi amintesc. Pe sora mea cea mai mică, Charlie, o fată care stă mai mult în lumea ei, aproape ca Emma, de fiecare dată fugea pe furiș de acasă, iar cel care trebuia s-o aducă acasă înapoi eram eu. Uram să fac asta. Odată i-am tras fostului ei iubit un pumn fix în față, deoarece eram epuizat de la muncă, iar el nu mă lăsa să-mi iau sora, așa că m-am eliberat. Prin eliberat, mă refer la eliberarea pumnului meu în fața lui. Un moment de neuitat. Nu regret nimic. Aș mai face asta cu drag. M-am simțit bine. Am fost și tipul care le căra cumpărăturile în mall - un fel de majordom - cel mai plictisitor lucru și cel mai greu tot odată. Și cu Beth era la fel. Ea își cumpără cele mai scumpe haine. Hainele ei nu aveau un strop de veselie. Îmi spunea că hainele ei trebuie să le arate tuturor că este o femeie puterea și de mare grad. Eu unul mă plictisesc de atâta eleganță. Când nu am zi lucrătoare, profit de ocazie și port un hanorac ca orice om. Cu Georgy a fost mereu altfel. Adoră să probeze lucruri nostime și să facă poze, ca să avem de ce râde mai târziu. Își pune fiecare plărie pe care o găsește, chiar dacă nu o cumpără, probează tot soiul de ochelari de soare, dar îi pune la loc, fiindcă mai are acasă 4 perechi și surprinzător pentru o fată în mall, se oprește să se odihnească. Mie mi se pare că exagerează cu îmbrăcatul în negru, dar e stilul ei. Se supără dacă comentez. Ar trebui să mă obișnuiesc. E foarte pretențioasă la haine. ,,Nu mă îmbrac pentru a impresiona pe cineva. Vreau să mă impresionez pe mine." Am iubit din prima diferența ei de restul lumii.
Scott îmi răspunde la mesaj. În loc să se intereseze de starea mea, mă întreabă cum arată Emma. Tipic Scott. Îi scriu repede că sunt la volan și nu pot să-i mai scriu acum. Mă bucur că am găsit o scuză bună. Prietenul meu adoră să sară din floare în floare. Nu știu cum poate să reziste cu mai multe femei deodată. Eu abia fac față la criza unei singure fete. Dacă aș avea mai multe, aș fi într-o cameră albă, legat de brațe. He he he! Îmi invidiez prietenul. Nu pentru femeile sale multe, ci pentru că el este o persoană plăcută de toți. Cunoaște o grămadă de oameni, iar o grămadă de oameni îl cunosc pe el. Mă ducea printr-o groază de locuri, unde eu nici cu mintea nu mă gândeam că pot ajunge. Și toți proprietarii ne primeau cu brațele deschise. Scott doar zâmbea, întreba de viață și spunea o glumă. Contează să fii o persoană caldă. Eu sunt rece. Tata m-a învățat că prea multă căldură te face un om slab. Iar Beth m-a convins să nu mai am atât de multă încredere în oricine.
~☆~
Când intru în cameră, Georgy se pune în pat, scufundată în gânduri. Sunt pregătit să discutăm iar despre Emma, cu toate că acest subiect o face să-și piardă încrederea în ea și mie cheful de viață. La început, când am cunoscut-o pe Georgy, era o copilă fericită, care se îneca într-o mare de tristețe; o fată ce se atașa de orice și oricine, iubindu-i nespus de mult, mai mult decât pe ea. Se considera o greșeală și nu-și aprecia propria persoană, dar încearca să zâmbească în fiecare zi. Când am văzut-o în seara aceea desenând, mi-am dat seama că are o viziune diferită de lumea aceasta egoistă. Energia e diferită de restul. E ceva special la ea. Vreau și eu să schimb noanțele de gri, pe care le văd zilnic. Să pictăm viața împreună. Măcar am reușit să o scot la suprafață, descoperind-o pe Georgy cea cu o fericire curată. Nu o pot lăsa să se scufunde iar. E prea minunată, iar eu un prost ce salivează după ea. Nu am pasiuni, nu am vise create fără ajutorul unei persoane, nu eman energie... Sunt o lumânare stinsă, ce nu are pentru ce să se topească, deși numai iubita mea mă aprinde de cele mai multe ori, fiindcă ea e focul ce-mi lipsea. Dacă ea se stinge, nici eu nu mă mai pot topi. Nu vreau ca venirea noastră aici să fi fost o decizie proastă.
- Ce ai discutat cu Emma?
- Că eu sunt doar o prietenă și nu am dreptul să-i controlez viața. Adu-mi o ciocolată. Nu mai vreau să discut despre asta. Îmi e deajuns pentru ziua de astăzi. Mă sufocă acest subiect.
- Uite! Și tu, și eu, și pisoiul, arăt spre Petic, știm că ești o persoană iubitoare și exagerezi de multe ori cu asta, dar așa ești tu. Dacă ea nu vrea să asculte, las-o să cunoască lumea și să greșească pe propria răspundere. Dacă azi te-a mințit, data viitoare va face un lucru și mai exagerat, nedându-i pace, pentru a-ți arăta că nu o poți opri. Ca să nu vă distrugeți prietenia, voi avea eu grijă de ea. Bine?
- E prietena mea. Tu nu trebuie să te implici în asta.
- Dar tu te distrugi singură, implicându-te în asta.
Se ridică din pat.
- E treaba mea.
Se uită în ochii mei cu tristețe. Parcă simt și eu această tristețe.
- Georgy, de ce alegi să te sacrifici pentru alții?
- Pentru că îi iubesc. Și când îi văd răniți, parcă sunt și eu rănită.
Mă duc la ea și mă ia în brațe. O mângâi încet pe spate în timp ce ea stă lipită de mine, ca și cum nu vrea să mă piardă.
- Când va veni ziua în care te vei gândi mai mult la tine?
- Când voi rămâne doar cu o bucată de generozitate. Pe ultima vreau s-o păstrez pentru mine.
- Vreau să începi să folosești și restul de bucăți pentru tine, pentru că promit că nu voi mai lăsa pe nimeni să mai fure din tine.
Chicotesc.
- Privește-te în oglindă, Filip. Tocmai te sacrifici și tu pentru mine.
Scutur din cap, nevenindu-mi să cred că are dreptate. Asta e adevărata situație - sacrificiile dintre noi. Știu că eu și Emma nu ne înțelegem, dar pentru Georgy am să fiu cu ochii pe ea, chiar dacă nu vrea.
- Și eu te iubesc și m-aș simți rănit să te văd rănită.
- Mă bucur că te-am făcut să privești prin ochii mei. Acum, te duci odată după ciocolata mea? Continuăm conversația după.
- Scuze.
Mă opresc în pragul ușii, uitându-mă la micul zâmbet trist de pe fața ei. Nu pot să mă abțin să nu mă duc la ea și s-o sărut scurt. Îmi lipesc fruntea de a ei, apoi plec. Intru în bucătărie și deschid frigiderul, luând singura ciocolată de acolo. Trebuie să mai iau ciocolată. Georgy face urât fără. Ea poate mânca una întreagă dimineața pe stomacul gol. Nu e bine, de fapt. A făcut asta doar o dată, iar când am văzut-o, am rămas cu gura căscată. Dulciurile sunt singurul lucru pe care mă pune să i-l cumpăr. Altceva nu mă lasă să-i cumpăr. Asta numesc eu meseria ideală - curieri de dulciuri. Alte cadouri chiar nu vrea să audă. Vrea să-mi demonstreze că mă iubește cu adevărat, nu pentru banii mei. Știam deja asta. Mereu mă întreabă ce am văzut eu la ea, iar eu mereu îi zic că nu știu să-i explic. Cel mai mult îmi place că pare la fel ca toate fetele copilăroase, dar, de fapt, e o fată plină de mister și apetit pentru mâncare.
Amintire: În sfârșit era o zi frumoasă de vară în New York. Mă plictisisem de atâta cer înnorat. Ziua aceea era numai bună pentru o plimbare liniștită, așa că o silisem pe Georgy, să iasă din casă, ca să ne plimbăm și noi pe afară pentru prima dată ca un cuplu.
- De ce m-ai scos afară? Eu nu suport plimbările fără rost. Obesesc repede dacă merg prea mult, să știi.
,,Se pare că se vaită des. E okay. Surorile mele m-au antrenat pentru asta, fără să-și dea seama."
- Se vede că n-ai avut iubit la viața ta.
Georgy s-a încruntat.
- Am fost concentrată pe alte lucruri mai importante și după nu am avut noroc, okay?
- Uite că acum ai.
- Am să spun că sunt norocoasă dacă relația noastră va ține mai mult. Abia avem o săptămână, deci nu se știe ce va urma.
- Nu poți gândi pozitiv măcar o dată? Continuarea o vom scrie împreună de data asta. Hai să mergem la acel magazin, ca să nu mai zici că te plimb degeaba, i-am zis și i-am arătat spre un magazin mare de haine.
Imediat ce am intrat, s-a dus și a început să ia fiecare haină la rând, dar niciuna nu o atrăgea. Se strâmba la fiecare.
- Vă pot ajuta cu ceva? o întrebase o vânzătoare, care a văzut cât de rătăcită era iubita mea.
- Da, mulțumesc. Aveți pe culori mai închise?
Când am auzit-o, îmi venea să-mi trag o palmă peste față. Știu că negru și albastru sunt culorile ei preferate, dar sunt de acord că-i stă bine și în culori deschise. ,,Păcat că e încăpățânată și nu ascultă."
- Ne pare rău, dar luna aceasta avem numai haine deschise, de vară.
Georgy a suspinat dezamăgită și a mai aruncat o privire printre haine. Brusc, mi-a sărit în ochi o rochie albă cu imprimeu floral gri pe volănașele de la umeri și coroială lejeră de vară. Mi s-a părut frumoasă și eram sigur că ar sta bine pe iubita mea.
- Mulțumesc oricum. Noi vom ple...
- Ce ar fi să o probezi pe asta? Măcar de dragul meu, te rog, am întrerupt-o cu rochia deja în mână.
Georgy a mijit ochii timp de două secunde spre rochie, apoi mi-a luat-o din mână, a analizat-o și a plecat cu ea spre o cabină de probat. Vânzătoarea mi-a spus că am făcut o alegere bună. ,,Și dacă nu era bună, tot spuneai asta. Asta e meseria ta - să lauzi orice haină din magazin. M-am uitat la prețul rochiei și m-am simțit ușurat că aveam destui bani în portofel pentru a o cumpăra. ,,Banii contează aici." O așteptam pe Georgy privind în gol și gândindu-mă la proiectele de la firmă. ,,Simt că îmi voi pierde mințele cu firma asta. Tata exagerează prea tare acceptând atâtea proiecte. E prea multă aglomerație și multă presiune pe capul meu." Am auzit sunetul produs de la perdeaua cabinei care tocmai fusese trasă. M-am uitat imediat în acea direcție. Mi s-a oprit respirația. Era... superbă. Rochia stătea atât de bine pe corpul lui Georgy, de parcă a fost făcută pentru ea. Îi ajungea până la genunchi, iar sus se mulase bine. Îmi părea rău că nu puteam să-i admir sânii de volănașe. Trist, dar era ca o prințesă.
- Arăți superb, o complimentasem, zâmbind și admirând-o în continuare.
Arata mai bine decât mi-am imaginat.
- Eh! Se putea și mai bine. O cumpăr în orice caz, însă nu o mai dau jos că mi-e lene.
- Stai să-ți rup eticheta, să nu pleci cu ea așa. Ar fi chiar comic să pleci cu eticheta pe spate. Dar mai întâi, să ți-o plătesc.
- Puteți să rupeți acum eticheta, strigă vânzătoarea.
Georgy s-a întors cu spatele la mine, iar eu am apucat eticheta și am tras-o când am sărutat-o pe spate. Avea pielea caldă, făcându-mă să tânjesc să mai rămân cu buzele pe ea, dar nu puteam. ,,Am să găsesc eu un moment în care să fiu liber să fac tot ce-mi doresc."
- Ți-o plătesc eu.
Georgy se întoarce cu fața spre mine.
- Dar nu trebuie.
- Te rog. E un cadou.
M-am aplecat pentru un sărut ușor, apoi am mers la vânzătoare. Am ieșit din magazin după ce am reușit să câștig bătălia cu Georgy. Nici nu mă mai lăsa să o țin de mână. Până la urmă, tot i-am furat mâna. Era supărat pentru cadou. Îi plăcea rochia, dar nu a vrut să o plătesc eu. ,,Dacă aș putea și eu să o desenez, cum a putut ea pe mine, aș face-o. Nu pot să-i ofer lucruri făcute manual de mine." Trecusem pe lângă o vitrină plină de bijuteri și m-am oprit, pentru a le vedea. Georgy a observat că mă uitam atent la ele și a început să mă tragă de mână. ,,Sclipesc prea bine bijuteriile astea, ca să le evit."
- Hai să-mi iei o ciocolată, însista ea.
- Vreau să-ți iau ceva de aici.
- Mai bine o ciocolată, se opunea Georgy în continuare, dar am tras-o înăuntru după mine.
Mi-a pronunță numele de mai multe ori, dar m-am facut că nu o aud. Toate acele bijuterii îmi făceau cu ochiul, și de argint, și de aur, însă am lăsat-o pe iubita mea să-și aleagă ce-i place. ,,Prețul nu contează. Stând singur o perioadă destul de lumgă, am economisit o grămadă de bani. I-am strâns înapoi și pe cei pe care i-am cheltuit pe băutură."
- Alegeți ceva ce-ți place. Prețul nu contează.
- Ești nebun.
M-a tras mai aproape de ea și mi-a șoptit:
- Nu am văzut în viața mea prețuri mai mari ca aici.
- Dacă nu alegi ceva, te întorci acasă singură pe jos, i-an răspuns și eu în șoaptă.
- Ce rău ești!
- Fetelor le plac băieții răi.
Georgy a făcut o grimasă și s-a îndreaptat spre ușă. M-am pus repede în calea ei.
- Ce crezi că faci?
- Merg acasă singură pe jos, băiatule rău.
- Oh, nu!
Am apucat-o de umeri, ca s-o întorc.
- Haide! Acordă-le o șansă.
A oftat și s-a îndreaptat spre vitrine, să se uite cu atenție la fiecare bijuterie, strâmbându-se din când în când la prețuri. Citeam în ochii ei că-i plăceau toate, dar nu se încumenta să aleagă ceva. ,,Dacă ea nu va alege, o voi face eu." Setul acela care îmi sărise în ochi era perfect.
- Nimic? o întrebasem când am venit lângă ea .
- Nu. Hai să plecăm la ciocolată!
Am cuprins-o de la spate și mi-am pus brațele în jurul taliei sale, iar bărbia mi-am sprijinit-o de umărul ei.
- M-ai zăpăcit cu asta. Luăm setul cu safire.
- Poftim?! Ești nebun. E prea mult, Filip.
- Shht! Banii sunt făcuți să-i cheltui. Decât să-i cheltuiesc pe prostii, mai bine îi dau pentru tine. Încearcă-le, am încuranjat-o, arătând spre cercei și colier. Ți le pun eu.
I-am dat drumul.
- Mă descurc singură, s-a încăpățânat și și-a dat un cercel jos, apoi pe celelalt, punându-i pe cei cu safir, de un albastru intens, ce atrăgea priviri.
Vânzătorul se uita tăcut și zâmbind spre noi. ,,Sigur i se păream amuzanți."
- Colierul tot trebuie să ți-l pun eu.
Am luat colierul, iar ea și-a dat părul de pe ceafă, ca să nu mă încurce. Vânzătorul i-a pus o oglindă în față. Chipul ei nemulțumit se schimbase brusc într-unul uimit. Eu o priveam satisfăcut, cu mâinile pe umerii ei goi. Georgy rămăsese fără cuvinte. ,,Se pare că și-a dat seama că arătau foarte bine împreună cu rochia."
- Sunt minunate. Mulțumesc.
Nu a mai scos niciun cuvânt pe drum. Se tot uita uimită la colier, de ca și cum nu-i venea să creadă. Mă bucura că era fericită.
- Acum hai să-ți iau ciocolată.
- Nu. Lasă. Ajunge atâtea cadouri. E doar ciocolată. Îmi pot lua și singură. Mă voi revanșa și eu.
- Nu trebuie. Vreau să te fac să-mi zâmbești toată ziua.
S-a uitat lung la mine, apoi a arătat cu degetul spre gura ei și a zâmbit nervos.
- Nu am o dantură frumoasă. Dinții mei sunt...
- Speciali, i-am tăiat propoziția cu aceste cuvinte. Cei doi de sus sunt ca ai unui iepure. Toți sunt adorabili. Tu ești adorabilă.
Georgy și-a pus mâinele la gură și s-a rușinat.
- Sunt cam strâmbi, Filip, mi-a zis cu mâinile încă la gură.
- Și? Arată mult mai bine decât plictisitoarea dantură dreaptă. În unele țări dinții strâmbi sunt un standard de frumusețe.
- Abia aștept ziua în care îmi voi permite un aparat dentar.
A oftat.
- Măcar știu că tu mă suporți așa cum sunt. Apropo, bijuteriile sunt la fel de frumoase ca ochii tăi, mi-a spus, uitându-se în ochii mei.
Și-a luat mâinile de la gură și le-a pus în jurul gâtului meu, apoi m-a sărutat pentru prima dată ea.