,,Într-o zi vom înlocui mesajele și vom vorbi nopți întregi unul lângă altul."
Alarma de la telefon începe să se audă, însă aceasta este întreruptă rapid de tonul de apel al telefonului.
Cu ochii închiși încerc să dau peste telefonul care este așezat pe noptiera de lângă pat, la încărcat. Într-un final, după ce reușesc să mă zgârii ușor pe mână în colțul noptierei, reușesc să răspund la telefon.
—Bună dimineața, rază de soare! Sper că te-am trezit înaintea alarmei de la telefon. Vocea bărbatului mă face să îmi încep ziua cât se poate de frumos.
—Bună dimineața! Nu, însă ai fost pe aproape, îl anunț somnoroasă.
—Atunci, data viitoare voi suna cu un minut înainte, să fiu sigur că voi fi primul.
Mă ridic ușor din pat și deschid draperiile de culoare roz pal, care îmi colorează camera din cauza soarelui care bate cu putere în ele.
—Ce faci? Îl întreb politicoasă îndreptăndu-mă spre pat.
—Minunat. M-am trezit acum o oră, am făcut un duș, iar apoi am așteptat să se facă ora să te trezesc. Am vrut să îți începi ziua cu vocea mea... Un moment de ezitare avu loc în fraza sa, însă acesta își făcu, curaj și termină propoziția. Acum nu vreau să par egoist, dar ești a mea după sărutul de aseară.
Pot zice că este un sentiment unic să îți începi ziua cu vocea persoanei iubite și să știi că cineva te vrea numai pentru el. E un sentiment frumos pe care nu l-am mai trăit până acum. Mereu m-am închis în mine, crezând că singură e mai bine. Am stat zile, luni, singură. Cu toate că eram înconjurată de oameni, am crezut că singurătatea îmi va aduce liniștea, că îmi este medicament, dar cu cât timpul trecea mi-am dat seama că îmi este mai mult drog. Eram doar un copil care a suferit prea mult, un copil care s-a maturizat mult prea devreme pentru vârsta sa, cu toate că am spus mereu că anii sunt doar un număr. Și nu m-am maturizat pentru că am vrut eu, am făcut-o pentru că uneori soarta este crudă până și cu copiii...
Fiind un copil am crezut că e mai bine să păstrez totul pentru mine, crezând că dimineața după ce o să ridic capul din pernă totul o să treacă, însă nu a fost deloc așa. Când m-am trezit și am realizat în nenumărate rânduri că sunt singură, fără părinții mei lângă mine, a fost o povară și ca să scap de ea, m-am autoeducat să cred că singurătatea îmi face bine și reprezintă o liniște, doar eu cu mine, într-un univers infinit. Ca și copil mi-am decorat universul acela de care ziceam, în culori vii, pastelate și i-am dat puțină viață prin muzică. Însă timpul a trecut și mi-am dat seama că singurătatea, de care simțeam că nu mă pot dezlipi, este doar în capul meu, iar eu predispun de oameni care mă iubesc. Înafară de părinții mei, care cu siguranță mă iubesc și sunt mândrii acolo, în cer de mine pentru ce am făcut cu muzica și cu liceul; Lisa și Erick, care îmi sunt ca niște frați, înainte de a fi cei mai buni prieteni, cu siguranță mă iubesc.
Totuși nu am vrut să îmi dau drumul în totalitate sentimentelor, așa că spre dezamăgirea dragei mele prietene care a încercat din răsputeri să îmi facă un iubit, nu a reușit. Poate nu a fost în totalitate vina mea fiindcă nu mi sa pus pata pe un băiat, poate așa a fost să fie, să mă îndrăgostesc acum, în ultimul an de liceu cu adevărat...
Acum poate o să ziceți ,, dar relația cu Zack ce a fost?,, Cred că îl mai știți pe Zack... primul meu iubit, cu arfe de maimuțoi de bani gata, care era să profite de mine la ultima petrecere pe care am organizat-o... Păi, să zicem că a fost o primă încercare eșuată. Credeam că suntem împreună, dar nu era așa. Stăteam mai mereu despărțiți, deoarece el pleca mereu cu băieții lui în cluburi, iar pe mine nu mă lăsa să ies în oraș sau măcar să mă lase cu prietenele mele pe undeva, deoarece era foarte gelos și nu accepta să se uite și alți băieți la mine, deși știa că eu nu accept niciun fel de avans de la altcineva.
Fiind prima relație, am crezut că așa trebuie să fie: nu trebuie să îl supăr, iar dacă el este gelos, mai bine să îi fac pe plac și să stau acasă.
Nu o pot numi relație serioasă deoarece nu a fost. Între noi doi nu sa întâmplat nimic și mă bucur că am ales să nu mă culc cu primul bărbat care îmi iese în cale, probabil acum aș fi regretat conștientizând ce relație toxică a fost de fapt. Dacă mă întrebați, nici nu știu de ce am fost împreună. Zack mi-a spus de nenumărate ori că sunt cea mai frumoasă fată din liceu și lui o astfel de fată îi trebuie, frumoasă, probabil ăsta a fost și singurul motiv pentru care m-a vrut, să îi fiu pe post de păpușă, deși el mi-a spus că m-a iubit foarte mult și ăsta este singurul motivul pentru care încă luptă pentru mine. Un mincinos...
De atunci, adică de aproximativ un an, am ținut sentimentele doar pentru mine și nu am mai acceptat nici-o persoană de sex masculin să se apropie de mine.
Ținând cont că încă îmi este frică să îmi dau frâu liber sentimentelor, simt că Marko face totul să pară mai ușor. Simt cum ușor, ușor am ieșit din universul meu și am început să creez altul împreună cu el.
Poate am început cu stângul această relație, dar sunt în stare să distrug această teorie conform căreia ,,trebuie să începi o relație întotdeauna cu dreptul". Nu tot ce începi cu dreptul se poate termina bine și nu tot ce începi cu stângul se poate termina prost. Așa că, am ajuns la concluzia, că poți merge printr-un labirint singur mult timp, dar la capăt să te aștepte acel cineva, care nu te va mai lăsa să mergi singur vreodată... indiferent cu ce picior ai pășit prima dată în labirint.
—Stormy, mai ești la telefon? Marko, mă trezi din visare cu vocea lui masculină.
—Da, scuze. Mi-a sărit gândul la altele...
—Ești bine?
—Da, chiar foarte bine.
—Sigur? Mie îmi pare că ești cam abătută.
—Nu, este totul cât se poate de bine.
—Bine, te las să te pregătești. Te sun când ajung în față la tine.
—Poți să intri în casă când ajungi. Am să pregătesc doua cafele. Te pup!
—Și eu, te iubesc!
Apel încheiat.
Pff, de ce a închis. Mă simt foarte prost de cum sa terminat acest apel... "Te pup!" serios Stormy? Băiatul ți-a zis că "Te iubește" și tu...
Dar nu e vina mea... apelul s-a încheiat și sunt sigură că nu am închis eu, așa că nu este vina mea... poate voiam să continui și eu mai departe... mda, foarte urât.
Oare să îl sun înapoi și să îi zic că și eu îl iubesc?
Oricum unele persoane sunt mai emoționale decât altele, dar chiar și așa și cele mai emoționale persoane au momente în care nu simt nimic. Nu orice lucru ne face să devenim cuprinși de emoții: nu suntem dominați tot timpul. Ele vin și pleacă. Simțim ceva la un moment dat, dar în alt moment putem să nu mai simțim nimic. De aceea eu am ales să îmi gestionez bine sentimentele. Orice om are sentimente, nu poți scăpa de ele. Trebuie doar să înveți să le gestionezi.
Mă îmbrac rapid cu un pulover alb, lung până aproape de genunchi și îl strâng în talie cu o curea lată, neagră, care îmi scoate în evidență talia subțire. Îmi iau rapid ghetele lungi din piele și cobor jos pentru a pregăti repede două cafele, dar nu înainte de a deschide ușa de la intrare.
Cât timp am dormit la el, nu am apucat să fac niciodată cafeaua, deoarece el mi-o lua înainte și pregătea mereu micul dejun, până să mă trezesc eu. Nu știu cum îi place să o bea, așa că am să merg pe intuiție și am să îi pun doar o singură linguriță de zahăr... iar dacă nu bea cu zahar, nu-i nici-o problemă am făcut cafea pentru trei căni, pentru orice eventualitate.
Uite cum ai ajuns, Stormy! Să te stresezi pentru o ceașcă de cafea!
Aș vrea ca relația asta să fie cât se poate de perfectă, deși știu că nu există așa ceva. Trebuie să treci multe bariere până acolo. Însă trebuie să ai lângă tine omul potrivit. Întâlnim în viață oameni care ne aduc fericirea și oameni care profită de un moment de slăbiciune. Întâlnim oameni de la care ai ce învăța și oameni pe care înveți să îi eviți. Oferim încredere și suntem dezamăgiți, ne îndrăgostim și suferim. Decidem să mergem mai departe fiindcă nu avem de ales. Nu știm când se întâmplă, dar la un moment dat ajungem să privim în urmă cu zâmbetul pe buze deoarece timpul vindecă. Cum ziceam iubirea nu este perfectă mai are și certuri, mai are și lacrimi, se mai lasă și cu îndoieli, se mai adoarme cu regretul la ceea ce ai zis sau ceea ce ai auzit de la cel drag... și sunt conștientă de asta. Dar iubirea are și părți frumoase pentru care merită să lupți, iar ca să ajungem la un pact comun, fiecare dintre noi trebuie să ne potolim demonii sau să nu mai ascultăm în totalitate de îngerii noștri, altfel, la sfârșit, se va ajunge pe un teren minat și nu știu cum vom putea scăpa din el.
Vorbind de teren minat, presimt că astăzi vom călca într-unul, iar dacă Marko nu își potolește demonii va trebui să ne certăm și nu îmi doresc asta.
Știe de la început, i-am atras atenția că nu îmi doresc un golan. Ieri nu i-am spus nimic referitor la bătaia despre care am auzit că vorbea cu prietenii lui la mașină. Fiindcă eram destul de agitați de întâmplarea cu diriginta, nu îmi mai trebuia și alți nervi, deși m-a liniștit repede spunându-mi că se va schimba în privința acțiunilor sale. Astăzi însă, vreau să îmi explice ce au de gând să facă și în cel mai bun caz, să renunțe la prostiile astea din capul lor. Sper doar să nu se ascundă de mine...
Vreau să avem o relație cât se poate de deschisă, să nu ne ascundem lucruri chiar dacă acestea ne-ar putea răni. Iubirea e frumoasă dar nu e niciodată perfectă. Vor fi momente grele uneori, vor fi și lacrimi, vor fi dorințe de renunțare și clipe insuportabile, dar atunci când oamenii se iubesc, ei luptă unul pentru celălalt, împreună, chiar dacă sunt obosiți sau chiar dacă nu mai văd rostul. Ei caută căi pentru a merge mai departe împreună, nu pentru a se despărți.
Te merită cine ar face orice pentru a nu te pierde.
Vreau să avem o relație cât se poate de deschisă, să nu ne ascundem lucruri chiar dacă acestea ne-ar putea răni. Iubirea e frumoasă dar nu e niciodată perfectă. Vor fi momente grele uneori, vor fi și lacrimi, vor fi dorințe de renunțare și clipe insuportabile, dar atunci când oamenii se iubesc, ei luptă unul pentru celălalt, împreună, chiar dacă sunt obosiți sau chiar dacă nu mai văd rostul. Ei caută căi pentru a merge mai departe împreună, nu pentru a se despărți.
Te merită cine ar face orice pentru a nu te pierde.
Iubirea adevărată te schimbă. Te face să renunți la orgoliu și la vicii. Iubirea adevărată îți lăcrimează ochii, deși mereu ai ținut lacrimile în suflet. Tot ea situează persoana iubită înaintea prietenilor sau a altor priorități. Iubirea adevărată îți provoacă stări de tristețe, de melancolie, de teamă, dar îți oferă și cele mai frumoase momente de iubire, de pasiune, de fericire. Iubirea adevărată te așază în fața oglinzii, unde te întrebi dacă ești chiar tu. Iubirea adevărată transformă demonul în înger. Iubirea adevărată o întâlnești greu, dar o ții minte mereu. Iubirea adevărată scrie toate poveștile astea, iar dacă nu te regăsești în ele, nu e iubire adevărată. Continuă să o cauți, căci ea există.