Emma
- Emma! Emma! aud o voce care mă striga în șoptă.
Sunt într-un vis. Undeva, într-un oraș mă aflu. Nu-mi dau seama ce fac aici. Acea voce se aude peste tot, dar nu e nimeni. Orașul e pustiu. Trebuie să văd cine mă strigă. Deschid brusc ochii. Fix chipul lui Georgy îmi apare. Țip. Ea îmi pune mâna la gură. Iar e gata pentru liceu, iar eu nici nu am auzit alarma. Oh, la naiba! Mă bucur că mă trezește ea mereu, dar faza cu șoapta a fost cam ciudată. Am o prietenă ciudată. Îmi place. Mă ridic și mă uit la telefon. Abia de realizez cât e ceasul.
- A sunat alarma?
- Acum 3 minute.
- De ce nu o aud? Dumnezeule! De când am somnul așa adânc? Mersi că îmi porți de grijă. Totuși, să nu mai încerci să mă strigi în șoaptă când dorm. E prea ciudat. Îmi dă fiori.
- Dormeai prea frumos și nu voiam să te trezesc, dar trebuia. Cel mai bine ar fi să-ți pui 4 alarme. Am cunoscut pe cineva așa.
- Chiar asta voi face. Sună aiurea, însă pentru mine e chiar o idee bună.
Începe să sune a doua alarmă de la telefon. Cea mai bună alarmă tot mama era. O închid și-mi dau ochii peste cap. Prima alarmă a sunat timp de două minute. Putea suna și timp de o oră că nu cred că o auzeam. Am un somn prea profund. Trebuie să fac ceva în legătură cu asta. Mama spunea că tata dormea așa și că de multe ori credea că a murit, dar vedea cum încă respiră. Chiar nu mi-am dorit să moștenesc ceva de la el. E un mare nenorocit. Nu a fost de acord să aibă un copil, spre deosebire de mama, care chiar își dorea. Mama m-a acceptat, dar tata nu a vrut să audă și a plecat din viața noastră. Acum, se pare că s-a întors. Nu știu din ce motiv dacă nu m-a vrut deloc înainte. Degeaba s-a întors, pentru că un om care nu și-a crescut copilul nu merită să i se spună ,,tată". Îi spun ,,tată" doar pentru că nu-mi place numele lui. Carver. Clar nu-mi place. Fratele mamei împreună cu soția lui m-au crescut împreună cu mama, deoarece nici bunicii mei, părinții mamei, nu au vrut să o mai primească, consinderând că este o dezamăgire, pentru că la 21 de ani a acceptat un copil făcut cu un vagabond. Unchiul și mătușa sunt adevărata mea familie, pe care nu vreau s-o părăsesc. Când mă gândesc la copilărie, mă gândesc la ei și mă simt fericită.
Mă pregătesc în cea mai mare viteză pentru liceu și fug la mașină. Norocul meu că mergem cu mașina lui Filip. Dacă eram cu autobuzul, doamna de franceză mă urechea, pentru că am întârziat de 5 ori la ora ei, iar asta ar fi fost a șasea oară și mi-a spus de două ori să nu se mai întâmple. Nu te baza 100% pe mine. Georgy scoate o mică boxă și o pornește, conectând-o la telefonul ei. Rămân surprinsă. Putem asculta muzică și la casetofonul auto. Cu toate astea, nu mă abține să nu întreb.
- Ce faci? Avem muzică de la mașină...
- Nu are piesele mele preferate.
- Dar Bluetooth...
- Shh!
- Georgy vrea să asculte melodii din acelea cu anime-uri. Asta înseamnă să fii mare fan. Mă rog, mă informează Filip, aranjând oglinda retrovizoare.
- Sunt melodii de la intro-uri sau melodii simple în japoneză.
- Am înțeles. Dimineața asta o începem cu un mare chef de viață, spun amuzată.
- Maxim, adaugă Georgy, dând muzica ei veselă mai tare. Distracție!
Începe să cânte într-o limbă necunoscută de mine. Mă fascinează faptul că pronunță perfect după vocea din melodie. A cântat tot drumul în timp ce eu încercam măcar ritmul să îl prind, dacă nu puteam limba. Filip era cel mai fericit că nu putea participa la concert, deoarece avea scuza că trebuie să fie atent la drum. Trădător. Partea bună e că nu te plictisești niciodată cu ei. Nu mi-au povestit încă cum s-au cunoscut, dar tare mult mi-ar plăcea să aflu. Sunt atât de diferiți și totuși apropiați. Între ei e ceva unic. Ar fi frumos dacă peste ceva timp aș fi și eu cu Billy la fel ca ei, bineînțeles fără melodii pe care nu le înțeleg. Au trecut două zile de când l-am cunoscut pe Billy și mi se pare din ce în ce mai de treabă. Simt o conexiune cu el. Cred că această conexiune se va intensifica cât de curând, dacă mai stau prin preajma lui. Față de băieții pe care i-am cunoscut, el nu vorbește cu ochii pe formele mele. Știe cum să-mi vorbească și pare un om foarte inteligent după vorbele pe care le are la el. Aș vrea și eu să pot comunica așa cu oamenii din jur - să știu ce să le spun în așa fel încât să-i impresionez. În lumea aceasta sunt mai mulți nesimțiți decât oameni cu bun simț, iar ca să te înțelegi cu ei, trebuie să știi cum să vorbești. Eu cred că Billy face parte din categoria celor puțini.
Am ajuns la liceu foarte repede. Când cobor din mașină, o zăresc pe Andra în curtea liceului, discutând cu Jack. El întoarce privirea spre mine. De fapt, îmi dau seama că nu se uită la mine, ci la Georgy. Se duce la ea, punându-și o mână în jurul gâtului ei. Îl omor. Filip deja plecase. A plecat mult prea repede pentru a vedea asta. La naiba! Trebuia să mai stea puțin. Ahh! Cineva trebuie să-l învețe pe Jack să păstreze distanța. Georgy îi spune ceva râzând, apoi intră în liceu. Sau poate Filip a apucat să vadă asta? Dacă ar fi văzut, ar fi rămas să se ia de Jack, corect? Mă duc la Andra puțin nervoasă din cauza acestui moment, ca să văd ce dorea Jack mai devreme, când vorbea cu ea. Andra se uită în gol cu țigara între degete. Mă întreb la ce se gândește. Nu e prima dată când o surprind așa.
- Ce ați vorbit?
- M-a întrebat dacă tu și prietena ta nu ați venit încă. I-am zis că trebuie să apăreți, iar el mi-a zis că îi pare rău de mama ta și dacă ai nevoie de ajutor poți apela și la el. Cam atât.
Mă strâmb. Ajutorul lui? Cu ce mă poate ajuta el pe mine? Cu furatul prietenei. Ăsta e ajutorul lui? Nu, mulțumesc. Sunt bine. N-am nevoie de el în viața mea sau a prietenilor mei.
- Singurul ajutor pe care îl vreau de la el este să stea departe de Georgy. Iubitul ei este de 10 ori mai grozav decât el.
- Parcă spuneai că este unul dintre cei mai aroganți tipi pe care i-ai cunoscut.
Oftez și-mi dau ochii peste cap.
- Oamenii își mai schimbă părerile.
- Tu mai rar.
Nu pot să zic nimic nou că imediat mă atacă. Ar trebui să fie antentă la ore, cum e atentă la mine, atunci Andra ar fi cea mai bună din liceu. Mă abțin să nu scap un rânjet de la acest gând.
- Hai în clasă că deja simt cum vreau să dau cu pumnul în ceva și mie să nu găsesc.
- Sau pe cineva, continuă Andra și cu un surâs.
Rânjesc.
- Poate chiar pe tine.
Andra se uită urât la mine, fără să spună ceva. Ador să ne atacăm una pe alta. Probabil ăsta e unul dintre motivele pentru care nu mai am prietene. Sunt o nesimțită. M-am cunoscut cu ea la începutul liceului, deoarece singurul loc liber în bancă a fost lângă ea. Mă așteptam să nu-mi placă compania ei, însă a reușit să-mi câștige simpatia. Andra este o nesimțită ca mine. Poate chiar mai mare. Ea și Georgy sunt singurele mele prietene acum. Nu mă plâng. Prea multe prietenă înseamnă prea multă influență proastă. Din punctul meu de vedere, mai puțin e mai bine.
~☆~
Sunt hotărâtă să vorbesc cu vechea mea prietenă despre ce nu e în regulă. Nu pot merge așa lucrurile. Îi vreau binele, de aceea vreau să evităm orice rău. Știu sigur că este la atelierul de arte. Am văzut-o în fiecare pauză stând acolo singură. Trist. Norocul meu că Jack nu era cu ea. I-aș fi dat un pumn în față imediat ce-l vedeam. Ar fi fost un mod bun de descărcare. O găsesc pe Georgy, făcând niște linii albastre cu pensula pe o pânză. E singură. Nicio colegă pe aici. Poate... Oh, la naiba! O voi ajuta să se împrietenească cu el. Pare plictisită și scufundată în gânduri. Nu e plictisită, ci lipsită de energie. Acea strălucire a ei a dispărut. Tare curioasă sunt la ce se gândește și dacă liniile alea fac parte din arta neînțeleasă.
- Hei!
Mă vede și își îndreaptă spatele de parcă abia s-a trezit din somn. Cred că mai devreme visa cu ochii deschiși.
- Bună! Îmi pare rău că nu am venit la tine în clasă. Aveam alte treburi.
- O spui de parcă noi nu locuim în aceeași casă și nu ne-am vedea în fiecare zi.
Se abține să nu râdă. Strălucirea îi revine.
- Ai dreptate. Ai venit să mă vezi în acțiune? Să știi că nu am inspirație, deci fără spectacol.
Ia un pahar cu mâna stângă și pune pensula din mâna dreaptă în pahar, apoi începe să amestece apa pentru a curăța vopseaua de pe pensulă
- Vreau să vorbim despre relația ta cu Jack.
Lui Georgy îi dispare zâmbetul. Se oprește din a amesteca și lasă paharul cu pensula pe măsuța de lângă ea, plină cu alte obiecte de pictură. Nu înțelege la ce mă refer.
- S-a îmtâmplat ceva? Îți place de el? Jack este doar un coleg și un amic. Nu te gândi la tâmpenii. E numai al tău.
Fac un pas în spate stânjenită.
- Nu-l vreau. Doar că... la felul cum te privește, pare mai mult...
- E doar prietenos, spune Georgy, tăindu-mi vorbele. Eu râd cu toată lumea. Nu e mai special decât ceilalți prieteni ai mei. Încerc doar să fiu prietenoasă. Crezi că aș fi în stare să-l înșel pe Filip? Cu Jack? Pe bune, Emma!?
Vrea să se încrunte, însă renunță, afișând o față obosită. Știu că am luat-o cam tare. N-am găsit alte cuvinte mai potrivite.
- Nu. Niciodată. Îmi pare rău. Am greșit. Nu știu de ce am crezut una ca asta.
Georgy vine lângă mine, punându-și o mână pe umărul meu.
- Jack va rămâne al tău, iar Filip al meu și eu numai a lui, bine?
- Tsk! Ți-am zis că nu-l vreau. Nu mi se pare atractiv.
- Eu cred că ați face un cuplu drăguț.
Rânjește. Îi iau mâna de pe umărul meu.
- Termină cu prostiile!
- Nu termin, fiindcă am dreptate.
Îmi zâmbește ștreangar, apoi îmi atinge vârful nasului.
- Ba nu.
- Oh, ba da!
Mă încrunt, iar ea, încă pusă să mă enerveze, îmi scoate limba și mă face să râd.
- Mă dau bătută cu tine.
- Normal. Sunt un geniu prea mare, ca să mă poți contrazice.
Îmi dau ochii peste cap, iar privirea mi se oprește pe paleta cu vopsea. Oh, da! Îi arăt eu ei. Îmi bag degetele în vopseaua roșie și, apoi o lovesc ușor peste obraz pe Georgy cu mâna ale cărei degete le-am murdărit de vopsea. Ea rămâne cu gura căscată și își atinge obrazul murdar. Se uită la mâna ei mânjită de vopsea roșie înainte să se încrunte, după își bagă și ea repede mâinile în vopseau albastră și reusește să mă lovească. Începem un război al culorilor.
- Ești incredibilă, îmi spune Georgy la finalul bătăliei.
- Mulțumesc.
- Tocmai ne-am folosit fețele în loc de pânze.
- Știam eu că sunt la fel de frumoasă ca o operă de artă.
- Mi-aș dori să fiu frumoasă ca tine.
- Și eu mi-aș dori să am talente ca ale tale. Măcar aș avea ce face cu viața mea. Cu frumusețea nu prea ai ce face. Apare una considerată mai frumoasă decât tine și nu mai ai nimic.
- Ai dreptate. Dar îmi plac buzele tale mari.
- Măcar buzele să fie mari, că restul formelor nu prea sunt.
- Nici astea nu ar trebui să conteze. Mari sau mici, băieții și bărbații ar trebui să înțeleagă că tot la fel e și că sentimentele sunt cele importante.
- Corect. Presupun că iubitul tău nu stă cu tine pentru că ai fundul mare.
Râd iar Georgy își dă ochii peste cap.
- Nu e amuzant. N-ai idee cât de trist este să vezi niște pantaloni frumoși și să-ți fie prea mici. Aceeași poveste și cu burtica mea. Nu se potrivește cu unele haine. Nu sunt foarte grasă, dar când vreau să port un top, îmi place cum îmi stă pe sâni, însă burtica mea strică tot.
Îi apuc bluza și o trag pentru a mă uita la burta ei.
- Emma! Ce faci?!
O ating. E caldă. Palma mea se încălzește și apăs ușor cu degetele pe ea. Dumnezeule, ce moale e!
- Încetează!
Georgy îmi ia mâna.
- E foarte moale. Ador. Vreau și eu.
- Ummm...
- Fată, ești foarte frumoasă. N-ai nevoie să slăbești. Dacă am fi toți la fel n-am plictisi unii de alții.
- Așa este. M-m-mersi.
~☆~
După ore, i-am spus lui Filip și Georgy că merg la o colegă pentru un proiect. Ei merg la cumpărături, iar eu, de fapt, mă întâlnesc cu Billy în parc. A trebuit să-i mint, pentru că altfel nu mi-ar fi dat voie să mă întâlnesc cu el fără ei. Sunt sigură de asta. Știu cât de mult se îndoiește Georgy față de Billy. Parcă ar fi mama. Voi fi destul de precaută. Pot să-mi port și singură de grijă. Mi-aș dori să vadă că e un tip de treabă, exact cum îl văd eu. Sunt convinsă că putem avea încredere în el. I-am făcut cu mâna unui taxi și am plecat. Eram entuziasmată să-l văd pe Billy. Mă aștepta la intrare în parc. Am coborât din taxi și am ridicat mâna în aer pentru un salut. Râde și-mi face și el cu mâna. Astăzi soarele strălucea mai puternic față de celelalte zile de toamnă, dar, de fapt rar se întâmplă să fie urât toamna în Los Angeles - așa că te poți bucura liniștit de vremea de afară până nu te întrerupe un ciudat. Pe aici trăiesc tot soiul de oameni. Mama sigur s-ar fi bucurat de acest soare. Ea adora vremea frumoasă. Când era nervoasă ieșea afară, se uita la cer, închidea ochii, inspira și expira tare, apoi se calma. Mama mea era o femeie care știa să se bucure de unele lucruri pe care alții le consideră banale. Am început să mă obișnuiesc cu lipsa ei. Odată și odată tot venea ziua când mă va lăsa singură, dar nu credeam că va fi chiar acum. Nu sunt pregătită, dar nici nu pot da înapoi. Pot doar să pășesc înainte. Si dacă lumea se sfărâmă în jurul meu, eu trebuie să fiu de neoprit.
Și uite-l pe străinul drăguț, care mă așteptă la intrarea parcului. I-am dat banii taximetristului și m-am îndreptat voioasă spre Billy. Iar îmi fug ochii la mușchii lui. Tricoul său roșu nu e capabil să ascundă abdomenul lucrat. Cred că acum e și mai călduroasă ziua.
- Hei, Emma!
- Hei, Billy!
- Cum ți-a fost ziua?
- Cum e de obicei la liceu. Nimic interesant. La tine?
- Brutăria merge din ce în ce mai bine.
- Grozav.
Se așterne liniștea între noi. La cât am vorbit de când ne-am cunoscut și până acum am rămas în pană de subiecte pentru discuții. Prima dată am simțit liniștea stânjenitoare, dar dintr-o dată a devenit plăcută. Nu avem nevoie de cuvinte ca să ne simțim bine. Emană o energie diferită de ceilalți băieți. Aș putea rămâne cu el aici toată noaptea. E prea plăcut acest moment. Pe lângă noi trec grupuri de copii cu ghiozdanele în spate și câte un cuplu în vârstă. Când văd o mamă cu copilul ei de mână, îmi revin toate amintirile în care mama avea grijă de mine. Mă uit la Billy, încercând să le risipesc. Zâmbește rușinos și eu revin înapoi, în prezent doar să mă bucur de această imagine.
- Locuiești cu o prietenă și iubitul ei?
- Da. O nouă familie, într-un fel.
- Și cum sunt? Nu mi-ai povestit de ei.
~☆~
Billy ia două înghețate. Pe vremea asta chiar este potrivită o înghețată cu vanilie. Mmmh! E foarte bună. După câteva minute, primesc un mesaj de la Georgy, întrebându-mă unde sunt. Îi scriu că sunt încă la acea colegă. Răspunsul ei m-a lăsat fără aer. ,,Minți. Știu unde ești. În parc cu Billy. Vin după tine." La naiba! Cum a aflat? Are superputeri? A angajat un spion pentru mine? Grozav! Ce să-i spun lui Billy? Nici măcar nu i-am spus ce am făcut, ca să mă pot întâlni cu el. Oare aș putea să mă ascund de Georgy?
- Te simți bine? mă întreabă Billy, remarcând fața mea îngrijorată.
- Ah!
Scot doar un sunet, neștiind cum să îi explic, dar trag aer în piept și prind curaj să vorbesc.
- Am mințit-o pe Georgy că sunt la o prietenă, să fac un proiect, pentru a ieși cu tine. Dacă îi ziceam adevărul, mă lăsa să vin doar însoțită de ea și iubitul ei. Nu știu cum a aflat, dar vine aici.
- Va fi interesant.
- Cu siguranță, răspund cu un ton ironic. Trebuie să găsesc o scuză bună sau să fug înainte să apară. Hmmm! Putem ieși prin cealaltă parte a parcului, așa nu-i vom întâlni.
- Ești sigură că e bine să ne ascundem decât să-i înfruntăm? Pot vorbi eu cu ei.
- Nu, mă răstesc la el fără să vreau. Fă ce-ți spun.
- Cred că e o idee bună.
- Shht! E o idee bună. Haide! Repede! Repede!
Sunt surprinsă de faptul că nu m-a certat sau ceva de genul acesta, pentru că mi-am mințit prietena. El doar mă ascultă și se supune. O luăm spre cealaltă intrare din parc, cu speranța că cuplul a ales intrarea principală. Dacă Georgy nu mă găsește, nu are cum să-mi reproșeze ceva, corect? Fir-ar! Căcat! Cum a știut? Rămân surprinsă când o văd cu Filip pe drum, la 10 metri de noi. Mă așteptă. E mai șireată decât o credeam. Nu înțeleg cum și-a dat seama că o voi lua pe aici, dar nici cum a știut că sunt două intrări în parc. Are o memorie bună dacă și-a amintit asta de pe vremea când locuia aici, în Los Angeles. Sau poate nu știa și pur și simplu a nimerit intrarea asta. Vede că eu nu mă încumet să vin la ei, așa că grăbește ea pasul, venind nervoasă spre mine și Billy, iar Filip o urmează, zâmbind satisfăcut. Se bucura pentru necazul meu. Ce om! Știam eu că nu e de încredere.
- Emma! Treci aici și explică de ce m-ai mințit!
- Ohh! Ai încurcat-o! strigă Filip, amuzat de situație.
- Parcă Georgy era o persoană veselă, se miră Billy.
Întorc capul către el, încercând să nu-i spun ceva nepotrivit.
- Oamenii se mai schimbă, îi trântesc replica asta, pentru a-mi acoperi înjurăturile, pe care le țineam în mine.
Georgy se oprește și se uită la mine furioasă, apoi se întoarce spre Billy, analizându-l. Face o grimasă. El nu are nicio vină. Sper să nu-l acuze de ceva. Billy îi zâmbește stânjenit.
- Bună! Numele meu este Billy, se prezintă, întinzându-i mâna.
- Știu exact cine ești și nu mă interesează, îi răspunde ea dur. Un om nu se protejează prin minciună, în caz că nu știați. Emma, vii acasă și-mi explici pe drum de ce m-ai mințit.
Las capul pe spate și oftez.
- Știam că nu mă vei lăsa cu el.
- Normal. E un străin pe care abia l-ai cunoscut. Nu pot avea încredere în el din prima. Întâlnirile pe ascuns îmi spun mai multe decât vreau să-mi imaginez.
Se uită iar la Billy cu dispreț. Față de ea, Filip, în spatele ei, rânjește.
- Câți ani ai?
- 20 de ani.
Georgy clipește mirată.
- Bun. Un alt motiv pentru care să vii acasă, Emma.
- Oh, Doamne! Nu. Nu mă poți obliga să vin acasă. Am o vârstă la care îmi pot purta singură de grijă. Filip are 19 ani, iar tu 17 ani. În el cum ai putut avea încredere? Și el tot un străin a fost și ai avut încredere în el. Eu de ce nu pot avea în Billy?
Rămâne mirată de modul cum o atac fără să cedez. Filip mă fixează cu ochii lui albaștrii, furtunoși, de parcă voia să mă spintece cu ei. Am lovit un punct sensibil.
- Filip este prietenul lui Scott, vărul Alishiei, care mi-a povestit cine este. Alishia este o prietenă bună de a mea. Eu deja știam multe despre Filip.
- Mare scofală, spun, încercând să nu-mi pară rău.
Georgy își pune mâna pe partea dreaptă a feței și o lasă să alunece în timp ce scoate un oftat nervos. Filip nu deschide gura. Încă se uită urât la mine, apoi își mută privirea spre Billy. Nici lui nu-i place de el, după cum se uită. Regret faptul că l-am băgat pe Billy în asta și este silit să ia parte la această ceartă stupidă. Nici nu vreau să mă gândesc ce mă așteptă acasă. Billy are privirea în pământ. Nu știe ce să zică. Îmi pare rău pentru asta. Nici nu vreau să știu ce părere își formează despre mine.
- Emma, nu vreau să ne mai certăm. Vreau să știi...
- Sunt la o vârstă la care îmi pot controla singură viața fără ajutor de la cineva mai mare, îi spun cu tonul ridicat. La naiba, Georgy!
Iubitul ei pășește mai în față, vrând să zică ceva în apărarea ei, însă Billy vorbește înaintea lui.
- Îmi pare rău pentru ce am provocat. Pot să mă întâlnesc cu Emma altădată sau să nu ne mai vedem deloc, dacă nu sunteți de acord cu mine.
Georgy și Filip nu-i spun nimic, doar schimbă câteva priviri. Billy se uită la ei, apoi se întoarce spre mine.
- Aveți destul timp să vă gândiți. Ne mai vedem, Emma!
- Sigur.
Pleacă și se oprește după 10 pași, ca să-mi facă cu mâna. Lașule! Lași prințesa la ananghie.
- Mergem acasă, le zic celor doi.
O iau înainte cu pași grăbiți, lăsând cuplul în spate, discutând ceva. Le aud vocile în urma mea, iar asta mă face să mă simt de parcă eram cu părinții. Nu a mai venit mama după mine de când aveam 12 ani și am fugit cu bicicleta, să mă dau cu prietenii într-o vale. Sunt mai penibili decât a fost mama. Sper că au realizat ce penibili sunt. Au impresia că eu nu știu să mă protejez, dar știu foarte bine și fără sfaturile lor nefolositoare. Zilele astea îl tot testez pe Billy, să văd dacă e cine pretinde sau un prefăcut în toată regula. Până acum, nu a picat deloc. Filip reușește să mă ajungă din urmă, fără să-mi dau seama. Îi arunc doar o privire, care să sugereze un lasă-mă în pace.
- Nu crezi că te comporți cam urât cu prietena ta?
- Huh? Măcar eu nu mă comport nebunește ca voi.
- Doar ține la tine și îți vrea binele, îmi spune, ignorând jignirea pe care am zis-o mai devreme.
- Înțeleg, dar mă descurc. Trebuie să înțeleagă și ea asta.
- Știu. Georgy mereu exagerează cu grija față de o persoană, dar asta nu-ți dă motiv să fii rea. Am să încerc să mai vorbesc cu ea, dar e încăpățânată, la fel și tu.
- Ba nu. Eu sunt realistă.
Amintire: - Și cum sunt? Nu mi-ai povestit de ei, mă întrebase Billy curios.
- Georgy mereu a fost... o persoană energică, dar și leneșă în multe momente. Multe părți din ea au rămas la fel de când era un copil și până acum. Îmi place că tot cu simțul umorului și aducătoare de zâmbete este, deși... Nu-i mai place rozul. Acum negru o reprezintă. Are o mare pasiune pentru stilul roker și cămăși, se pare, i-am descris amuzată lui Billy. Pe iubitul ei, Filip, nu îl cunosc prea bine. Am tras doar câteva concluzii. Puțin cam plin de el, dar e foarte implicat în munca sa și în multe alte lucruri, mai ales relație. Am convins-o pe Georgy să-mi povestească cum s-au cunoscut. S-au cunoscut în New York, datorită unor prieteni. Culmea că niciunul din ei nu s-a născut acolo. Mi-a spus că Filip s-a născut în România și de aceea numele lui se scrie cu ,,f" și nu cu ,,ph". A venit în New York când avea 6 ani împreună cu părinții lui, pentru afaceri mult mai bune - o firmă de terenuri. E un tip cam rece cu mine, dar... felul cum o privește pe Georgy... e total diferit de cum îl văd eu și de neînțeles. Cred că e în stare să facă orice pentru ea. Probabil să și moare.
- Impresionant! Se vede că ai o legătură strânsă cu ei. Și tu ești o persoană minunată și puternică, Emma. Sunteți cel mai bun trio. Cred că tu ești cea mai puternică persoană pe care am cunoscut-o.
- Cum așa?
- Nu e ușor să nu mai ai ambii părinți lângă tine de la vârsta asta. Eu aș fi ruinat. Acum nu mă înțelege greșit. Nu vreau să te îndemn la suferință. E remarcabil că ești atât de puternică.
Billy mă privea cu un zâmbet ce ascundea ceva dureros. ,,Atât de tare l-a înduioșat povestea mea? Par firavă în ochii lui? Nu mă privi așa. Nu vreau mila ta."
- Să știi că de acum încolo îți voi fi alături, a continuat el.
- Mulțumesc.
Altceva nu mai știam ce să-i zic.
- Hai să-ți iau o înghețată.
- Ar fi genială acum.
- Doar vrea să te protejeze de lumea asta în care există tot soiul de prefăcuți. Georgy este o persoană prea iubitoare. N-ai idee câte griji își face pentru tine. Ar trebui să vorbiți mai pașnic una cu alta, mă sfătuiește Filip în timp ce întorce privirea spre iubita lui, care se juca cu un inel de pe deget, păstrând distanța, ca să ne ofere o discuție între patru ochi.
- Va fi ceva de lucru până o voi lămuri că mă descurc, cu niște cuvinte calme. Heh!
- Te va înțelege. Am încredere în iubirea voastră.
Plec de lângă el și mă îndrept spre draga mea prietenă din copilărie, care încă era concentrată pe inel. Schițez un zâmbet și mă pun lângă ea. Sunt pregătită să mă descarc cât pot de blând. Sper doar că vom ajunge la o înțelegere. Nu vreau să stricăm o prietenie atât de frumoasă, doar pentru un tip ale cărui intenții nu le știe nimeni. Filip se uită în gol. Se pare că nu vrea să fie de partea nimănui. Totul va fi doar între mine și Georgy.