David si satra lui deja mi-au trimis de veste ca vor informatiile. Andrew a disparut, ma gandesc ca sinteza aia e gata. Merg pana in camera lui si intorc cam tot dulapul pe dos. Deschid sertarele, insa nu dau de informatiile alea. Andrew, ce ai facut cu ele? Deschid dulapul plin de haine si incep sa caut inclusiv in cizme.
Mirarea mea se adevereste cand dau de o cutie prafuita in fundul dulapului. O iau si suflu usor asupra ei. Privesc incuietoarea mica si incerc sa o deschid. Mereu ma bag unde nu imi fierbe oala, si chestia asta tocmai s-a adeverit din nou: bineinteles ca e inchisa.
- Alteta Voastra?
Imi indrept privirea inspre usa si il vad pe Andrew gafaind, privindu-ma socat de ceea ce fac.
- Ce e asta? intreb eu aruncand cutia veche in fata lui.
Andrew inghite in sec si se uita la mine socat. Deodata, se pune in genunchi, iar eu stiu ca are ceva important sa imi spuna.
- Unde sunt informațiile pe care ti le-am dat?
Andrew scoate informatiile de sub pelerina si mi le arunca in fata.
- Ai dat conspectul spionilor?
Andrew incuviinteaza rapid.
- Atunci... ce e cutia asta? intreb eu răspicat pentru a doua oara.
- Alteta Voastra... eu...
- De ce gafai? intreb eu putin derutat.
Inca incerc sa inteleg ce se intampla. Stiu ca Andrew s-a cam distantat de mine in ultima perioada, insa nu as fi crezut niciodata ca mi-ar ascunde ceva.
- Am fugit... sa va anunt ...
S-a oprit brusc. Efectiv urasc cand face asta.
- Continuă! tip eu, dar imi dau seama tarziu ce ton am avut de fapt.
Nu mai spune nimic, doar scoate din buzunar o scrisoare mica. Ma apropii de el si i-o smucesc din mana. Sper din tot sufletul ca nu e nimic grav...
Dustin,
Imi pare nespus de rau, insa am nevoie de tine. Nu credeam ca o sa ajung sa iti scriu asta, insa e prima oara in viata mea cand ma milojesc de cineva asa. Trebuie sa gasesti o cale sa salvezi oamenii. Mor oamenii pe capete din cauza acelui Trandafir nenorocit. Tu esti singurul capabil sa salvezi oamenii. Daca incep sa moara cei din regatul inghetat, chiar crezi ca cei din regatele calde vor mai rezista? Dustin, trebuie sa gasesti o cale...
- Tata ti-a dat asta, nu-i asa?
Pe obrazul lui Andrew se prelinge o lacrimă. Nu inteleg, ce vrea sa reprezinte aia?
- Andrew? il strig eu, dar el nu prea pare sa ma auda.
Sunt atent cum isi vâră mana in buzunar si scoate o cheita mica ruginita.
- Abia ce am aflat! spune el ragusit si foarte incet.
Smucesc cheia disperat si deschid cutia. In aceasta, se afla un bilețel. Il iau si incep sa citesc:
E nevoie de sacrificiu. Pentru a putea salva oamenii, e nevoie de sacrificiul dragonului care e esenta vieții. Esenta sperantei. Printesa Angel.
Fata mea mi se lungeste. Cred ca o sa fac infarct. Trebuie sa imi sacrific sora? Nu, nu voi face asta nicicand. Sa moara toti, eu nu o pot face. Angel nu va muri.
- Cati mai stiu despre asta? intreb eu incet, prea socat ca sa fac altceva.
- Doar Alteta Ta si eu...
- De unde ai atunci biletul? Sper ca Gelyna nu stie nimic..
- Ea mi-a spus. Nu am idee cum a aflat, insa s-a dus direct la printesa moștenitoare care v-a scris acest bilet.
- O omor! suier printre dinti. O omor pana nu mai ramane nimic din ea!
- Alteta Voastra, nu are nicio vina, va rog calmati-va...
- Andrew, tu te auzi ce spui? intreb eu disperat.
Nu se poate, trebuie să fie și o altă soluție. Angel nu va muri, iar nici în cele mai negre vise nu voi fi eu cel care o va sacrifica. Trebuie să fie și o altă alternativă.
*
Trece puțină vreme, iar eu ajung lângă palat, în locul unde aveam obiceiul să construiesc cu Angel castele de nisip. Sper că mă voi întâlni cu propria mea soră fără să mă străduiesc prea mult. Zis și făcut, în fața mea apare tocmai iubita mea soră.
- Tu! strig eu cât mă ține gura. Cum ai putut să faci așa ceva? țip eu disperat, iar lacrimile încep să iasă din ochii mei.
- Dustin, nu trebuie să te simți vinovat pentru asta, e alegerea mea...
- Nu, Gelyna, nu este! strig eu. Nu te las să faci asta! În clipa asta demisionezi din funcția din palat, sau...
- Sau ce, Dustin? Sau vei face un mare scandal, se va afla că suntem pe front dublu, o demascăm pe mama și murim toți trei, chiar sub ochii tatălui nostru! Asta vrei? Oricum facem, orice gânduri ai, orice soluții găsești, mereu va exista o piedică. Sunt punctul tău slab, iar tu nu ai nevoie de un punct slab în misiunea ta...
- Nici să nu aud...
- Lasă-mă să termin! strigă ea, iar lacrimile nu ezită să apară din ochii ei. E nevoie de puterea dragonului pentru a putea salva oamenii din Marea Înghețată! Iar David și-a pierdut esența orbind. David nu poate salva acei oameni pentru că nu mai are lacrimile de dragon.
- Tocmai pentru ca e nevoie de puterea dragonului nu te pot lasa sa mori! Nu intelegi cat de mult ma străduiesc sa te protejez?
- Nu am nevoie, Dustin! Am nevoie sa stiu ca oamenii sunt in siguranta. Am incredere ca vei reusi sa duci misiunea pana in capat si de unul singur. Nu ma indoiesc de asta. Ma voi asigura ca puterea mea va fi transferata in altcineva...
- Nu, Gelyna, eu de tine am nevoie! De ce crezi ca nici macar idiotul nostru de tata nu l-a omorat pe David, chiar daca nu mai are nevoie de el pentru ca nu mai are lacrimile de dragon?
- Dustin, voi transfera puterea in tine...
- Nu vei putea! aud o voce din spate si cand ma intorc, il vad pe străbunicul.
A trecut multa vreme de cand nu l-am mai vazut. Angel nu l-a vazut niciodata, dar eu m-am intalnit cu el intamplator odata si mi-a spus cine e.
- Cum asa? intreb eu, abtinandu-ma sa nu strig.
- Nu poti transfera puterea in el, nu va face față.
- Vezi, Gelyna? Nicio sansa! spun eu foarte formal.
- Asta înseamnă ca o pot transfera in altcineva!
- Poftim?! intrebam atat eu, cat si bunicul deodata.
- Ati auzit bine.
- Angel, nu te pot lasa sa mori! spun eu sacadat.
- Dustin, o fac pentru binele comun. Fiintele incep sa moara si e nevoie de sacrificiul meu pentru ca acestea sa fie salvate.
- Si cum va mai avea efect sacrificiul daca transferi puterile? intreaba strabunicul, furandu-mi vorba din gura.
Angel zambeste, iar eu nu stiu cum sa mai fac fata subiectului.
- Nu puterile mele salveaza acei oameni. Dragostea mea ii va salva. Degeaba moare Dustin, degeaba moare altcineva, nimeni nu e in stare sa moara pentru ca isi iubeste poporul. Daca nu moare nimeni, toata populatia va muri, pentru ca Trandafirul de Gheață il simte pe Dustin.
- Stiai? intreb eu socat.
Credeam ca daca ascund de Angel, va fi mai protejata. Halal protectie, ea stie tot!
- Bineinteles ca stiam! spune ea zambind. Trandafirul te-a simtit din prima clipa in care ai venit in regat, motiv pentru care multi din fostii vrăjitori varstnici incep sa isi piarda viata. Mi-e teama pentru strabunicul.
- Stiai? intreaba strabunicul la fel de socat ca mine de faptul ca aceasta stie de existenta lui.
- Of, oare ma credeti căzută de pe luna? intreaba ea ca si cum ar fi evident sa stie toate acele lucruri. Stiu mai multe decat pare.
- Angel, oricâte ai stii, nu te pot lăsa sa mori pentru mine!
- Are dreptate, completează strabunicul. Daca tu mori, cum isi mai recupereaza Dustin puterile din trandafir? Trandafirul de Gheata contine si puterile tale, iti dai seama ce paguba poate sa produca? Daca tu mori...
- Voi transfera puterile inainte sa mor!
- Angel, e prea periculos! In plus, chiar crezi ca te las sa mori? Nu, e in afara oricărei discutii...
In zadar ma straduiesc sa imi conving sora, cu vorba nu va iesi nimic. Sunt perfect convins ca singurul lucru care mai e de facut e sa o impiedic efectiv cand planuieste sa faca asta.
*
Ziua asta a trecut atat de greu! Incerc inca sa gasesc o solutie, dar totul e atat de ambiguu! Situatia s-a stalcit atat de tare si nu pot spune ca nu o inteleg pe Angel! As reactiona la fel in locul ei. Inca incerc sa caut o solutie care sa nu pericliteze viețile niciunuia dintre noi, insa nu gasesc nicio solutie. Prioritatea e ca acest lucru sa nu ajunga la urechile mamei, ar fi un dezastru public. Nu pot accepta eu asa ceva, cum ar putea mama sa o faca? Nu... mama nu trebuie sa afle nimic! Merg inspre camera mea, incercand sa caut intre vechile poze de familie. Ar trebui sa gasesc ceva cunoscut... ceva care sa ma ajute sa gasesc o iesire din acest impas. Vreau sa o salvez, eu nu pot exista fara ea. Nici macar tata care a fost prins in blesteme toata viata lui nu si-a omorat perechea geamana. Nu pot sa imi imaginez ce m-as face fara ea... cel mai probabil m-as simti toata viata incomplet. Iar faptul ca ea are de gand sa faca asa ceva ma omoara, imi roade toti creierii. Nu poate sa ma lase singur, cum sa isi permita asa ceva? Am crescut impreuna, suntem doi frati care am impartit totul. Nu poate sa plece si sa ma lase in urma. Am trecut prin atatea impreuna, am facut totul doar pentru a o proteja. Si ea... ce face? Asa ma răsplătește? Incerc din tot sufletul sa inteleg pana unde merge egocetrismul ei exagerat. Fara ea... cum o sa gasesc eu trandafirul? Macar la asta ar trebui sa se gandeasca daca la mine nu se gandeste. Cel mai probabil mi-as simti tot sufletul rupt in bucatele dupa ce as pierde singura mea raza de speranta in tot acest rau. Iau o poza cu Gelyna si o privesc atent. Parul ei carliontat care ii ajungea pana la talie nu îndrăznește sa ii acopere formele perfecte moștenite de la mama. Ochii ei de un smarald perfect ilustreaza intocmai padurea afundata in ei, fiind izbitor de asemanatori cu ai bunicii. Cum as putea eu sa nu o iubesc pe fata aceasta, cum as putea sa nu imi iubesc sora cand e o persoana atat de minunata? Privesc poza cu atentie, iar fiecare clipa de concentrare inseamna o durere mai surda in zona cicatricii. Trandafirul ăsta simte mai multe decat as vrea eu, astfel ca nu am de ales, trebuie sa o impiedic pe Angel sa faca ceea ce gandeste ea, altfel voi muri si eu alaturi de ea. Stiu foarte clar ca acest lucru o va topi, astfel ca nu ezit, ies pe usa si ma grabesc sa ajung la palat, trebuie sa ma intalnesc cu Angel si sa ii explic situatia. Nu poate muri pentru ca voi muri si eu. Suntem legati, Angel, pe toate pisicile, nu poti muri! Iar ideea cu transferatul puterilor e o idee foarte proasta, nu vei ajunge nicaieri cu ea. Nu voi permite eu!
Buna, toata lumea! Vreau sa imi cer mii de scuze pentru intarzierea aceasta drastica, dar voi face tot posibilul sa revin cu forte proaspete! Sper ca mai sunteti pe aici si ca ma sustineti in continuare! Inca nu am scapat de acele probleme despre care v-am spus, dar voi incerca sa revin cu scrisul, poate voi reusi, asta daca ma va lasa inspiratia. Va imbratisez pe toti!