Fata înghiți in sec privind bărbatul din fața ei îmbrăcat într-un halat de un gri șters cu câteva pete de sângele care se imbibase în material cu mult timp în urmă. În încăpere se simțea un miros pur și simplu oribil de sânge sau de ceva putrezit. Bărbatul cu parul negruț ca tăciunile și ușor cârlionțat își pune masca albă pe față nu înainte că pe buzele lui să apară un zâmbet sinistru. Fata incepu' să tremure și să încearcă să scapă.
Cei doi gemeni ciudați stăteau alături și râdeau cu zâmbete largi. Unul începând să își miște ochii și mâinile învoluntar, altul ținea un topor mic în mână ce tăiase mâinile a multor persoane până acum iar în cap el avea idea de mai adăuga două pe listă.
—I-imploră-ne să te l-lăsăm în pace, zice unul din gemeni cu o voce bâlbâită și cu o dorință maniacă în priviri.
—La început șefu va avea grijă de ea apoi noi ne vom distra, eu vreau să îi tai mâna de la încheieturi, zice celălalt frate râzând ușor.
—Nu, vă rog, nu vreau, zice cu greu printre lacrimi începând să tremure privindu-i pe cei trei in parte mai apoi pe ușă intrând și Amyr aranjându-și ochelarii.
—Acum suntem toți fiindcă doamna Cybele e plecata puțin,se aude vocea bărbatului pe sub mască.
Acea voce mereu îi provoca furnicături pe tot corpul și mai mereu i se făcea pielea de găină când era în apropierea lui. Acum știa din ce cauză, fiindcă el era un adevărat demon pe pământ...