Emma
O bătaie puternică în uşă mă trezește. Iar am dormit prea mult. La naiba! Nici măcar nu am visat și tot am dormit prea mult. Dar acum am o scuză. Trei nopți doar am plâns. Nu am putut dormi mai mult de două ore, pentru că am suferit mult din cauza morții mamei. Mi-am dezactivat și alarma, pentru că nu m-am simțit în stare să merg zilele astea la liceu. Astăzi trebuie să mă duc. Mă dau jos din pat amețită, cu impresia că mai am puțin și căd. Deschid uşa şi o văd pe Georgy neclar, cu o nouă cămaşă. Una roşie, cu imprimeu de leopard şi multe paiete pe buzunare şi guler. Oricât de buimac ai fii, nu ai cum să nu vezi cămaşa asta. Vederea tocmai mi s-a reglat pe ea. Știu sigur ce am să-i iau de ziua ei. Abia aștept să-i umblu în dulap într-o zi. Am impresia că jumătate din dulapul ei e plin cu cămăși. Când realizez că eu abia m-am ridicat din pat şi stau în fața ei, în pijamale, cu părul ciufulit, îmi pică obrazul. Ce rușine! Georgy intră în camera mea, luându-mă de mână, mă aşează pe un scaun şi îmi ia peria de pe măsuță, începând să-mi pieptene tufişul din cap. Asta îmi dă un mare semn de întrebare.
- Am fost atât de entuziasmată şi emoționată pentru ziua de astăzi, încât m-am trezit cu o oră înainte, începe Georgy să vorbească. Am să fiu sinceră cu tine. A fost prima dată când am împărțit același pat cu Filip.
- Oooh! Frumos. Dar, dacă nu sunteți obișnuiți unul cu altul, mai am o cameră.
- Este okay. Îmi place camera. Nu regret că m-am trezit cu o oră mai devreme. Am putut să-l privesc cum doarme. Este adorabil.
Zâmbesc ștrengar.
- Nu te gândi la prostii, pentru că nu am făcut nimic. Mă rog. Am observat că nu te-ai trezit, aşa că am venit să te trezesc eu personal. M-am gândit că ai pățit ceva. Să nu te îngrijorezi că n-am dormit bine. Am dormit foarte bine și eu, și Filip. Eu am avut probleme doar cu emoțiile. Filip e bine. Îi place aici. Ai o casă frumoasă.
Văd ce mult îți place aici. Nici nu trebuia să-mi zici. Nu pot să nu obsev în oglindă cum ți foarte strâns peria în mână, din cauza stresului, de parcă vrei s-o faci bucățele. Chiar ai emoții. Presupun că nu ești genul de persoană care se adaptează repede într-un loc nou. Cel puțin, nu mai trebuie să mă fac eu la păr. Mi-ai luat o muncă costisitoare de pe umeri.
- Te înțeleg. Şi eu aş fi procedat la fel. Mai puțin partea cu pieptănatul. Dar... îți mulțumesc mult pentru ajutor.
Georgy râde, însă fără să se oprească din treabă.
- Vreau doar să te scutesc de o treabă. Îmi place să fac asta, pentru a-mi atrage atenția puțin de la stres. Când sunt copleşită de emoții, îmi ocup timpul cu tot soiul de activități. E ceva nou în viața mea să locuiesc cu tine, acum. Cu toate că eu mi-am dorit asta, nu credeam că va fi așa de inconfortabil la început. De astăzi, merg la un liceu nou. Mi-e temă că nu voi putea să mă intregrez. Integratul într-o societate nouă mi se pare cel mai greu lucru.
Vorbește mult, fără oprire și sincer. Îmi place. Nu suport să se așterne liniștea între mine și o persoană. E sinceră, deci are încredere în mine. Sunt fericită.
- Nu-ți face griji! Eu sunt cu tine şi te voi ajuta. Mersi pentru aranjatul părului, dar de aici mă descurc singură.
- Bine, răspunde, dându-se într-o parte.
Intru în baie şi mă să spăl pe față şi pe dinți, ca în fiecare dimineață. Privesc în oglindă chipul meu obosit. Cum mă duc eu la liceu cu fața asta de zombie? Să-mi dea cineva o pungă să mi-o pun pe cap. Când mă uit în spate, parcă o văd pe mama: fața ei care avea putere să zâmbească după câte a îndurat, părul ei negru, prins în coc, lăsând unele şuvițe rebele pe lângă urechi şi ochii ei căprui, blânzi. Purta tricoul ei albastru, cu trei păpădii - aşa arăta ultima dată când am văzut-o. Se uită la mine. E aici? Stau cu ochii pe ea timp de două secunde, după mă frec la ochi, iar ea dispare. Mintea mea încă o caută. Nu trebuia să mă frec la ochi. A dispărut. Aș vrea s-o privesc iar. Ies din baie cu mâna pe cap. Încă mă simt amețită. Georgy îmi studia parfumul. Am şi uitat cum se numeşte. Îmi place că e o sticluță de forma unei frunze de ştejar. Ciudat, dar grozav. Miroase minunat, în orice caz. Parfumul meu de toamnă.
- Îți place? E parfumul meu de toamnă. Îl folosesc până la sfârşitul anotimpului. Poți să îl foloseşti şi tu.
- Parfum de toamnă? Sună interesant. Drăguț din partea ta. Mersi, dar am parfumul meu. Te aştept jos. Filip cred că şi-a pierdut de mult răbdarea. Și pentru el e ceva nou locul de muncă. Grăbește-te dacă nu vrei să fii împușcată cu vorbe.
Înainte să iasă, îmi scoate limba și eu îi răspund la fel. Cobor după două minute într-o viteză pe scări de mai aveam puțin și cădeam. Bandajată la liceu mai lipsea. I-aș da motiv Andrei să zâmbească în fiecare zi. Georgy şi Filip sunt deja în maşină. Deschid ușa la mașină și mă pun în spate. Mă simt bine. N-am avut niciodată automobil privat la liceu. În sfârșit, nu mai trebuie să fug după autobuz. Pot dormi și mai mult. Oh, ce bine sună! Vraja ,,caleștii Cenușăresei" s-a distrus când îi văd fața vizitiului, adică a lui Filip. Nu părea cu chef de viață. Am găsit un om mai albastru decât Andra. Reglează oglinda retrovizoare și pornește motorul. Îi surprind timp de o secundă ochii albaștrii și atrăgători în oglindă. Sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut. Ah! Tocmai s-a întors spre mine. S-a încruntă. Dau să zic ceva, dar îmi pierd cuvintele. Privirea lui e prea cuprinzătoare. Am senzația că se uită și în interiorul meu.
- Sunteți incredibile, doamnelor. Una se trezește cu noaptea în cap, iar alta abia trage de ea să nu o prindă ziua următoare, se plânge, dându-şi ochii peste cap, apoi scoate mașina din garaj.
Georgy începe să râdă și își întinde mâna, ca să-i ciufulească părul.
- Nu toată lumea e punctuală ca tine. Și îți promit că am să te mai veghez când dormi.
El se enervează mai tare când ea îi ciufulește părul, însă nu comenteză. Îi ia mâna și i-o sărută. Georgy face ochii mari, neașteptându-se la gestul ăsta. Retrage mâna și o privește încă uimită. Filip își scoate un pieptăn și își aranjează părul mai lung din partea stângă, apoi cel scurt cu mâna dreaptă în timp ce mâna stânga de pe volan îi lăsase pieptănul între degete. Încep să râd și eu.
- Iartă-l pe Filip. Așa mai face el, dar e un om de treabă, îmi spune Georgy.
- Nu și dacă îmi deranjezi părul. Data viitoare îți mușc mâna.
- Eu te-aș sugera să nu încerci pentru binele tău. Pot fi foarte periculoasă. Nu e așa, Emma?
Dau din cap încă râzând. Se pare că am început dimineața în râsete. Să consider un chin viața cu un cuplu din moment ce eu sunt singură? Pentru început, îmi plac. Perioada asta ar fi cea mai nepotrivită să-mi fac un iubit. Pot sta și fără. Nu totul se învârte în a avea o jumătate. Filip se uită la Georgy, iar privirile lor se întâlneasc. Ea îl privește fericită; el se lasă moale și îi zâmbește înapoi. Asta e prima scânteie pe care o văd între ei. Mi-a încălzit inima înghețată de mult.
~☆~
Suntem în fața liceului, Georgy îl ia în brațe pe Filip, şuşotesc ceva, apoi se sărută. Întorc capul spre piciorele mele. Teneşii mei roșii păreau foarte interesanți în momentul ăsta. Mă bucur că azi sunt curați. De obicei, îi murdăresc foarte repede. Pe ceilalți albi n-am reușit să-i salvez de petele de iarbă. Păcat, fiindcă îmi plăceau. Să ai încălțăminte albă e o mare responsabilitate. Georgy mă apucă de braț prin surprindere şi intrăm împreună în curtea liceului. Îi fac cu mâna lui Filip, iar el îmi răspunde la fel și intră în mașină. I-am arătat prietenei mele din copilărie pe scurt anumite zone din liceu mai grozave sau mai puțin grozave. Adolescenții care treceau pe lângă noi se uită ciudat. N-au mai văzut un ghid școlar? Aș putea să mă angajez ca unul la un muzeu, dar să evit grupurile de copii gălăgioși, pentru binele tuturor. Georgy pare entuziasmată, dar și speriată. Studiază fiecare colțişor și tablou de pe perete. Ăla cu directorul nostru gras e cel mai artistic. Mă mir cum au putut băga un om așa mare într-un tablou așa mic. În zic asta lui Georgy, cu băgare de seamă să nu ne audă un pârâcios, iar ea râde cu mâna la gură. Sper să-i placă aici. Nu e un liceu rău. O zăresc pe Andra într-o parte a holului mai retrasă și o trag pe Georgy după mine, să le fac cunoștință. Ce trist e că în afară de Andra, nu mai țin legătura cu nicio fostă prietenă. Scorpiile alea nu merită o prietenă bună ca mine. Eu le-am fost alături mereu, iar ele s-au prefăcut că au uitat. Tot răul spre bine, Emma. Andra are țigara între degete, lucru pe care Georgy nu îl consideră plăcut. Am citit de pe fața ei că era incomodă. O salut pe Andra și îi spun că Georgy e fata despre care i-am povestit.
- Bună! Sunt colega de bancă a Emmei, Andra, se prezintă, scoțând fumul pe gură şi întinzând mâna.
- Georgina, o prietenă din copilărie, dar spune-mi Georgy, îi răspunde, dând mâna cu ea.
Nu mai poate să reziste cu fumul şi începe să tuşească, încercând să-l îndepărteze cu mâna. Cu toate acestea, încearcă să zâmbească prietenește, deși o încurcă tusea. Andra se uită la ea, apoi la țigară.
- Îmi pare rău. Nu ştiam că fumul de țigară te deranjează.
Aruncă țigara şi o stinge cu piciorul.
- Nu trebuia. Am nişte probleme cu respirația. Înainte erau mai grave și nu aveam voie să stau lângă fum. Acum din obișnuiță, mi se pare încă insuportabil. Îmi pare rău.
- E okay. Înțeleg
Georgy arată cu degetul spre țigara aruncată.
- Ar trebui să iei țigara după jos. Înțeleg că e treaba persoanelor de serviciu să facă curat, dar asta nu înseamnă că trebuie să curețe orice gunoi aruncat de noi, o atenționează pe Andra.
Colega mea rămâne surprinsă, la fel și eu. Nimeni, în afară de profesori, nu au avut tupeul să o atenționeze legat de greșelile pe care le face, până acum
- Hm! Okay.
Se apleacă și ia țigara de jos. Ce? Tocmai s-a supus? Visez? Nu credeam că o va face. Nu-i stă în fire. Dau să deschid gura, dar conversația noastră a fost întreruptă de clopoțel. Nu-i corect. Voiam să văd cum se înțeleg cele două prietene ale mele. Când mă duc spre uşa clasei, îmi aduc aminte că nu i-am arătat lui Georgy în ce direcție este clasa ei în zona asta. Se uită derutată la mulțimea care trece pe lângă ea fără să o bage în seamă și într-un final, pune mâna pe umărul unui băiat la întâmplare. Era Jack. Se întoarce, iar ea îi zâmbește rușinoasă. Îmi acopăr ureche dreptată, pentru că era multă gălăgie și încerc să ascult cu urechea stângă.
- Scuză-mă. Mă poți ajuta? Unde este clasa a XI-a B?
Jack îi răspunde cu un rânjet.
- Este chiar clasa mea. Vino cu mine. Eu sunt Jack, îi spune, zâmbindu-i în continuare prieteneşte.
- Georgina, dar spune-mi Georgy. Sunt nouă pe aici, îi răspunde şi ea la fel.
- Îmi pare bine să te cunosc, Georgy. Cum de nu am auzit de o colegă nouă?
O las să plece cu el, însă îi urmăresc cu privirea de la distanță.Ce norocoasă! Are ocazia să stea cu Jack toate orele. Dacă eram și eu cu un an mai mare... Hmmm! O pot pune să se împrietească cu el, ca să-mi spună toate secretele lui. Sau nu. Jack ar putea să se îndrăgostească de Georgy. Am nevoie de un alt plan. Of, la naiba! Începe ora. Ideea era ca astăzi să nu vin la liceu în starea în care mă aflu, dar cu noii mei parteneri de locuință nu pot să sufăr. Mai bine aşa. Mi-au distras mult atenția de la suferință. Emană o energie plăcută. Vor locui cu mine trei anotimpuri, ceea ce înseamnă că va trebui să ne obișnuim unii cu alții. Cred că ne vom descurca.
În pauză am ieşit direct pe hol, căutând-o pe Georgy. Vreau să îi aud prima impresie despre clasa ei şi liceu. Nu văd. Uite-o! E însoțită de Jack. Râdeau împreună de ceva. Ar trebui să mă îngrijoreze asta? Sigur nu mai mult ca pe Filip, dacă îi vede. Uuuh! I-ar rupe picioarele lui Jack. Nu-i a bună. Nu cunosc relația dintre Georgy și Filip. Am observat că se respectă unul pe altul și se privesc într-un mod deosebit. Să fie un cuplu certăreț? Unul dintre ei să fie mereu gelos? Un cuplu care arată tuturor ce mult se iubesc? Sunt curioasă. Abia aștept să-i cunosc.
Amintire: Simțeam vântul cum trecea pe lângă mine. Era o senzație minunată. Parcă mai aveam puțin și îmi luam zborul. Eram cu bicicleta la vale. Aveam 10 ani. Când bicicleta a încetinit, am apăsat ușor pe frână și am oprit-o. Viteza era plăcut, dar dacă nu opream, puteam să mă lovesc de un stâlp. Georgy venea și ea cu viteză de pe pantă. Striga în gura mare cât de grozav este. A trecut pe lângă mine de parcă era Flash. Se pare că-i plăcea prea mult viteza, deși uneori poate fi și periculoasă.
- Uhuu! Asta e foarte tare!
- Pune frâna cu grijă! O să intri într-un gard! strigasem eu la ea. Georgy, pune frână!
A pus-o la fix. Dacă o mai lăsa puțin, se trezea sărutându-se cu iarba verde. Ar fi fost primul ei sărut. A coborât de pe bicicletă. Era toată un zâmbet. Niciuna din noi nu avea cască, cu toate că așa ar fi trebuit, dar noi consideram că nu era cazul. Până la urmă, ce e copilăria fără o julitură? Noi nu ne loveam niciodată, pentru că știam să controlăm o bicicletă. Georgy nu a fost niciodată la acea pantă, însă eu am fost de sute de ori, fiind în cartierul meu. Eram sigură că-i va plăcea. La urcare, nu a mai putut. O priveam cum pedala din ce în ce mai greu și deschisese gura pentru a respira.
- Gata. Eu și Albinuța vom merge una lângă alta, spusese, dându-se jos de pe bicicletă.
Georgy adora să pună nume obiectelor semnificative din viața ei. Bicicleta ei roz cu albine o chema Albinuța. Bicicleta mea era violet. Cică o cheama Viteză violet - ea mi-a sugerat și așa i-am lăsat numele. Avea multe obiceiuri ciudate, dar era o fată bună. Când făcea un lucru ciudat, îl făcea în continuare oricât de mult îi spunea cineva să nu mai facă. Asta era Georgy.
- Ești foarte leneșă. Ar trebui să mai faci puțină mișcare, o sfătuisem, coborând și eu de pe bicicletă, ca să mergem în același drept.
- Poate pe viitor.
- Știm amândouă că nu te vei ține de cuvânt.
- Ce bine mă cunoști!
- Deci, locuiți în aceeași casă? întreabă Jack mirat.
- Da, în casa mea și cu iubitul ei, spun eu mai accentuat partea cu iubit.
- Grozav! Mi-aș dori și eu să locuiesc cu niște prieteni, zice el zâmbind spre mine, dar se întoarce imediat spre Georgy, care îi răspunde cu un mic surâs.
- Eu și Jack suntem colegi de bancă, îmi mărturisește ea. Sunt asigurată de acum.
- Sigur vă veți înțelege bine.
Clar. Absolut. Am să vă fac să stați departe unu de altul imediat. Nu te atinge de ea, Jack! De ce ea și nu eu?Sentimentul pe care îl simt în acest moment, mă face să-l lovesc pe Jack în față cu toată forța mea. Cum își permite să profite de prietena mea? Toată iubirea mea pentru el se transformă cât un pic în ură. Poate e gelozie. Cel mai bine ar fi ca Georgy să stea departe de el, la fel și eu. Se dă la două deodată. Un profitor. De fapt, la mine nu s-a dat deloc. Dar prietena mea are iubit și nu știu cum ar reacționa Filip dacă l-ar vedea pe Jack lângă iubita lui, de aceea cel mai bine ar fi să evităm un posibil scandal. Am să încerc să mă ocup de acest lucru personal. Nu vreau să-și strice relația - mai ales din cauza lui Jack. El ar trebui să-mi zâmbească mie mai mult. Eu ar fi trebuit să fiu colega lui. Cu mine să râdă. Oh la naiba! Nu-mi spune că îl pierd și pe ăsta. Nu vreau să vadă Andra că a avut dreptate. Îmi mușc buza de jos de nervi. Aha! Știu ce să fac.
- Jack, ți-a povestit Georgy despre iubitul ei?
- În afară de faptul că au venit împreună în Los Angeles, nu.
- Ce păcat!
Georgy se uită nedumerită la mine.
- Este șeful unei companii foarte mari, continui cu un rânjet pe față.
- Firmă de terenuri, adaugă Georgy.
- Exact, aprob. Și își permite lucruri scumpe. Este îmbrăcat elegant mereu și are o mașină foarte tare.
Jack strâmbă din nas, iar Georgy devine rușinoasă. Am făcut-o să se simtă prost. Îmi pare rău. Eu doar încerc să ajut.
- Și ce mașină este? mă întreabă Jack.
Îmi dau seama că m-a întrebat cu dezgust. Bun. Ce mașină este?
- Ummm... Este... Georgy, ce mașină este?
- T-T-T-Tesla Model S, Plaid , răspunde cu capul în jos.
- Oh! Bravo lui.
Jack încă este morocănos.
- Trebuie să plec. Mi-am adus aminte că am de luat o carte de la bibliotecă. Să o iau până nu se sună. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu voi, fetelor.
Pleacă cu pași grăbiți. Sigur vrea să scape cât mai repede de noi.
- Pa, Jack!
- Pa. Emna, de ce l-ai lăudat pe Filip? M-ai făcut să par materialistă. Eu nu sunt așa.
- Huh? Eu doar am vrut să-i arăt lui Jack ce fericită sunt pentru tine, că ți-ai găsit iubitul perfect. Nu am vrut să te pun într-o lumină proastă. Îmi pare rău.
- E în ordine.
~☆~
Filip ne așteaptă cu mașina în fața liceului. Pare obosit. Din câte am înțeles de la Georgy, tatăl lui deține o firmă foarte mare de terenuri și l-a făcut și pe Filip șef de curând, pentru că firma trebuie condusă doar de membrii familiei. Au primit o ofertă de colaborare cu o firmă din Los Angeles, pe care au acceptat-o. Așadar, Filip a fost trimis aici să conducă afacerea. Are abia 19 ani și deja e șef. Cam aiurea să începi de la vârsta asta. Nu-mi dau seama cum rezistă. Mi se pare prea multă presiune pentru cineva tânăr. Până la urmă, e o afacere, nu un joc, iar dacă greșești, nu poți repara ușor. Mda. Știe el ce face. Georgy se urcă în față, iar eu în spate. Filip zâmbește, chiar dacă era obosit sau poate dezamăgit de ceva când vede fața încântată a iubitei sale. Nu-mi place să-l văd așa.
- Cum a fost la liceu, fetelor? întreabă el, pornind motorul.
- Minunat. Colegii mei sunt foarte de treabă. Deja ne-am împrietenit, răspunde Georgy fericită. Mă temeam că îmi va fi greu o perioadă să mă adaptez. Se pare că am reușit să fac un pas foarte mare.
- Mă bucur mult pentru tine, iubirea mea. Emma?
- A fost ca orice zi din viața mea, doar că au fost și niște regrete pe ici colo de la colegii mei pentru mama, răspund plictisită. Dar tu? Pari obosit.
- Eu?! Sunt bine. Au fost niște probleme cu câteva acte, dar s-au rezolvat. Mă obișnuiesc repede într-un loc nou.
De ce minte? Nu vrea să-i strice binedispunerea iubitei sale? Ăsta e un gest drăguț. Nu cred că s-a uitat vreodată urât la ea cum se uită la mine. E altă persoană în fața ei. Era frumos dacă ar fi fost și foștii mei iubiți așa. M-am cuplat numai cu dobitoci. Primul meu iubit avea 15 ani, iar eu 14 ani. Cred că prostia ne-a cuplat. Era prea pus pe distracție. La petrecerea prietenului său cel mai bun luase o fată la dans. A uitat că eram și eu acolo. M-am certat cu el fix acolo și ne-am despărțit. Al doilea iubit, pe care l-am avut la 15 ani, vorbea prea mult despre el și ce făcea în fiecare secundă - era plictisitor. Și ultimul meu iubit acorda mai multă atenție prietenilor săi drogați decât mie. Urăsc să povestesc despre foștii mei. Mai bine mă prefac că nu am avut niciodată o relație.
Georgy a povestit tot drumul ce a făcut la liceu. Filip zâmbea uneori și când a ajuns la părțile cu Jack, făcea o față dezgustată, încercând s-o schimbe cu un zâmbet. Clar îl cuprindea gelozia. Nu trebuie să se întâlnească cu Jack. Nu vreau să știu ce va urma. Când ajungem acasă, Georgy coboară repede, își ia rucsacul și fuge direct în casă, spunând că moare de foame, iar eu rămân afară, așteptând să coboare Filip, ca să-l interoghez puțin. În calitate de prietenă, trebuie să-l cunosc bine pe tipul cu care prietena mea iese - mai ales că am rămas doar noi doi, acum era momentul perfect. Coboară din mașină și-mi aruncă o privire obosită și lipsită de chef de viață. Se pare că nu își ascunde adevărata față de mine. Măcar e sincer. Eu, în comparație cu el, zâmbesc malefic. Deja știu cu ce să încep.
- Și Filip, cum te-a găsit Georgy?
- Tsk! Eu am găsit-o pe ea.
El a găsit-o? Asta mă ia prin suprindere. Nu am crezut niciodată că un băiat de bani gata se mai uită și la suflet. Dar poate să mă mintă. Ce vrea de la ea? Îi place corpul ei? Sau, poate, un pariu cu băieții? Îl omor dacă are intenția să-și bată joc de ea. Am s-o întreb pe Georgy cum s-au cunoscut. Ea sigur îmi va spune adevărul.
- Serios? Eu credeam că un băiat ca tine alege doar fete sexy și... fete d-alea, știi tu, materialiste.
Zic, să nu mai continui. Nu-mi place să dau impresia că am ceva împotriva lor, deși tot am atacat oricum.
- Și Georgy nu e sexy?
Pe fața lui apare un rânjet, când îmi adresează întrebarea. Îmi zâmbește? Poate să-mi zâmbească? Mhm! Văd că știe să se apare.
- Ba da. E o fată genială.
- Știu.
Fața lui pare diferită când zâmbește. Are mai mult farmec. Pare cu totul și cu totul altă persoană. N-am să cedez framecelor lui.
- Și dacă o faci să sufere, continui ce nu m-a lăsat să spun, te folosesc ca mop, să curăț tot orașul cu tine de ajungem în ,,Cartea recordurilor" pentru cea mai rapidă curățenie.
Filip începe să râdă.
- Știam că mă vei amenința, dar nici chiar așa. Ești o fetiță diabolică, dar adorabila.
- Nu sunt o fetiță. Sunt o fată plină de surprize. Ce pot spune?!
- Stai liniștită. N-am s-o fac să sufere niciodată. Eu asta încerc să fac - s-o ajut să treacă peste toate suferințele ei. La început, chiar a fost greu, însă o iubesc și vreau să fie fericită alături de mine, oricât de greu ar fi.
Nu am mai auzit vorbele astea venite din partea unui băiat. Am auzit doar la televizor actori, dar actorii spun ce se află într-un scenariu. Filip nu e un băiat, e un bărbat. Trăsăturile, aspectul său, felul cum îmi vorbește îmi demonstrează că e un bărbat în toată firea.
- Impresionant! Dar tot sunt cu ochii pe tine, deoarece oricine poate inventa asemenea vorbe frumoase.
Chicotește cu capul aplecat, apoi îl ridică și se uită intens la mine. Parcă vrea să mă omoare doar cu privirea. Nu mi-e teamă de tine, Filip. Mă uit și eu intens la el.
- Faci cum vrei.
- Ooooi! (Heeei!) Ce discutați acolo fără mine? Mi-e foame! Haideți să mâncăm, strigă Georgy din pragul ușii.
- Venim acum.
Filip pleacă cu mâinile în buzunar, mărind pasul, ca să scape de mine.
- Hei! Unde fugi? N-am terminat cu tine, domnule. Să nu crezi că la masă scapi de mine.
- Te caut eu mai târziu, când voi avea chef de o conversație stupidă.
- Incredibil! Ce om!