^Perspectiva Jasminei^
,,Ce să nu-mi spună?"
Asta îmi mai lipsea acum. Un JungKook confuz și plin de mâhnire, stând în pragul ușii, privindu-ne suspicios pe amândoi.
Simțeam cum îmi picase cerul în cap. Ce avea să-i spun? Că sunt însărcinată cu copilul pe care el nu și-l dorea? Că i-am ascuns faptul că eram cât de cât conștientă de o posibilă sarcină?
Avea să-l enerveze asta la maxim și îl vedeam în stare să mă lase aici și să plece din cauza șocului.
Îl priveam speriată, cu sufletul la gură. Înăuntrul meu era o luptă între a-i zice adevărul indiferent de consecințe, și între a-i ascunde adevărul care nu va avea urmări bune.
Nici una din condiții nu era bună. Tot în dezavantajul meu era. Oricum el avea să se enerveze și să facă tărăboi din asta.
Îmi dreg vocea pentru a îndrăzni să spun ceva, măcar să mă bâlbâi. Dar decizia pică când, de brațul său ferm se agață două mâini feminine.
Privesc cu dispreț femeia ce îmi ținea soțul de braț, și care îi zâmbea cu atâta entuziasm. Și toate astea , de față cu mine. Îl privesc pe JungKook pentru a-i vedea reacția, iar dezamăgirea puse stăpânire pe mine când văd că acesta nu avea nici-o problemă cu apropierea dintre ei doi.
Dar aceasta fu singurul lucru care mă scăpase din a-i spune adevărul lui JungKook și din a preveni și împiedica acest subiect.
,, JungKook, de când nu te-am mai văzut!" exclamă femeia fericită, luându-l în brațe.
Era de înălțimea lui, frumoasă și aranjată. Părul prins într-o coadă strânsă, îmbrăcată într-o uniformă medicală, a-l cărui rang nu îl cunoaștem. Putea fi asistentă sau chiar doctoriță.
Nu-mi spune că asta e una dintre partidele sale de o noapte...
,, HeRa..." spune acesta cu o urmă de uimire pe chip
,, Eu mă voi retrage acum"
Doctorul reușise să-mi atragă atenția când acesta își drege glasul, făcându-mă cu greu să-mi iau ochii de pe cei doi.
Aprob din cap, după care, acesta pleacă.
OK, acum îmi poate spune și mie cineva ce naiba se întâmplă aici și ce e cu întâlnirea asta uimitoare dintre cei doi?
,,Doamne, JungKook, nu mă așteptam să te văd aici! " recunoscu aceasta cu același entuziasm în voce
,, Sincer, nici eu..."
JungKook râse subtil, privind-o. Nici măcar nu se uita la mine, iar asta îmi făcea inima să bată puternic.
Unde era acel JungKook schimbat și care nu mai avea interes pentru alte femei?
Încep să tremur când aceștia își aruncă zâmbete dulci chiar sub nasul meu. Eu, stăteam într-un pat din spital, cu copilul lui în pântece, cu dureri și amețeli, cu inima sfâșiată și dezamăgită pe când, el, o privea cu atâta admirație pe cea din fața lui.
Cum mai puteam avea acum încredere în el? Cum mai puteam să-i spun că sunt însărcinată cu copilul lui când gândul său tot la femei a rămas?
,, Ce faci aici? " întreabă JungKook, privind-o din cap până-n picioare
,, Lucrez aici" zâmbetul acesteia încă îi era prezent pe față și mă tem că nu voi mai rezista mult în fața unui asemenea spectacol
,, Lucrezi aici? " întreabă acesta, parcă uimit
,, Da, ca și asistentă. Dar tu?" întreabă femeia, ștergându-i urma invizibilă de praf de pe umăr, doar ca să-l atingă
,, Eu sunt aici pentru... "
,, Oh, lasă-mă să ghicesc" i-o taie aceasta ,,Ai venit să mă vezi, nu-i aşa?" adaugă aceasta
Un zâmbet ironic îmi apăru pe față. Sigur pentru asta venise. Tocmai ca să o vadă pe ea.
Deja nu mai suportam și simțeam cum mă sufocam încetul cu încetul, stând să le ascult discuția mult prea enervantă.
Îmi scot perfuzia din braț și primul lucru pe care îl fac, e să mă dau jos din pat într-un mod fulgerător și să trec pe lângă aceştia, furioasă.
,, Domnișoară! " țipă aceasta din urma mea ,, Nu poți pleca, nu ți-am luat încă analizele"
,, Scutește-mă, te rog!" pufnesc eu ,,Căuta-ți pe altcineva căruia să-i faci analize. Poți începe chiar cu JungKook!"
Spun eu pe un ton răutăcios și părăsesc de tot salonul. Instinctul meu nervos îmi spunea că trebuie să plec neapărat de aici, dar unde?
Unde aveam să mă duc acum, în starea asta? Eram însărcinată, și Dumnezeu știe ce mi se putea întâmpla dacă leşinam pe undeva.
Plus, sunt căutată de oamenii lui Sehun, și chiar de părinții mei. Nu vreau să risc, mai ales că acum purtam un copil în pântecele meu. Nu voiam să risc nimic din cauza geloziei mele și a prostiei lui JungKook.
Îmi deplasez trupul înapoi pe culoarul unde se aflau Taehyung și Jimin. Aceștia îmi observă prezența pentru că, în secunda următoare se năpusti asupra mea.
,, Ești bine? " mă întreabă Taehyung, privindu-mă de parcă aș fi din porțelan, neavând curajul să mă atingă
,, Ce ți s-a întâmplat?" stăruie Jimin când observase că nu îi răspunsem prietenului său
,, O lipsă de calciu, nimic mai mult" spun, încercând să pară cât mai adevărat ce spuneam ,,Dar acum sunt bine "
Aceștia îmi zâmbesc apoi își reiau activitatea de a privi în gol. La fel fac și eu dar, spre deosebire de ei, eu stăteam pe un scaun, și nu în picioare.
Corpul mi se încoardă imediat când îi simt pașii grei și apăsați a lui JungKook. Acum, puteam să-l recunosc dintr-o mie, doar după felul în care pașii săi ating solul, scoțând un sunet cât se poate de cunoscut mie.
Acesta se așează lângă mine, trăgându-mă de braț pentru a mă întoarce cu fața la el. Oricât de mult mi-aș dori să mă pot împotrivi, nu pot. Având în vedere puterea sa pe lângă a mea.
,, Trebuie să discutăm neparat acasă!" îmi spune el, printr-un mârâit iriat
,, Oh, și încă câte aveam de discutat!" spun eu plină de ironie, făcând contact vizual cu el
Acesta mă privește nemulțumit de răspunsul meu, încruntându-se. Sigur răspunsul meu îl deranja acum. Nu se aștepta ca eu să-i răspund când este nervos
JungKook se ridică, trăgându-mă și pe mine până când, picioarele mele fac contact cu podeaua. Acesta își drege glasul, făcându-i pe cei doi să-l privească nedumeriți.
,, Noi ne retragem acum, Jasmine nu se simte prea bine " spune el, făcându-mă să mă încrunt, de ce mințea? ,,Mă ți la curent, Taehyung!"
Cu astea fiind spuse, acesta se retrage, trăgându-mă și pe mine după el. Încerc să-mi sucesc mâna din a sa, dar acesta opune rezistență, făcându-mă să mă enervez și mai tare.
,, Nu trebuia să-ți anunți asistenta că pleci împreună cu soția ta? Pentru că mi se pare că îți va duce dorul "
Îi spun eu tăios și ironic, lăsându-mă trasă ca un fir de pai după el. Îl aud cum mârâie, acum sigur îl enervasem.
,, JungKook, cu tine vor....."
,, Am zis că discutam acasă! " acesta se oprește în loc și se întoarse furtunos către mine ,,Nu mă fă să mă enervez și mai tare decât sunt deja! "
El era cel nervos? Câtă îndrăzneală pe el! Eu luasem parte la o discuție siropoasă cu o așa zisă asistentă, care pare să-l cunoască atât de bine.
Nu eu am intrat în contact cu vreun bărbat, care să îmi facă ochi dulci. Cum putea fi atât de idiot încât să-mi spună așa ceva? El chiar nu se gândea și la sentimentele mele? Că sunt rănită de felul în care vorbește cu altele?
Voiam să i-o întorc și să-i spun tot ce aveam pe suflet, dar știam că asta făcea situația și mai complicată. Rămân la stadiul de a tace și de a mă lăsa trasă de el până în dreptul mașinii.
Acesta îmi deschide portiera, în timp ce își trece o mână prin păr într-un mod agitat și nervos.
,, Urcă! " îmi ordonă acesta
De când își permite să îmi ordone? Faptul că nu l-am ascultat și am ieșit din casă nu îi dă motiv să fie chiar atât de supărat și iritat.
Scrâșnesc din dinți din ciuda faptului că nu puteam protesta în fața lui pentru că, oricum el avea sa câștige orice luptă dintre noi.
Îmi dau ochii peste cap și intru în mașină fără să mai spun ceva. Acesta, la rândul lui, se așează pe locul lui, pornind mașina.
Drumul spre casă mi se păru lung, chiar foarte lung. Sau asta doar pentru că noi nu ne vorbeam, nici măcar nu ne priveam.
Când mașina se oprește, mă dau jos din ea și mă duc țintă spre locul în care aveam de gând să stau singură.
Ignor strigătele sale nervoase, care mă îndemnau să mă opresc și să-l aștept. Eram prea nervoasă, prea nervoasă pentru a mai sta la discuții cu el. După ce că el m-a enervat atât de tare cu acea minorosiță, tot el voia să-i pic la picioare și să mă conformez lui.
Intru furtunos în încăpere, repezidu-mă după un prosop de baie. Voiam să stau și să-mi aranjez gândurile sub stropii de apă fierbinți.
Când dau să intru în interiorul băii, corpul meu fu tras cu rapiditate înapoi în cameră. Îmi luă doar câteva secunde ca privirea încruntată să apară din nou.
,, Ce vrei? " întreb răutăcioasă, încercând să mă eliberez din strâmtoarea lui, dar în zadar
,, Jasmine, trebuie să discutam!" îmi spune el serios, poziționâdu-mă între perete și trupul său masiv
,, Află că eu nu am chef acum!" îmi mut privirea de pe el pentru că, sincer, mă intimida
,, Jasmine! " ridică acesta tonul la mine ,,Nu te mai purta copilărește și ascultă-mă!"
,, Să ascult, ce? Minciunile tale sau faptul că ți-a plăcut să o revezi pe curva ta?" îi vorbesc urât, știind că asta nu-i place
,, Poftim? Ce naiba?! Despre ce curvă vorbești?" spune acesta șocat și în același timp, încă nervos
,, O, haide! Nu te preface că nu știi despre ce vorbesc. Sunt sigură că HeRa te-a vrăjit astfel încât, să uiți de mine și de faptul că eram prezentă la discuția voastră siropoasă. Nu-mi spune că nu ți-a plăcut felul în care mâinile ei te atingeau. Oricine ți-ar fi observat sclipirea din ochi atunci când ai întâlnit-o " explodez ca o bomba cu ceas, făcându-l pe acesta să mă privească încruntat și iritat
,, La naiba, Jasmine! Inocența ta chiar mă uimește și în același timp, mă disperă! La ce dracu te-ai gândit tu? Nici măcar nu mi-ai dat șansă să-ți explic!" izbucni și acesta, știind că nu își mai poate controla nervii
,, Să-mi explici ,ce? Scutește-mă de minciunile tale, chiar nu își mai au rostul, JungKook!" spun, simțind că e pentru prima dată când eram atât de nervoasă ,,Și ce naiba te-a apucat să-i spui lui Jimin de sărut? De ce ai adus vorba de el când eu nu ți-am reproșat nimic de trecutul tău?"
,, Ce minciuni? HaRa e doar o fostă colegă cu care am studiat în străinătate,iar Jimin...doar i-am arătat unde îi este locul și că nu ar trebui să se intereseze de tine!" îmi spune acesta nervos, ținându-mă încă în strâmtoarea brațelor sale
,, Dar cine te crezi tu pentru a stabili rolul fiecăruia?"
,, Dar tu de ce îmi ieși mereu din cuvânt? De ce naiba nu mă asculți când îți spun ceva? De ce faci doar ce vrei tu când eu îți spun contrariul? Te iubesc, Jasmine! Dar asta nu înseamnă că trebuie să îți iei lumea-n cap!" îmi spune el tăios
,, Și eu te iubesc, JungKook! Dar asta nu înseamnă că trebuie să îți bați joc de mine, iar tot ce faci acum mă răneşte. Așa că, dă-mi drumul!" țip, fiind foarte nervoasă
,, Fie! "
Îmi spune acesta rece și sec, luându-și brațele din jurul meu și părăsind încăperea. Pufnesc nervoasă, dându-mi șuvițele de păr după ureche.
Nici măcar nu își ceruse scuze pentru că mă trata în felul acesta. Nu sunt obiectul lui cu care putea face doar ce voia el. Și eu am sentimente.
Intru în baie, bulversată. Toată această ceartă a noastră nu mă ajuta cu nimic. Capul mă durea îngrozitor, iar gâtul mă ustura. Buzele îmi erau uscate și nasul înfundat.
Sigur avea să mă pască o răceală, iar asta nu era tocmai bine venită. Chiar nu aveam de gând să stau la pat din cauza răcelii. Și odată cu răceala, venea și febra, tusea și așa mai departe.
Iar astea nu cred că sunt bune în timpul sarcinii. Trebuia să am grijă de mine și de copilul meu.
Odată, dezbrăcată de haine...intru în duş, pielea, făcându-se imediat de găină din cauza stropilor fierbinți.
Îmi duc mâna în zona abdomenului, începând să-l mângâi ușor. Nu știam ce ar trebui să fac în acest moment și cât va trebui să țin ascuns acest lucru.
Dar până atunci, trebuie să am grijă de mine și de acest copil, care nu are nici-o vină. Și acum, dacă stau să mă gândesc, nu îl hrănisem deloc. Nu am mâncat nimic, doar acele cereale pe care le-am dat afară.
Trebuie neapărat să am grijă de mine și de sănătatea mea pentru că, chiar nu am de gând să pun acest copil în pericol doar din cauza neglijenței mele.
Totuși, nu știam ce ar trebui să fac
în legătură cu JungKook. Nu știam dacă ar trebui să cred ce mi-a spus despre acea HeRa, care, cică îi era doar colegă. Ce colegă te-ar lua în braţe și te-ar privi în acel mod?
Aproape că mă înec în propriile gânduri când două palme mari se așezase pe talia mea. Tresar, dar imediat, corpul îmi înghețase.
Din nou, nu știam ce ar trebui să fac sau să spun. Să-l împing și să-l alung sau să-i accept ideea de a rămâne împreună în duș?
Pielea mi se făcuse de găină când acesta își presă cu delicatețe buzele de gâtul meu. Mâinile sale mă lipesc la propriu de corpul lui masiv, iar buzele sale continuă să-mi dezmierde gâtul.
Mă simțeam atât de bine sub atingerile lui și eram conștientă că cedam atât de ușor în braţele sale. Îmi era imposibil să mă opun. Parcă îmi cunoștea toate punctele sensibile și avea să se ațâțe de ele doar pentru a-mi demonstra cât de mare efect poate avea el asupra mea.
Fără nici-o reținere, degetele sale lungi se afundară în carnea şoldurilor mele și se împinse în mine, sălbatic și primitiv.
La primul contact atât de intim, corpul meu se încoardă pe loc, dar apoi, aproape imediat, îi repet mișcarea, frecându-mă de el, dornică să simt și să trăiesc toate acele senzații delicioase.
JungKook gemuse în urechea mea, făcându-mi pielea de găină la auzul acelui sunet încântător care îi părăsea gura.
,, JungKook " spun când acesta se depărtă de mine.
Mă întorc cu fața la el, dând de un JungKook supărat și trist. Cred că era pentru prima dată când îl vedeam atât de trist.
,, Îmi pare rău, Jasmine!" îmi spune cu o expresie tristă ,,Îmi pare rău că m-am purtat așa cu tine, că am țipăt la tine, nu ți-am oferit explicațiile de care aveai nevoie, că te-am lăsat să tragi ce concluzii vrei tu, iar femeile... Îți jur că nici una nu mă mai atrage, nu mai am niciun interes față de ele, atâta timp cât te am pe tine, promit! Îmi pare rău pentru tot, pentru toate măgăriile pe care ți le-am facut"
Acesta își lasă privirea în jos,în timp ce picăturile de apa i se zdrobeau de corpul lui perfect conturat, de corpul lui sexy și plin de tatuaje. Cu cât îl priveam mai mult, cu atât îl găseam și mai atrăgător, mai ales cu acele tatuaje. Părea a-l naibii de dur și sexy, iar asta mă incinta și mai tare.
,, JungKook, iubitule... "spun eu, iar acesta își ridică privirea uimită datorită apelativul folosit ,,Amândoi suntem de vină, nu doar tu. Trebuie să ne asumăm amândoi vina când ne certăm. Iar de iertat, crede-mă că te-am iertat demult.."
Acesta mă privise adânc în ochii, neștiind excat ce voia să găsească în ei. Îl privesc și eu la rândul meu, fiind acaparată de ochii săi negri și sticloşi. Buzele sale subțiri, dar atât de tentante, corpul său... O, doamne... E atât de frumos!
Mă simțeam atât de bine, știind că acum este doar a-l meu și nimic, și nimeni nu poate schimba asta pentru că, Jeon JungKook îmi aparține, doar mie!
Iar eu sunt prima care cedez tentației de a gusta din el și mă ridic pe vârfuri pentru a-mi zdrobi buzele de ale sale.
Acestea urlau să fie dezmierdate de către ale lui, iar acesta le făcu pe plac, lăsându-mă să-i posed gura și îmi răspunde cu aceeași pasiune.
Acesta, fără să mai stea pe gânduri, mă prinde de coapse, ridicându-mi un picior deasupra şoldurilor lui, apoi făcu același lucru și cu celalalt.
,, Se pare că o vom face și în duș, pisicuță"
Îmi spune acesta pe un ton excitat în timp ce mâinile lui îmi strângeau puternic fesele, iar buzele sale le devora pe ale mele. Strâng din ochi, străpunsă de un val de plăcere care fu aproape imposibil de suportat.
,, JungKook" îi spun eu numele tot pe un ton excitat, prinzându-mi mâinile în jurul gâtului său, iar picioarele mi le încolăcesc și mai bine în jurul bazinului său.
^Perspectiva lui Taehyung^
Intru în apartamentul meu, încă bulversat. Eram atât de obosit atât fizic, cât și psihic. Era seară și aveam nevoie de odihnă pentru a-mi pune gândurile în ordine.
Mă simțeam atât de ciudat. Și acum aveam acel sentiment neexplicabil care mă cuprinse odată cu micuțul trup, stând așezat în brațele mele.
Și acum aveam imaginea ei bine tipărită în minte. Atât de mică și atât de fragedă. Atât de drăgălașă când, degetul meu arătător fusese prins de micuța ei mână. Zâmbesc când îmi amintesc cât de mare era degetul meu pe lângă mânuţa ei.
Iubesc copiii, nu pot să mint în legătură cu asta. Și îmi doresc la fel de mult să am unul al meu. Iar acum chiar nu știam ce să fac, nu puteam să pretind că e copilul meu. Nu puteam să accept faptul că era a lui Sehun.
Nu mai puteam sta în preajma lucrurilor lui Sehun. Lisa chiar avea de gând să continue să spună că e al meu? Cât va mai continua aşa?
,, Ai ajuns...? "
Îmi dau o palmă mintală, uitasem că ea se află încă aici, așteptându-mă.
Mă întorc spre ea, încercând să nu-i arăt cât de afectat eram de situație. Voiam să-mi deschid gura pentru a-i răspunde, dar ea mi-o luă înainte
,, Cred că ar trebui să plec, locul meu nu e aici" spune aceasta tristă, dând să plece, dar o prind imediat de mână
,, Jennie... " îi strig numele, deja obosit de tot scandalul ăsta
,, Nu, Taehyung. Nu vreau să stau aici pe post de amantă. Am și eu orgoliu și mândrie. Chiar nu am de gând să iau rolul de amantă" spuse aceasta cu privirea lăsată în jos ,,Nici măcar nu știu ce suntem ,pentru că rude nu suntem, prieteni nu suntem, iubiți nici atât "
,, Jennie, ascultă-mă..." o îndemn eu, trăgând-o mai aproape de mine
,, Ce simţi cu adevărat pentru mine? Ce vrei cu adevărat de la mine, Taehyung?"
Întrebarea acesteia mă luă prin surprindere.
,, Nu știu, Jennie. Chiar nu știu. Tot ce știu, e că vreau să te țin lângă mine și să nu-ți mai dau drumul vreodată"
Și așa era, chiar nu știam ce simt pentru ea sau dacă simt ceva pentru ea. Sau, poate era doar atracție fizică și atât.
Și cu toate astea, nu o puteam lăsa să scape așa ușor până nu îmi dădeam seama de sentimentele mele
,, Încă o iubești?"
Întrebarea acesteia fu ca o săgeată pentru mine. Rămân mască pentru că nu știam ce să zic, încă simțeam ceva pentru Lisa, dar nu știam ce.
Iar faptul că stăteam cu una și alergam după alta, îmi îngreuna situația. Nu îmi puteam da seama ce loc au amândouă în inima mea.
,, Așa credeam și eu..."
Spuse aceasta dezamăgită, trăgându-se din strâmtoarea mea. Ochii mi se plimbă pe chipul ei la felul în care se îndepărta de mine.
Voiam să o strig sau să merg după ea, dar știam că nu rezolvam nimic. Trebuie să mă clarific pe mine de ceea ce simt și apoi să aleg una din ele.
Îmi arunc corpul obosit pe canapeaua din living, mintea, fiindu-mi și acum la fetița Lisei. Frumoasă și scumpă, ca și mama sa, păcat că nu mă puteam bucura de faptul că numele meu îmi este trecut pe certificatul de naștere al fetiței, ca și cum eu sunt tatăl. Păcat că totul este un fals și o minciună.