^Perspectiva lui Taehyung^
Un sentiment de relaxare și de plăcere pune stăpânire pe mine odată cu amintirile nopții trecute. Nu am mai întâlnit până acum vreo fată atât de inocentă și gingașă precum aceasta.
Dorința pune din nou stăpânire pe mine când îmi amintesc de modul în care brațele ei îmi îmbrățișau corpul cu foame și buzele ei implorau să fie atinse și dezmierdate.
Zâmbesc încet cu ochii încă închiși și îmi întind brațele în căutare siluetei feminine a cărui parfum încă se simte pe pielea mea, dar constat că nu este în pat.
Mă ridic în șezut cu o mișcare repezită și cercetez camera cu mai multă atenție. Nimic.
Îmi trag pe mine pantalonii care stăteau aruncați pe podea și mă ridic, cercetând camera și baia în căutarea ei. Sunt tentat să o strig pe nume, dacă l-aș știi măcar.
Îmi dau seama cât de captivat și băut am fost ca măcar să-mi treacă prin cap să o întreb cum o cheamă.
După minute bune în care mă holbam ca prostul în camera goală , îmi pierd starea de calm și deja încep să mă enervez.
,, Unde naiba e? "
Trec prin holul mic al camerei și observ lipsa rochiei și a genții ei. OARE? Nu. Nu se poate. Nu ar fi plecat, e imposibil!
Chiar dacă ar fi imposibil, purul adevăr îmi era în față. Nici măcar o urmă de un lucru de-al ei nu era prezent în această cameră de hotel.
,, Cum dracu? "
Încep să râd ca un dobitoc, surprins de curajul acesteia de a pleca așa. Făcându-mă să cred că noaptea trecută nu a însemnat nimic pentru ea, ca și când ar fi fost o joacă de copii.
Dar dacă stau și analizez mai bine, punând cap la cap acțiunile noastre de aseară, ea...Îmi spuse că este virgină, ceea ce era adevărat.
,, Ce naiba? "
O ființă așa atrăgătoare, frumoasă , stilată, educată și inocentă ca ea, mai era virgină ? Din câte îmi aduc aminte, trecuse printr-o despărțire.
Dar totuși, cum să plece așa ?
De obicei, eu făceam asta. Le băgăm în pat, apoi la prima oră plecam fără să mai stau la discuții chiar dacă acestea mai implorau încă o noapte împreună.
,, Aishh! Fata asta e fenomen!
Îmi trag bluza pe mine și ies din camera de hotel, trecând nervos și cu pumnii încleștați pe lângă toți angajații mei.
Cu o facă-n cer și una-n pământ, mă afișez nervos în fața portarului, care, bineînțeles că nu avea nici o vină în asta.
,, Domnule Kim?" spuse acesta surprins de reacția mea
,, A părăsit vreo femeie hotelul de dimineață?" îl întreb direct și cu un ton serios, trecându-mi o mână prin părul dezordonat și răvășit
,, Frumoasă, brunetă și cu o rochie roșie?" chicotește el, reușind să-mi stârnească furia și iritarea ,, A plecat acum câteva minute "
Îmi strâng pumnii puternic în palme și trec pe lângă acesta fără să mă mai obosesc să mai dau explicații.
Cum a îndrăznit? A plecat pur și simplu de parcă noaptea trecută nici nu ar fi existat. Nu pot să-mi controlez furia și iritarea pe care o aveam în acest moment din cauza ei.
Dacă crede că a scăpat după ce a făcut asta, se înșală amarnic! Mereu obțin ce îmi doresc, iar acea fată, în momentul de față este ca un drog pentru mine care continuă să mă tenteze cu fiecare clipă în care îmi reamintesc chipul ei.
De îndată ce o găsesc, o să mă asigur că va implora iertare și nu va mai îndrăzni să se îndepărteze de mine nici măcar un centimetru.
,, Așteaptă să vezi ce o să-ți fac atunci când o să te găsesc, misterioaso! "
^Perspectiva lui JungKook^
Îmi împachetez lucrurile, abia așteptând să plec de aici.
Nici nu îmi închipui cât de mult m-a schimbat fata asta astfel încât, să-mi doresc ca orele să treacă cu viteza luminii doar pentru a merge să o văd .
A devenit mai ceva ca un dorg pentru mine, pur și simplu nu mă mai pot sătura din a o privi, din a o săruta, îmbrățișa și a o face să zâmbească.
Nu credeam și nu îmi imaginam vreodată că un bărbat poate fi atât de îndrăgostit, cel puțin eu. Nu credeam că voi ajunge vreodată să țin cu adevărat la o fată. O iubesc,al naibii să fiu! Și nu suport să stau la distanță fără ca trupul ei să-mi încălzească corpul.
Ne-am întâlnit datorită sorții, a fost alegerea mea să o privesc de sus și să nu-mi pese de ea, dar când m-am îndrăgostit de ea n-am avut niciun control.
Nu doar că mi-a intrat în cap și mă gândesc tot timpul la ea. Mi-a intrat și la suflet și nu mi-o pot scoate din minte. Nici nu mi-aș mai dori așa ceva.
Îmi iau sacoul pe mine, încă cu gândul la ea și mă reped asupra ușii pentru a o deschide, dar rămân surprins când aceasta se deschide singură .
O simplă privire mă făcu să turbez ca naiba, iar gândurile bune să-mi dispară imediat, fiind acum cuprins de ură și nervozitate.
Îmi încleștez pumnii din instinct, trupul meu, încordându-se pe loc la prezența acestuia. Sigura ființă pe care o iubesc a făcut-o să sufere atât de mult într-un timp atât de scurt.
,, JungKook " spune acesta cu un rânjet viclean pe buze, făcându-mi nervii și iritarea să se mărească. ,,Ce faci?"
,, Mă pregăteam să plec, după cum bine vezi " îi spun tăios
,, Oh.. Se pare că am nimerit într-un moment nefavorabil, dar nu-ți voi răpi prea mult din prețiosul tău timp"
,, Ce vrei, Sehun? " îmi dau ochii peste cap, privindu-l urât
,, Voiam să te întreb cum mai merge cu ancheta și dacă criminaliștii au găsit ceva"
Cu greu mă abțineam sa nu-l lovesc și să-l las lat aici doar dintr-o mișcare . Dar nu puteam face asta, trebuie să aflu neapărat cine îi vrea răul Jasminei și cine l-a plătit pe acest dobitoc pentru acțiunile sale
,, Nu, anchetatorii încă nu au aflat nimic. Și nici nu-mi pasă " spun nervos, dând să plec, dar acesta mă oprește imediat prin vorbele sale
,, Am auzit că ai luat-o pe Jasmine de la spital și ai dispărut cu ea. S-a trezit?" întreabă acesta curios
,, Da, am luat-o, dar încă nu s-a trezit" mint eu, sperând să mă creadă
,, Așa zici? " spune acesta, uitându-se atent la mine
,, De ce? Ai vreo legătură cu ce i s-a întâmplat sau ești un detectiv de îți permiți să vii aici și să mă introghezi?"
Îmi bag mâinile în buzunarele pantalonilor, luând o postură mai serioasă, făcându-l pe acesta să mă privească temător.
,, Nu... De-despre c-ce naiba vorbești?"
Îmi ridic o sprânceană, încercând să par neconvins ,, Nu, JungKook. Nu am nici-o legătură cu asta"
Spune el cu rapiditate când vede că nu par să îi fi crezut spusele.
,, Așa credeam și eu "
Îi arăt un rânjet victorios, trecând pe lângă el și lăsându-l să fiarbă în sucul său propriu.
Idiotul! După ce că a aproape a omorât-o, mai are curajul să vină aici și să mă întrebe de ea. Jur că o să-l fac să plătească. Pentru tot!
^Perspectiva Jasminei^
Tocmai ce mi-a spus JungKook că vine să mă ia, iar eu eram în pijamele. Normal că sunt în pijamele, doar e noapte.
Mă ridic rapid din pat și merg în dressingul meu, uitându-mă printre hainele mele care au mai rămas pe aici.
Îmi aleg astea la întâmplare
Și îmi prind părul într-un coc dezordonat apoi merg din nou în camera mea pentru a-l lua pe Brownnie.
Zâmbesc când îl văd pe acesta, dormind fără nici o grijă . Doarme atât de profund încât îmi era și milă să-l trezesc
Îmi pun mâinile de o parte și de alta a corpului său și îl iau în brațe fără ca acesta să se trezească.
Îi dau un pupic mic pe blăniță apoi cobor cu el în living. Probabil JungKook a și ajuns deja, având în vedere că am stat ceva timp până m-am îmbrăcat.
,, Jasmine, uite cine a ajuns! " spune mama cu zâmbetul pe buze
Îmi mut privirea spre sursa care o făcea pe mama să zâmbească și constat că și mie îmi apare zâmbetul pe buze într-un mod involuntar.
Doar prezența lui îmi făcu inima să bată puternic, iar emoțiile să mă cuprindă dintr-o dată. Întotdeauna mi-am imaginat că soțul meu va fi un om perfect, dar el a reușit să mă surprindă . Are foarte multă înțelepciune și curaj. Cu el mă simt complet protejată de orice primejdii.
El mi-a dăruit un inel, a cărui rost nu exista pentru el acum ceva timp, dar acum că s-a schimbat și și-a dat seama de sentimentele sale, îmi dă speranțe și acum un viitor pare să fie mai plăcut.
Numai el este în stare să-mi aducă zâmbetul pe buze. Eu sunt nespus de fericită alături de el pentru că sunt la nebunie îndrăgostită de tine, JungKook! De fiecare dată când îmi ești alături, eu simt cum inima mea începe să bată mai repede.
Voiam să merg și să-i sar în brațe, spunându-i cât de mult i-am simțit lipsa doar într-un timp atât de scurt. Voiam să-l îmbrățișez și să-l sărut.
Nu cred că eram singura care își dorea asta, judecând după zâmbetul său de pe față și privirea intensă pe care o avea asupra mea.
,, Bună ! " îmi spune el, zâmbind atât de sincer pentru că altceva nu putea să facă în prezența părinților mei
,, Bună!" îi răspund și eu timidă cu același zâmbet pe buze
Tresar când tata tușește, văzându-ne că ne holbam unul la altul fără să spunem nimic.
,, Sper să o mai aduci pe aici, băiete!" spune tata, încercând să nu râdă de noi doi
,, Voi încerca să fac asta pentru dumneavoastră"
Îmi măresc ochii când îl aud pe JungKook, vorbind pentru prima dată atât de respectuos, mai ales cu tata
,, Aishh, JungKook! Nu mă lua cu dumneavoastră.. Poți să-mi spui tată sau chiar pe nume"
,, Bine...tată "
Începem să radem cu toții de fața roșie a lui JungKook, fiind atât de rușinat. Nu credeam că prezența tatei îl poate intimida chiar atât de tare.
,, Am rugat-o pe bucătăreasa Mae să-ți împacheteze astea" îmi spune mama, înmânându-mi o plăsuță cu mâncare.
,, Mulțumesc, mamă ! "
O iau în brațe pe mama apoi pe tata după care părăsesc vila împreună cu JungKook.
Mă bosumflu imediat când observ vremea de afară. Ploioasă.
Urăsc când este atât de frig și plouă. Prefer căldura. Nu ploaia.
Alerg după JungKook prin ploaie până ajungem în interiorul mașinii , acesta dând drumul la căldură pe loc.
,, Mi-a fost atât de dor de tine! "
Acesta mă trage pe neașteptate în brațele sale, zdrobindu-și buzele de ale mele. Îmi luă doar câteva secunde pentru a-mi da seama ce se întâmplă și îi răspund la sărut.
Îmi pun mâinile de o parte și de alta a feței sale fine, trăgându-l mai aproape de mine, adâncind și mai tare sărutul.
,, Și mie mi-a fost dor de tine! "
Spun printre săruturi și îl simt pe acesta cum zâmbește în sărut la auzul cuvintelor mele.
Îmi plasează un ultim sărut pe buze după care ne desprindem din cauza lipsei de aer, respirațiile noastre scadate fiind singurele care se mai auzeau în mașină.
Acesta pornește mașina, plecând din fața vilei. Îmi arunc ochii pe gem, văzând doar întunericul de afară și nimic altceva în timp ce Brownnie se odihnește în poala mea fără nici o grijă .
,, Știi...cred că e prima dată când te văd îmbrăcată așa "
Spune JungKook, chicotind, iar eu îl privesc confuză.
,, Adică atât de lejeră, sport mai ales, pisicuță" îmi clarifică el, eu începând să chicotesc
,, Nu aveam alte haine, de aceea.." spun eu, reluând-mi activitatea de a privi pe geam absentă
,, Ăm.. Nu cred că m-aș supăra dacă mi-ai spune și tu măcar scumpule "
Mă întorc cu fața la el, privindu-l timidă. Cum i-aș putea spune așa , având în vedere că abia mă pot obișnui cu ideea că el mă iubește?
,, Sau cum vrei tu. Orice în afară de oppa. Urăsc să mi se spună așa " spune acesta cu un glas de copil, care îmi făcea inima să bată puternic
,, Cred...că îmi va lua ceva timp să fac asta " spun cu o voce timidă , stârnindu-i chicotele acestuia
,, Voi aștepta pentru că știu cum e. Și pentru mine este dificil câteodată să-mi exprim sentimentele, dar tu trebuie să știi că te iubesc foarte mult! Vreau să-ți mărturisesc că tot ceea ce simt eu pentru tine este dragoste. Mă simt și eu uimit și copleșit de stările și trăirile care dau năvală în sufletul meu.. Ceea ce simt nu pate fi descris în cuvinte, e prea intens,prea de neînțeles pentru mine, care nu am simțit niciodata până acum așa ceva...
Ai reușit să faci din mine un om mai bun, mai calm, mai vesel."
Îl privesc cu atenție, fiind șocată la auzul unei astfel de confesiune, mai ales că venea din partea sa.
,, Și eu simt aceeași lucru și vreau să ştii că zi de zi mă gândesc la tine, aş vrea să te sărut în fiecare clipă şi să te am lângă mine tot timpul. Știu că pare prostesc și copilăresc, dar chiar nu mi-am imaginat că noi vom putea fii vreodată așa. Adică , erai altcineva la început, m-ai făcut să cred că nu există vreo șansă pentru noi. Mi-am pierdut speranțele, JungKook" spun, încercând să nu-l privesc pentru că singur mă emoționam, doar era prima dată pentru mine când spuneam asta unui băiat
,, Dar acum, mi-am schimbat părerea. Ești altul. Ești mai atent cu mine, mai tandru...Și mă iubești . Nu știu dacă mă voi putea obișnui cu asta pentru că simt că e prea perfect, tu ești prea perfect!"
,, Mă faci să-mi doresc să fiu un soț mai bun." spune acesta puțin șocat, nu cred că se aștepta la asta din partea mea
,, Pentru mine, ești perfect și așa!"
Acesta îmi zâmbește larg, luându-mi mâna în a sa pentru a o apropia de buzele sale subțiri și pentru a mi-o săruta tandru.