^Perspectiva lui Jimin^
,, Cum a mers? "
Vocea lui Sehun răsună în boxele imense din încăpere, pe care le-a conectat Yoongi la un sistem străin mie.
Eram toți 7 acum la locul nostru secret. Toți stăteam calmi și în liniște, privind imaginile de pe plasma imensă nou achiziționată de Yoongi.
Tipul ăsta chiar are un creier super inteligent dacă acele cabluri și fire trec prin mâinile lui și se unesc unele cu altele cât ai zice pește.
Dacă eram eu în locul lui, le dădeam toate la dracu și mă duceam chiar în persoană în ascunzătoarea lui Sehun pentru a asculta ce vorbește.
Tipul ăsta mă uimește pe zi ce trece. Parcă devine din ce în ce mai deștept și mai inteligent. Poate chiar mai inteligent decât Namjoon.
Bine, să nu exagerăm. Doar Namjoon e unicul și singurul din noi cu IQ-ul atât de mare.
,, Nu am aflat nimic "
Îl privesc pe Taehyung. Acesta își strânge puternic palmele în pumni, privind-o cu cea mai mare ură pe iubita lui care se afla în spatele ecranului, fiind acum cu Sehun în biroul lui.
,, Cum adică? Tâmpitul ăla de Taehyung nu ți-a spus nimic?"
Acesta țipă nervos la fată, iar în al secunda următoare ochii îmi erau pe Taehyung.
Priveam ba la prietenul meu, văzându-l cum se enervează din ce în ce mai tare, ba la cei de pe ecranul plasmei.
,, Nu" dădu aceasta negativ din cap, făcându-l pe Sehun să lovească puternic suprafața plană a mesei.
,, E imposibil! JungKook e prietenul lui. Trebuie să-i fi spus unde a dus-o!"
,, Dar Taehyung a spus că nu știe nimic legat de asta."
,, Și tu îl crezi? Chiar crezi că nu știe? "
,, Da. Nu m-a mințit niciodată...am avut grijă ca să prindă foarte multă încredere în mine. Nu i-am dat șanse ca să-și dea seama de relația noastră, Sehun!"
Lisa îi ia mâinile lui Sehun în ale sale parcă , implorându-l să o creadă.
La acest gest, Taehyung nu prea pare să fie fericit la ce vede pe ecran.
,, Înseamnă că e un idiot dacă nici JungKook nu are încredere în el pentru a-i spune ceva. E prea prost! " spune acesta iritat, luându-și mâinile din palmele Lisei
,, Pe bune?! De ce vorbim acum despre asta când am bătut atâta drum până aici și am fost foarte atentă să nu dau de bănuit....doar pentru tine?"
La fel îi răspunde și ea iritată, iar acum încearcă să-l seducă prin mâinile sale care se plimbau pe spatele lui Sehun.
,, Yah! Poți să încetezi?! N-am chef de copilăriile tale!" țipă acesta, împingând-o brutal
,,Dar să mă lași însărcinată ai avut chef? Șitii prin câte am trecut doar din cauza ta și a acestui copil?! Nici măcar o dată nu ai fost cu mine la un control, nici măcar o dată nu m-ai întrebat cum mă simt sau dacă am nevoie de ceva... Doar te-ai folosit de corpul meu și atat"
Îmi măresc ochii când văd drama din fața mea.
Parcă, dintr-o dată mi se făcuse milă de biata fată. Sehun și-a bătut joc și de ea. Nu numai că și-a satisfăcut plăcerile carnale cu corpul ei, a mai și folosit-o drept momeală pentru a afla informații de la Taehyung și pentru a-i lua banii.
,, Nu am vrut să risc.. " spuse acesta în semn de retragere, întorcându-se cu spatele la ea
,, Nu ai vrut să riști?! Aish, cred că înnebunesc! Când m-ai lăsat însărcinată nu ai vrut să riști?"
,, A fost o greșeală... "
,, O greșeală?! Simt că o iau razna în acest moment!"
Lacrimile i se formează în jurul ochilor ei. Îl privesc din nou pe Taehyung și pot să-mi dau seama cu ușurință cât de afectat poate fi de toată drama ei.
,, Ce ți-au oferit nenorociții ăia în schimbul Jasminei de ea e mai importantă pentru tine decât eu și copilul tău? "
,, Mi-au oferit o avere. Nici nu-ți închipui, înțelegi?! Dacă nu o găsesc până ajung ei aici, sunt ca și mort...! Te gândești la asta?"
Cine sunt ei? Și ce vor de la Jasmine?
Îmi învârt ochii din nou prin încăpere, realizând că JungKook lipsea.
Unde mama naibii s-a mai dus și ăsta?
De când Jasmine l-a părăsit, tot mai deprimat e. Pe zi ce trece, tot mai îngândurat, inconștient și pierdut e.
Îmi dau ochii peste cap și părăsesc drama din fața mea, deschizând ușa unei alte drame.
,, Yah! " țip eu nervos, luându-i țigara din mână și stingând-o ,,Poți să încetezi dracului odată cu asta?"
Acesta îmi aruncă o privire nervoasă, ridicându-se cu sticla în mână , fiind gata să bea din nou în timp ce nervii mi se extind peste tot.
,, Ajunge! " țip eu și îi iau sticla din mână, înainte să mai bea ceva din ea
,, Ce e?! " mârâie acesta, privindu-mă urât ,,Nu ți-a ajuns că mi-ai luat de lângă mine singura ființă pe care o iubeam?"
,,Nu ți-am luat-o eu, idiotule!" țip nervos ,,Ea a plecat de bună voie, așa că nu da vina pe mine pentru ce i-ai făcut tu!"
,, Dispari dracului și lasă-mă în pace!"
Pufnesc nervos când acesta aruncă și sparge tot ce prinde la îndemână.
,, Vezi?! Asta nu te va ajuta să o aduci înapoi. Ești prea...prost, JungKook! De ce nu îi spui naibii că o iubești? Ce ți așa greu? "
,, Ești prost sau te prefaci?! Asta nu va ajuta cu ceva"
,, Asta crezi tu! M-am săturat de tine, jur! "
Prostia și lașitatea lui mă scosese din minți.
Ies ca un vârtej din încăperea în care mă aflam, luându-mi jacheta de pe cuier și părăsesc locul acesta, nebăgând în seamă strigatele celorlalți.
Cum poate să fie atât de idiot? Fata asta așteaptă de atâta timp ca el să-și dea seama de ce simte, și el.... E un prost!
Îmi trec mâinile prin păr, agitat și nervos. Sper să fac bine ceea ce o să fac acum.
^Perspectiva Jasminei^
,, Brownnie, vino aici! "
Strig după cățel prin tot apartamentul.
Când acesta, în sfârșit se decide ca să mai dea un semn de viață, îl iau în brațe și îi mângâi blana pufoasă.
,, Haide să vedem ce are Jimin în frigider, ce zici?"
Oftez plictisită, trăgându-mi picioarele după mine până în bucătărie.
Acum că Jimin era plecat, profitam de ocazia de a mă ridica din pat și de a mai face puțină mișcare pentru că simt că înnebunesc închisă aici și în acel pat.
Mă aflam în apartamentul lui Jimin de câteva zile bune, așteptând cu speranța că JungKook va veni după mine.
Deja mă săturasem să mă tot mint singură că JungKook va veni odată și odată.
Sunt prea proastă dacă încă puteam să cred asta.
Deschid frigiderul și i-au cutia de lapte, turnând din ea în bolul lui Brownnie apoi o pun la loc și mă strâmb la rafturile goale ale frigiderului.
În afară de pixele de bere și de suc, Jimin nu avea nimic în frigider.
Voiam să gătesc ceva pentru că îmi era foame și fac pariu că și lui îi va fi foame când se va întoarce acasă.
Dar ce naiba să gătesc dacă ăsta nu are nici măcar un morcov?
Băiatul ăsta trebuie să facă niște cumpărături serioase cât mai repede altfel, murim amândoi de foame.
Inima începe să-mi bată puternic, iar emoțiile să mă cuprindă imediat atunci când ușa de la intrare se face auzită.
Se pare că Brownnie e și mai fericit ca mine dacă a fugit cu viteza asta pentru a-l întâmpina.
Timidă, îmi iau inima în dinți în timp ce zâmbetul încă îmi persista pe buze și ies din bucătărie pentru a-l întâmpina.
Nici nu-mi vine să cred ce suflet și inimă bună poate avea băiatul ăsta.
Acum, jur că îmi pare rău că l-am ignorat când acesta încerca să vorbească cu mine.
De câteva zile, întrebarea mea e... De ce JungKook, și nu Jimin?
De ce nu putea Jimin să fi apărut înaintea lui JungKook?
Dacă stau să mă gândesc, băiatul ăsta avea iubita... Cum se face că de când am venit eu aici nu am văzut nici o urmă de iubită prin apartament?
,, Ai ajuns? " spun timidă și cu zâmbetul încă pe buze
,, Jasmine, ți-am spus să nu te ridici din pat..."
Acesta îmi arată un botic bosumflat, făcându-mi inima să o ia la goană. Cum poate să fie atât de dulce chiar și când încearcă să fie supărat?
,, Dar mă plictiseam și îmi era foame, Jimin..." mă plâng eu, încercând să nu îl supăr cu adevărat
,,Încă nu ți s-au vindecat în totalitate rănile..." mă mustră acesta cu o privire încruntată, dar tot drăgălașă din punctul meu de vedere
,, OK, dar stomacul meu? Cine îl vindecă pe el? Trebuie să faci niște cumpărături serioase, jur!" spun eu, începând să râd
,, O să fac, promit. Dar acum hai să mâncăm asta"
Spune acesta ridicând plasa din mână lui care părea a avea pui prăjit în interior.
Ochii îmi sclipesc și mă așez imediat pe canapeaua din piele, așează în living.
Jimin se așează și el lângă mine pe canapea, zâmbind.
Acesta desface punga pentru a lăsa la lumină aspectul uimitor și apetisant al puiului.
,, Unde ți-e iubita? " întreb eu luând o mușcătură din minunăția care îmi lasă apă în gură și observ cum Jimin devine dintr-o dată încordat
,, Nu am iubită" răspunde simplu, încercând să schițeze un zâmbet
Îl privesc confuză în timp ce acesta își împarte mâncarea cu Brownnie.
Dar parca avea...
,, Și de ce nu îți faci una?"
Zâmbetul îi piere de pe chip odată cu întrebarea mea.
Am spus ceva greșit?
,, Unde vrei să bați, Jasmine ?" acesta mă privește încruntat, iar emoțiile pun din nou stăpânire pe mine
,, Niciunde, doar încercam să-ți spun că ar trebui să îți faci una pentru că nu o să poți sta pentru tot restul vieții burlac."
Acesta își dă ochii peste cap,mângâind blănița cățelului.
,, Mai bine șterge-te la gură și vorbim după" spune acesta, râzând și arătând spre sosul din colțul gurii mele
Mă încrunt când văd că râde pe seama mea și îmi trec limba pe locul indicat de el.
,, Mai am?" întreb eu
,, Da, acolo " îmi dau din nou ochii peste cap, încercând să șterg sosul de la gură ,,Nț.. Nu acolo, of"
Acesta oftează, dându-și ochii peste cap și apropiindu-se criminal de aproape de mine.
Îmi măresc ochii cât cepele la apropierea foarte bruscă dintre noi, iar inima începe să-și mărească ritmul odată cu degetele sale care se așezau foarte aproape de buzele mele.
Mă holbez la el, fiind în stare de șoc. Pur și simplu am rămas înțepenită datorită chipului său prea frumos și datorită faptului că între noi nu mai exista deloc spațiu, iar degetele sale se plimbau în apropierea buzelor mele.
Brusc, îngheț pe loc când acesta făcuse contact vizual cu mine, în timp ce degetele sale au rămas înțepenite lângă buzele mele.
Până și inima mi-a înghețat odată cu ochii lui care mă priveau intens.
Fără să gândesc, ochii mi se plimbă de-a lungul feței sale, căzând pe buzele lui pline de o nuanță roșiatică.
Ce fac?
Nu mai sunt în stare să înțeleg ceva în momentul în care acesta își trece degetele peste conturul buzelor mele, uitându-se ba la mine, ba la buzele mele.
Privirea lui pare a fi una insistentă și întrebătoare, încercând să treacă prin mine și să știe ce gândesc eu în acest moment.
Într-un moment de slăbiciune, îmi las și eu privirea pe buzele sale și fără să-mi controlez eu corpul, degetele mele decid să facă același lucru din instinct și ajung să-mi plimb și eu vârful degetelor peste conturul buzelor lui.
Printr-o mișcare ușoară și lină, Jimin își îndepărtează degetele, făcând în așa fel încât fața lui să se apropie ușor de a mea.
Îmi îndepărtez și eu degetele, așteptând impactul respirației sale calde să se lovească de fața mea.
Înghit în sec, întrebându-mă ce e cu mine și de ce mă simt așa .
Îmi închid ușor ochii la impactul buzelor sale peste ale mele.
Mă pierd cu totul în sărutul acestuia, încercând să țin pasul cu el și îi răspund la sărut.
Nu că aș fi eu vreo expertă în a săruta, având în vedere că primul care m-a sărutat a fost JungKook. Până atunci nu știam nimic legat de asta.
De ce nu mi se părea la fel? De ce îmi doream ca JungKook să fie cel care mă săruta în acest moment?
De ce mă gândeam la JungKook acum și aici?
Jimin îmi observase ezitarea din a mai continua și alege să se retragă, dar.. În secunda următoare îl prind din nou într-un sărut flămând, ajungând în poala sa.
Acesta nu ezită și mă prinde de talie, trăgându-mă și mai aproape de el.
Îmi așez palmele de o parte și de alta a feței sale, continuând să-mi mișc flămând buzele peste ale sale, adâncind și mai tare sărutul.
,, Jasmine... "
Jimin rupe dintr-o dată sărutul, făcând ca fețele noastre să se îndepărteze câțiva centimetri pentru a ne vedea mai bine, făcându-mă pe mine să fiu total confuză.
,, Jimin, de ce..."
,, Shhtt" acesta își pune degetul peste buzele mele, reducându-mă la tăcere apoi îmi zâmbește cald. ,,Știu ce vrei cu adevărat,dar nu o să-l regăsești niciodată pe JungKook în mine "
Înghit în sec când văd că acesta știa ce gândesc, iar faptul că zâmbetul lui încă îi era pe buze, mă uimea și mai tare.
,, Ar trebui să ne oprim și să te reîntorci la JungKook, unde îți este locul.. "
,, Nu! " spun ferm ,,Jimin, el nu...."
,, Dacă nu te oprești acum, s-ar putea să renunț într-o secundă la toată chestia asta de a face pe eroul și de a te înapoia cui îi aparți, și să te păstrez doar pentru mine "
Zâmbetul îi piere treptat de pe buze, fiind înlocuit cu o privire tulburătoare. Dacă aș spune că asta nu mi-a oprit inima preț de câteva secunde, aș minți.
,, Nu mă iubește, Jimin..." îmi las privirea să cadă în jos
,, Ba da, te iubește, Jasmine. Și încă nu ai idee cât de mult te iubește "
Dacă până acum avem inima oprită , acum era înghețată de-a dreptul.
Gura o aveam deschisă, iar ochii mari, privindu-l atent pe Jimin, încercând să-mi dau seama dacă acesta minte sau nu.
Dar nu, nu vedeam nici o urmă de minciună pe chipul lui.
Atunci, e adevărat? Jeon JungKook chiar mă iubește?
Bună, dragii mei! ❤️ Îmi pare rău că vă las așa din nou, în suspans... Jur că am vrut să mai continui acest capitolul, dar sunt foarte obosită și nu mă mai pot concentra. De aceea, voi lăsa pe data viitoare, poate chiar mâine... Sper să mă înțelegeți 🙈💋
Apropo, voiam să vă întreb ce părere aveți de tatuajele lui JungKook și dacă credeți că sunt permanente?
Și faza cu tunsul părului, salonul de tatto care a primit amenințări din cauza că JungKook a fost acolo și tot scandalul ăsta...
Eu cred, că până la urmă e viața lui. Face ce vrea, și dacă ar fi să aibă iubită... Nu cred că e vreo problemă. Toți trebuie să-și întemeieze o familie până la urmă. Atunci ce e cu toată zarva asta?
Sincer, chiar mă gândesc ce credeți și voi și dacă sunteți de aceeași părere. ❤️❤️