<Perspectiva autoarei>
- După 3 luni -
,, JungKook, vei sta tu în noaptea aceasta cu fiica mea? Mă tem că eu nu pot ajunge din cauza stării soțului meu " îi spune mama Jasminei la telefon lui JungKook
,, Desigur, nu vă faceți probleme. Și așa aveam de gând să trec pe la ea."
,, Mulțumesc, JungKook! "
Apelul se încheie, JungKook aruncându-și telefonul pe canapeaua lui Jimin.
Oftează greoi, lăsându-și capul pe spate în timp ce-și masa tâmplele cu ajutorul degetelor sale lungi.
Îi era dor. Îi era dor de ea, de zâmbetul ei, de vocea ei. Îi era dor să-i audă chicotele și pașii.
Îi era dor să o sărute și să o atingă. De fiecare dată când trece pe la ea și o vede stând în acel pat, un fior îi străbate corpul.
Se simțea vinovat pentru tot ce i se întâmplase până acum.
Nu se putea obișnui cu gândul că ea nu mai era. Gândul acesta îl făcea să se enerveze și să se sperie.
Nu își putea imagina cum va trai mereu cu sentimentul de vinovăție și fără ea.
,, O placi... "
Vocea răgușită și obosită a lui Jimin îl trezește pe JungKook din toate gândurile sale triste.
,, Și tu.."
JungKook își dă ochii peste cap, oftând greoi și încercând să afișeze un zâmbet fals.
,, JungKook,eu...." dă Jimin să spună, dar JungKook îl oprește
,, Nu te mai ascunde după deget, Jimin. Se vede clar pe fața ta că o placi atunci când o privești. Îți pot vedea tristețea din ochii...." JungKook strânge din ochii și se ridică de pe canapea, lăsându-l pe Jimin mască
,, Da, o plac!"
Răspunsul sincer și direct îl făcu pe JungKook să se oprească în loc și să înghită în sec. Nu se aștepta ca acesta să recunoască așa ușor.
,, Enorm de mult, dar tu o iubești, JungKook. "
,, De unde dracu știi tu că o iubesc?!" JungKook se întoarce nervos, fiind iritat de confesiunea lui Jimin
,, Să nu-mi spui că nu ai ajuns să o iubești și că nu te interesează deloc de starea ei și de faptul că ea ți-a spus că te iubește! Iubirea doar se oferă, nu se cere, JungKook."
,, Nu știu dacă ceea ce simt acum pentru ea se cheamă iubire, Jimin. Da, simt ceva...dar nu știu dacă e ceea ce spui tu" băiatul își lasă capul în vale, gândindu-se profund la sentimentele sale
,, Dacă asta nu se cheamă iubire, înseamnă că sunt eu prost! Te văd cât de afectat ești, mereu o vizitezi și în fiecare noapte te aud cum îți tragi nasul... Știu că plângi"
,, Da, ai dreptate.. Plâng, al naibii să fiu! Mă doare, ok? Nu pot să cred cât de mult am rănit-o , regret tot. Încă îi aud vocea, spunându-mi că mă iubește. Mi-e greu fără ea, Jimin,crede-mă. Mereu mă gândesc la ea și îmi doresc să fi fost aici pentru a-i spune cât de rau îmi pare...pentru tot "
JungKook se așează din nou pe canapea, lăsându-și capul în vale,mintea fiindu-i acoperită doar de ea.
Știa și el că a dezvoltat ceva sentimente pentru ea... Dar nu știa cât de mari sunt.
,, Pentru că o iubești, idiotule! Iubirea ta pentru ea a fost mereu în tine. A fost tot timpul acolo și e singurul loc unde va fi. Doar că nu ți-ai dat seama din cauza gunoaielor existente din viața ta de zi cu zi. Doar de tine depinde să-ți miști fundul și să începi să faci curat printre gunoaie până nu va fi prea târziu. Și prin gunoaie, mă refer la partidele de o noapte sau mai bine zis.. Curve "
Jimin se așează lângă el pe canapea, încercând din greu să-i deschidă ochii lui JungKook pentru a-și da seama de realitatea din fața lui.
Da, și el a dezvoltat ceva sentimente pentru Jasmine, dar nu atât de puternice precum prietenul său care încearcă să se lupte din greu cu adevărul.
Știa că faptul de a o place pe soția prietenului său e un lucru rău. Dar nu era vina lui, nu el a ales asta.
Mai știa și că JungKook nu suportă să audă că prietenul său cel mai bun e îndrăgostit de soția lui.
,, Dacă nu se va mai întoarce la mine?"
,, Vei încerca să lupți pentru ea așa cum și ea a luptat pentru tine!"
JungKook dă aprobator din cap, dându-și seama cât de bine se simțea când vorbea cu Jimin. Jimin mereu l-a înțeles și l-a ajutat.
,, Mulțumesc! " îi spuse JungKook, zâmbindu-i de data aceasta, cald.
,, Pentru nimic... " îi zâmbește și acesta ,,Apropo, au ajuns băieții în seara asta. Îl poți ruga pe Jin să te ajute ca să o transferi pe Jasmine în cabinetul său. Nu știu de ce, dar mi se pare că doctorul asta nu face nimic în privința ei..." Spune Jimin suspicios
,, Nu știu de ce, dar și mie mi se pare la fel... Dar voi vorbi cu Jin"
Jimin aprobă din cap, conducându-l pe JungKook până la ieșire.
JungKook intră în mașina sa bulbersat încă.
Încă nu-i venea să creadă că Jimin avea dreptate. A ajuns să o iubească..
Nu a mai făcut asta până acum și nu știa ce ar trebui să facă.
Era ceva nou pentru el, nu credea vreodată că va ajunge chiar el să iubească pe cineva.
Se simțea fericit pentru că în sfârșit, iubește. O iubește pe Jasmine.
Îi venea să-și scoată capul pe geam și să strige în gura mare că o iubește.
Dar ce-l întrista pe el era faptul că ea nu mai era. Nu avea cum să îi spună că o iubește.
Se ura pentru faptul că i-a luat atât de mult ca să-și dea seama că el a iubit-o.
A fost prea orb și indiferent încât să acorde atenție și sentimentelor.
Acesta coboară, zâmbind din mașină și intră în spitalul în care se afla soția lui.
Abia aștepta să o vadă și să-i spună că o iubește, chiar dacă aceasta nu va avea cum să-i răspundă.
JungKook ajunge la etajul 3 încă cu zâmbetul pe buze și se izbește întâmplător de un bărbat înalt și îmbrăcat în negru, cu o șapcă neagră și o mască care îi acoperea fața.
,, Îmi ser scuze! "
Acesta face o plecăciune în fața lui JungKook apoi dispare într-un mod foarte ciudat.
Părea speriat și transpirat.
JungKook privi suspicios în urma sa, lăsându-și capul într-o parte, încercând să-și dea seama de reacția prea ciudată a bărbatului.
Strânse puternic din pumni când își dăduse seama că la etajul acesta era doar salonul Jasminei.
Doar ea era singura pe acest etaj, iar acest bărbat îmbrăcat în negru și cu mască....
Dintr-o dată, inima începe să-i bată puternic, începând să alerge pe hol, intrând rapid în salonul fetei.
Ochii îi s-au mărit când văzuse pe ecranul acelui aparat cum bătăile inimii încep să-i fie din ce în ce mai slabe.
Panicat, își scoase telefonul din buzunar și îl apelă imediat pe Jin.
,, Ce e.... "
,, Jin!" spuse acesta rapid și panicat, simțind cum îl cuprind toate transpirațiile ,,Îi scad bătăile inimii, cred că cineva a intrat aici și.... Nu știu, Jin! Ce dracu să fac? "
,, JungKook, calmează-te și spune-mi ce vezi pe ecran"
,, Liniile alea nu mai urcă și coboară, se transformă într-o linie dreaptă încetul cu încetul... "
,, La naiba! Moare, JungKook!"
Inima băiatului i se opri instantaneu, ochii fiindu-i fixați pe acea jumătate de linie dreapta.
Buzele îi tremurau, iar picioarele i se făcu moi dintr-o dată .
Panica și frica îl cuprinse dintr-o dată fără ca el să-și dea seama.
Nu voia să o piardă. Nu acum. Când el abia și-a dat seama că o iubește.
,, JungKook, mă auzi? Adu-o la locul nostru. Acum! " țipă alarmat Jin, iar JungKook închide rapid telefonul.
Nu mai stă pe gânduri și o deconectează pe fată de la aparte. Faptul că doctorul i-a spus că doar acele aparate o mai țin în viață îl speria și mai tare.
Îi dădu rapid pătura la o parte de pe ea și o luă de pe pat fără nici un pic de efort.
Acesta fuge grăbit cu ea în brațele sale, sperând ca fata să nu-l părăsească.
,, Domnule Jeon! "
,, Domnule Jeon, ce faceți cu ea?!"
Medicii și asistentele țipau din urma sa, dar acesta doar își strânge ochii, grăbindu-se.
Nu voia să o piardă în acest moment. Nu acum.
Încearcă din răsputeri să-și țină lacrimile în frâu pentru că nu putea să trăiască cu gândul că e posibil ca ea să-l părăsească de tot.
Acesta o așează pe bancheta din spate și în mai puțin de 10 minute, mașina se opri în fața clădirii.
O ia din mașină și intră grăbit cu ea înăuntru.
,, Pune-o aici! "
Jin îl întâmpinase cu vocea agitată, ajutându-l să o pună pe un pat.
JungKook se dăduse la o parte, lăsându-l pe doctorul Jin să facă ce trebuie în timp ce el aștepta cu sufletul la gură .
,, Ce s-a întâmplat?"
JungKook se trezește cu palma lui Yoongi așezată pe umărul lui.
,, M-am dus la ea și când am ajuns la etaj, m-am izbit de un bărbat înalt, mascat și îmbrăcat în negru. Părea să fie speriat și transpirat și cred că ...."
,, I s-a injectat cianură " răspunde Jin, lăsându-i pe cei doi cu gura deschisă
,, O doză infimă din această otravă te poate omorî în câteva minute. Cianura se amestecă cu fierul din celulele sanguine și împiedică circulația oxigenului în corp, cauzând moartea lentă ."
,, Se pare că cineva chiar vrea să scape definitiv de soția ta, JungKook"
Yoongi îl privește serios pe prietenul lui, în timp ce acesta încă era șocat și disperat
,, JungKook.... " spune Jin agitat, făcându-i pe cei doi să vină lângă el ,,Jasmine nu e în coma!"
,, Poftim?! " JungKook privește șocat ceea ce îi arată Jin pe ecranul monitorului
,, Vezi astea?" spune Jin, arătând niște pigmenți albaștri îmbinați cu unii roșii ,,I s-a injectat un fel de ser pentru a o ține încontinuu adormită. Nu e în comă, JungKook. Ea...doarme"
,, Și când dracu se trezește? "
Întreabă JungKook nervos, fiind sătul de tot.
,, În câteva zile. Pentru că îi voi da și eu ceva ca să doarmă, fiindcă trebuie să îi curăț trupul de cianură"
JungKook pufnește iritat, dând cu pumnul în masă. Se săturase până peste cap de toate.
Nu știa cine avea legătură cu asta. Nu știa cine îi voia răul și nu înțelegea de ce acel doctor i-a spus că e în comă , dacă ea nu e.
Oare e un complice?
,, Băieți, nu vreau ca Taehyung să știe ca Jasmine se află aici " spune JungKook, iar cei doi îl privi confuzi
,, De ce? Crezi că Taehyung ar avea de aface cu asta?"
,, Nu, Yoongi. Nu Taehyung, ci Lisa și..."
Nu apucă să continue că telefonul începe să-i sune, iar pe ecran apare mama Jasminei
,, JungKook, unde e Jasmine? Doctorul m-a sunat și.... " femeia abia rispira din cauza faptului că era atât de speriată și îngrijorată pentru fiica ei
,, E bine, la mine. Am dus-o într-un loc mai sigur pentru că cineva i-a injectat cianură și un ser pentru a o ține adormită. Era pe cale să moara dacă nu o luam, și ea nu e în coma....doarme " spune băiatul, strângând din dinți cu putere
,, O, doamne, JungKook..." spune femeia șocată ,, Cine vrea să-i facă rău? "
,, Nu știu încă, dar voi afla. Până atunci, vă rog să nu spuneți la nimeni că se află la mine pentru că ar putea-o pune în pericol "
,, Bine, JungKook. Dar te rog să ai grija de ea"
,, Voi avea, promit! "
Spune băiatul și închide apelul, băgându-și telefonul din nou în buzunar.
Simțea cum toți nervii pun stăpânire pe el și îi venea să-i ia pe toți la bătaie pentru tot ce i-au făcut persoanei pe care o iubește.
,, Aish! Și idioții ăștia de polițiști au fost în stare să găsească doar cuțitul cu care a fost înjunghiată" spune Yoongi, enervat
,, Vom afla noi până la urma" spune Jin, bătându-l ușor pe umăr pe JungKook ,,Până atunci rămâi cu ea, mă voi întoarce mâine dimineață aici "
Băiatul dă aprobator din cap și le zâmbește celor doi înainte ca aceștia să părăsească încăperea.
JungKook se așează pe pat lângă Jasmine, privind-o cu atâta tandrețe.
Îi dă o șuviță de păr după ureche apoi se apleacă pentru a-i săruta buzele.
,, Trezește-te, Jasmine! Te rog, trezește-te. Pentru că vreau să-ți spun cât de rău îmi pare pentru tot. Vreau să-ți spun cât de mult te iubesc. Îmi pare rău că mi-am dat seama de asta prea târziu... Doar trezește-te și promit că o să am grijă de tine pentru că...te iubesc! "