Mă legănam în fața si in spate când mașina a parcat fix langa mine. Eram îmbrăcată într-o pereche de blugi și o bluză neagră. Neinspirat. Am urcat în mașină și am observat că și el era îmbrăcat lejer într-un tricou albastru închis și blugi negri.
-STAI! Înainte să plecăm pune-ți asta la ochi.
A zis întinzându-mi o bandană L-am privit ciudat o clipă când pe el când materialul negru după am făcut ce m-a rugat. Totul era beznă. Misterios. Intrigant. Am simțit cum mașina se pune în mișcare.
-A. Și ai grijă că mi-a intrat un păianjen în mașină. Cam pe unde stai tu. Dacă îl simți sa nu te miști. E veninos.
A spus și în secunda următoare am simtit o atingere fina pe cap. Am înlemnit de frica.
-Cristi...de Ce ai un păianjen în mașină?
-Tu de ce nu ai unul?
A întrebat și puteam sa jur că a dat din umeri nepăsător.
-Cred că e pe capul meu.
-Crezi corect.
A zis când eu stăteam nemișcată și fiindu-mi prea frică să ating locul unde simțisem mica atingere. Tremuram în timp ce mă păstrăm puțin calmă.calmă.....calmă......
-PĂIANJEN!!!
Am început să țip și să mă zbat pe scaun cu centura pusă. Părea un ritual de exorcizare. Râsul cristalin al lui Cristi m-a facut să înțeleg că făcea mișto de mine. Mi-am dat banana jos și am văzut un păianjen. Am țipat din nou, dar după scurt timp am văzut că nu se mișca. L-am atins și am simțit materialul moale și fin al plasticului.
- Ești penală scumpo. Jur.
A zis râzând cu poftă.
-De aia ai zis să țin asta pe ochi?
- Nu. Pune-l la loc. Vreau să fie surpriză.
Am făcut ce mi-a zis. Stăteam iar pe întuneric cu mâinile în poală. Am simțit atingerea lui pe mână în timp ce îmi dădea încredere. Mi-a luat mâna și am simțit un sărut scurt pe ea. Pielea îmi furnica în locul în care el mi-o atinsese. Ce se întâmpla defapt? Stând liniștită și gândindu-mă la mama care sigur m-ar certa pentru ieșirea asta am simțit cum a oprit mașina. Inerția la oprirea mașinii era plăcută.
Am auzit portiera lui deschizându-se și închizându-se la loc. Apoi am simțit atingerea lui fermă pe mâna mea. Simțeam cum niște fluturi îmi zboară din mână direct în stomac. Sigur... Asta simțim toate pentru un prieten oarecare, Nu?
-Haide scumpo. Pășește ușor peste marginea mașinii afara... bun.. acum înaintează și stai pe loc.
Făceam tot ce imi zicea. M-am oprit simțind că mă apucă ușor de talie cu o mână, iar cealaltă mi-a dat jos bandana de la ochi. Un timp am rămas nemișcată uitându-mă atent la întinderea neagră de apă din fața mea. El m-a tras mai aproape și m-a intrebat dacă îmi place, însă nu puteam da un răspuns în clipa aceea. Lacul mare și probabil adânc adăpostea oglindirea lunii pe suprafața lui o dată cu adierea subțire a valurilor produse de vânt care tăiau ușor imaginea lunii. Stelele se vedeau în apă ca niște văpăi albe.
-E... waw.
-Atunci privește la stânga.
Am întors capul in directia indicată de el unde se afla un copac imens. O salcie cu ramurile aplecate în jos. Sub acestea era o pătură de picnic cu un coș. am zâmbit. Ce clișeu mi-am zis in minte. Ceva original prin simplitate,dar simplitatea s-a dus când el a făcut ceva și copacul s-a aprins de beculețe multicolore aruncând sclipire pe pătura.
-Wow ... când ai....
-Shiit.... hai să stăm jos.. Ce zici?
Am atins ușor pământul și m-am sprijinit de copac.
El a scos pe rând din coșul de picnic niște caserole. Mă uitam zâmbind la tot ce a facut pentru mine și un feedback mi-a străbătut amintirile când de ziua lui Alex mă dusese în pădurea ce marginea orașul la un picnic în timpul zilei. Adusese sendvisuri si am râs până m-am înecat cu sucul.
Zâmbind mă uitam și așteptam să văd aceleași sandviciuri cu salam și roșii dar din caserole a scos niste sandviciuri diferite: paste,snitele, pâine,căpsuni,ciocolată si clătite cu banane. Eram încântată de situație. Brusc a ridicat telefonul și am simțit doar un bliț puternic care m-a scos din transa amintirilor.
-Uite. A zis râzând și mi-a arătat poza făcută în clipa aceea. Era așa vesel.
-E frumoasă. Am zis zâmbind politicos.
Chipul i-a devenit senin si a butonat telefonul. Întorcând ecranul din nou m-am văzut pe suprafața lui în poza de fundal. Poza făcută atunci.. Am zâmbit. Un zâmbet sincer. El parcă îmi colora fiecare curbă a feței.
-Mănâncă.
A zis îndesându-mi în gură o căpșună. Era parcă cea mai bună căpșună pe care am gustat-o vreodată. Am început să vorbim, să râdem până când a devenit brusc serios.
-Auzi? Pot să te intreb ceva?
A zis rupând atmosfera de calm cu o expresie dură pe chip. Urma să îmi pună o intrebare grea. Una la care poate nu aș avea răspuns. Simțeam cum stelele se adună și totul îngheață sub ochii lui reci.
- Sigur...
-Lia .... De la ce vine prescurtarea numelui tău?
A zis ridicând din sprînceană, eu rămânând câteva secunde uimită de simplitatea întrebării. Ce naiba...
-A.. Lisath....
-Aaaaaaa.... interesant.
- ok....
Am zis lungind consoana în speranța că atât voia să întrebe.
- Și... Ce au pățit părinții tăi?
Brusc cerul căzuse peste mine de parcă urma să se sfărâme tot universul. Bâzâitul telefonului mobil m-a scos din starea de șoc care venise cu întrebarea pusă de el. Pe ecranul mic am vazut numărul lui Alex. I-am arătat lui Cristi care a răspuns în locul meu. Situația devenea ciudată.
- Da?
Vocea îi era de parcă abea s-ar fi trezit pe când fața îi arăta trasaturile perfect treze. Ce joc era ăsta?
-Lia?
A întrebat Alex surprins să audă în toiul nopții o voce de bărbat răspunzând.
- Da... Lia sunt. Nu observi după vocea mea mieroasa?
A întrebat la rândul lui brunetul din fața mea cu cea mai dură voce posibilă, pe cand eu muream de râs lângă încercând să mă abțin.
-Mă scuzi... Lia e acasă?
- Da.. Și eu sunt tac-su să mă întrebi asta. Ba boule. Sunt Cristi.
-Aaaa... mi-o poți da pe Lia?
Cristi scrâșni din dinți și era pe jumate amuzat, pe jumate nervos.
- Sigur.... hai că îmi chem iubita să vorbească cu altul.. ia zi.. Ce culoare preferi la lenjerie poate mâine poimâine vrei să o iei și acasă și să o dau gata împachetată.
-Ok .... asta înseamnă nu?
- Ești beat cumva?
A întrebat Cristi observând de departe prostia de care dădea dovadă.
-puțin ... vreau să știu dacă mai ieșim mâine cum am vorbit.
Atunci brunetul a închis. Spre norocul blondului, nu s-a hotărât să insiste sau ceva, însă cristi era supărat.
-N-aveai de gând să îmi zici că vrei să ieși cu el?
- Nu. Aveam de gând să te iau cu mine să îi dăm peste nas.
- Sigur.. a zis acesta sumbru.
- Da... am zis. Vii te rog?
-Logic că vin.. al naiba el .
Telefonul a vibrat din nou arătând același număr ca înainte. Am oftat în timp ce băiatul răspunsese deja.
- Ce mai vrei?
A zis tare brunetul.
-A.....Nu știu.. unde sunt.
-Asta-mi mai trebuia mă acum... ăștia nerezistenti la alcool... Stai acolo unde ești și dă-mi share location. Venim să te luăm.
-Asta înseamnă că vine și Lia?
A întrebat într-un mod ciudat ce părea speranța.
-Noo. Vin cu mama. Hai odata.
În scurt timp am primit confirmarea locației și ne îndreptam spre locul respectiv. În mașină era liniște totală. Pe mine mă macina întrebarea lui despre părinții mei, iar pe el cred că faptul că nu i-am zis de ieșirea cu Alex. Dar chiar aveam de gând să îl chem.
Eu am fost cea care a rupt tăcerea:
-De ce faci asta? Nu îl placi..
-Îl urăsc. Dar e important pentru tine.
-a...
Am zis luată prin surprindere.
***********
Când fostul meu iubit a urcat de lângă vechiul bar în mașină am simțit mirosul de băutură și tutun în aer. Bețivul meu s-a urcat în spate uitându-se dezorientat. Nu mi-am dus ochii la el. De aceea a și zis:
-saru' mâna.
M-am uitat la el brusc. Ochii ni s-au întâlnit câteva clipe. A tăcut. Credeam că urmează să îmi zică numele, dar cu vocea tremurând și confuz a zis:
-Păi și mama ta?
-Idiotule.
A zis Cristi fiind mai încordat ca niciodata.