—Te vreau iubito...
Senzația din interiorul minții mele pulsează cu fiecare cuvânt scos din euforia care bântuie toată perspectiva pe care eu o consideram doar o joacă inocentă unde protagoniști învață lecția iubirii adevărate. Sinceritatea, din punctul meu de vedere, scoate în evidență faptul că sunt lipsită de orice cunoștință legată de relațiile sexuale, rezultând frica care nu încetează să danseze în fața rușinii mele. Știu că acest pas e cel mai important din etapa vieții care definește cu adevărat o femeie, iar eu nu sunt pregătită pentru această maturizare. Sunt conștientă că el merită ceva mai bun decât și-ar fi imaginat vreodată.
—Zayn, te rog oprește-te, eu...eu nu pot...
Încerc cu toată puterea voinței mele să-l scăp din capcana care a întunecat viziunea corectă a realității.
—Zayn înțelege o dată!
Îl împing cu durere în suflet în ciuda situației mult prea inconfortabil care a creat-o așa zisa pasiune ascunsă din sufletul unui profesor prins de vraja iubiri.
—Drace!
Țipătul lui sparge toată liniștea din încăperea plină de păcatele care au domnit asupra minți lui Zayn încă din primul pas pe care la făcut inconștient. Orgoliul lui, rănit peste limita imposibilului, manifestă mânie. Simt teamă.
—Am înțeles că ești virgină, dar naiba asta nu va ține până la nesfârșit!
Lacrimile care îmi trădează suferința nu pot stinge cu adevărat durerea din sufletul meu. Cuvintele rostite de el, dar în totalitate sunt adevărate, îmi macină cea mai mare frică, frica pierderi iubirii.
—De va întâmpla când voi fi pregătită!
Afirmația mea lovește cu putere frază dureroasă scoasă din nervozitatea neexplicabilă sau mai bine zis starea bipolară pe care Zayn o exprimă cu atâta încredere.
—Iubito eu...
Încearcă să mă atingă, să repare tot ce a stricat cu doar o fracțiune de speranță rămasă în adâncul sufletului lui rece și plin de mânie. El nu este Zayn.
—Termină domnule Malik! Nu vreau să mai aud ceva din partea ta! Am crezut că tu vei înțelege ce se petrece în inima mea și cu toate acestea ai dat greși! De ce Zayn?! De ce m-ai făcut să mă simt ca ultima cârpă folosită de plăcerile tale?!
—La dracu iubito te iubesc! Sunt un prost și regret asta, dar când sunt cu tine nu mă pot controla! Te-am pierdut o dată, nu mai vreau să fim despărțiți! Iartă-mă iubire...iartă-mă pe mine, cel care te face să plângi...
Privirea mea rămâne atent fixată pe îngerul care mi-a dat să gust din otrava încrederii, făcându-mă să cad în toată capcana vinovăției lui. Sinceritatea este cea mai bună alegere atât timp cât ajungi să cunoști persoana care ți-a ajuns până la ultimul colț ascuns din întreaga ta ființă. Totuși aceste fapte au și consecințe. Oare se merită să iubesc un asemenea bărbat?
*
Am revenit după mult timp :) măcar am terminat munca. Vreau să mă urez mult succes mâine, cu toate că nu vreau să înceapă școala :( Noapte bună...