Cu chiu cu vai am ajuns la palat. Ne infiltram usor printre cei care duc provizii in interiorul palatului. Inca sunt traumatizat de suferinta prin care trece poporul, iar in palat sunt livrate zilnic căruțe intregi cu provizii. Ce fel de oameni sa fie si astia? Bine, m-am infiltrat in palat, iar ăsta e lucrul cel mai important.
- Unde mergem acum? intreaba Andrew, uitandu-se cand in ochii mei, cand la rana de pe brat.
- Stiu ca te distrug psihic cu aceasta rana, asa ca ma simt nevoit sa o tratez.
E adevarat, abia umblu, motiv pentru care Andrew poate fi ingrijorat.
- Unde mergem? intreaba el ca o masina teleghidata.
- La singurul barbat in care am incredere din tot palatul ăsta.
Il ghidez pe Andrew si ajungem in subsolul palatului, exact sub apartamentele reginei. Doctorul Matthew, cand ma vede, zambeste, insa de indata ce apare si Andrew de care ma sprijineam, se incrunta.
- Alteta Voastra!
Se apropie de mine si ma ajuta sa ma intind pe pat.
- Sunt bine, doar o mica infectie!
- Lasati-ma sa constat eu situatia, va cunosc destul de bine cat sa stiu ca va pricepeti la a va ascunde durerea.
Medicul imi da jos partea de sus a hainelor, lasandu-mi la vedere toate cicatricile pe care am vrut vreodata sa le ascund. Respir cu greutate, iar aceasta ma priveste ingrijorat.
- Alteta Voastra, cred ca rana asta nu e singura problema!
- Stiu deja ca infectia s-a răspândit in organism! spun eu serios.
- Nu asta e...
Fata doctorului paleste. Imi e groaza deja, am ceva mai grav?
- Crezusem ca cicatricea asta nu v-ar putea face nicio problema...
Cicatricea? La ce se refera? Cred ca ii arunc o privire atat de speriata, incat Matthew se aseaza langa mine si isi pune mana pe umarul meu.
- Nu trebuie sa te stresezi, cicatricea asta face parte din tine. Iti va da niste stari de inconstienta in momente in care te astepti mai putin. Rana de la mana se vindeca frumos, mai avem doar infectia care se trateaza si ea.
- Si cu cicatricea? intreb eu, vazand cum încearcă sa evite subiectul.
- Cicatricea asta e legata strans de Trandafirul de Gheata. E puternica, ucigatoare si datatoare de viata in acelasi timp. Trebuie sa inveti sa o controlezi. Banuiesc ca indata ce corpul tau va fi pregatit, vei face lucruri nebanuite, iar cicatricea asta te va ajuta sa nu fi chiar un om obisnuit.
Deci, sa vad daca am inteles bine. Destinul meu se va inrautatii mai rau decat acum? Adica... ceea ce am vazut pana acum a fost doar o simpla farsa? Nu se poate, refuz sa cred asa ceva.
- Nu trebuie sa te temi, Alteță, totul va fi bine.
Da, sunt mai mult decat convins de miniciuna care a iesit pe gura lui. Inchid ochii si astept sa ma trateze.
*
Ma trezesc rapid, fiindca mi-a aplicat un somnifer imediat ce a terminat tratamentul. S-ar spune ca a facut asta pentru ca medicamentele sa de raspandeasca mai repede in corp, insa nu stiu, nu ma pricep, nu ma bag. Ma ridic incet din pat si il vad pe Andrew care se apropie de mine cu un bol in mana.
- Oare ce faci? il intreb eu, privindu-l intrebator.
- Ce fac? intreaba el retoric. Uite, va aduc niste supa, Alteta!
- Si chiar crezi ca imi e foame? Am de facut lucruri importante, da-te din calea mea!
- Chiar vreti sa cadeti in capcana? Suntem in palat, stiti foarte bine ca aici totul e imprevizibil.
- Dar eu tot cunosc palatul mai bine ca oricine, iar cei ce lucreaza aici, sunt supusii mei! spun eu hotarat, insa Andrew nu are de gand sa cedeze incapatanarii mele.
- Stiu foarte bine, va cunosc atat de bine incapatanarea, incat as putea sa spun ca e a mea! spune el, dandu-si ochii peste cap. Cu toate acestea, nu imi permit sa cedez si...
- Asty!
Aud vocea lui Angel, iar in scurt timp, ea apare de nicaieri, eu doar trezindu-ma cu ea in fata ochilor.
- Ce cauti aici? spun ingrijorat.
- Un soldat de langa palatul regelui mi-a dat sa iti inmanez asta. E un spion priceput de-al nostru, asa ca, poti avea incredere.
Deschid repede plicul si am marea surpriza de a ma lovi cu ochii de vechiul alfabet. In istorie doar se scriau cu caractere, iar barbatii familiei regale sunt singurii care il cunosc din generatie in generatie.
- Am citit si eu, dar imi pare ceva limbaj codat.
Ceea ce citesc imi da imediat fiori pe sira spinarii.
Păzește și sacrifică. Ai grijă la aparențe!
Singurul care putea trimite scrisoarea asta e tata. Oricum, faptul ca a trimis totul prin limbaj nostru inseamna ca stie ceva, iar linistea asta mormantala e doar cea de dinaintea furtunii. N-am idee ce se petrece, insa e evident ca trebuie sa fiu cu ochii in patru pe orice lucru suspect.
- Ce scrie, fratioare? intreaba Angel, iar eu imi ridic privirea inspre ea, încercând sa maschez orice emotie, pot zice ca sunt olimpic la asta.
- Scrie ca ar trebui sa avem grija de noi.
- Grija? repeta sora mea, putin ingrijorata. Asta inseamna ca suntem in pericol? Asty, de unde stii limbajul ăsta? Parca e scrisul de mii de ani!
Inghit in sec, fiindca nu ma pot abtine. Pur si simplu ma simt ingropat in miniciuna. Ori e un fals, ori tata intr-adevar a aflat ca urmeaza sa imi fie ceva inscenat, iar faptul ca e atat de las e evident din nou.
- Angel, nu e nimic, du-te doar si anunt-o pe mama sa fie cu ochii in patru!
- Mama ta?
Matthew apare de nicaieri, iar eu si Angel ne indreptam privirea inspre el.
- Printesa? spune doctorul, facand o reverenta, insa Angel nu e in stare sa zambeasca macar.
- Ma bucur sa va revad! spune ea politicos.
- Alteta Voastra, mama Mariei Tale e in palat? intreaba iar doctorul cu o doza de ingrijorare in glas.
- Da! spun eu fara vreo retinere.
Exact cum ma asteptam, aveam impresia proasta ca doctorului ii pica fata.
- Printesa Henriette... traieste...
- E de garda la apartamentele reginei momentan.
- Ale reginei? intreaba doctorul crispat. Alteta, oare ce puneti la cale?
- Nu pot face nimic din afara palatului din moment ce totul se intampla aici. Am nevoie de voi toti, iar fiecare trebuie sa actionati exact cum va spun, nimic nu are voie sa iasa gresit.
In secunda urmatoare, trei perechi de genunchi se aseaza pe podea, iar eu aud cum acestia imi jura credinta. Nu aveam nevoie de asa ceva, dar recunosc ca asta mi-a cam gadilat orgoliul. Zambesc triumfator si dau ordin imediat sa se ridice.
- Din moment ce acel cineva pune ceva la cale, inseamna ca stie ca eu sunt prin zona. Mai mult ca sigur eu sunt tinta, fiindca daca era doar Angel sau mama, se actiona mult mai simplu pentru că, in definitiv, eu sunt adevaratul pericol. Tata nu are voie sa afle de mama, asa ca, Angel, va trebui sa o scoti cumva din palat. Nu stiu ce motiv ii vei spune, dar cine stie ce revolta sau paguba se va isca in palat si nu mai e nimic previzibil. Mama doar ne-ar pune o piedica, asa ca trebuie neaparat sa o protejam de intriga din palat.
Angel incuviinteaza.
- Doctore, nimeni in palat nu sufera de vreo boala? Am auzit ca oamenii din popor sufera mult de o epidemie necunoscuta care a aparut indata ce puterile au fost stranse in Trandafirul de Gheata.
- Majestatea Sa regina se simte mai bine ca niciodata acum ca stie ca fiul ei e printul mostenitor, iar printul nu prea pare sa aiba vreun defect. Printesa mostenitoare urmareste cu atentie tot ce se petrece, insa e clar ca are niste planuri ascunse. Nu prea pare sa fie incantata de logodna cu Bryan, insa se pare ca e obligata de cineva sa faca asta. Regele e profund marcat de disparitia puterilor, si el sufera de acea boala.
- Tata e bolnav?! rostim eu si Angel in acelasi timp.
- Nu e atat de grava boala, insa ii slabeste pe oameni. Trebuie sa gasim Trandafirul de Gheata, altfel totul s-ar putea transforma intr-o mare harababura.
- Vrei sa spui ca toti sunt marcati de aceasta boala?
- Fiecare suflet din palat. Chiar si eu sufar de aceasta boala, iar prințesa Angel si Andrew probabil inca nu au dat de simptome.
- Nu vi se pare deloc ciudat ca Majestatea Sa regina, Bryan si printesa sunt perfect in siguranta?
Toti se uita la mine socati, vazand clar ca eu miros ceva.
- Alteta! spune Andrew socat, iar eu citesc imediat din privirea lui ca a inteles unde bat.
- Asta e! spune doctorul. Trandafirul de Gheata nu mai e la rege, a ajuns in posesia reginei!
Ăsta e motivul pentru care tata mi-a dat de inteles ca nu e in posesia lui. Regina l-a furat! Cine stie unde l-a ascuns.
- Dar eu, doctore? Eu nu sufar de aceasta boala?
Instinctiv, toate privirile din incapere se indreapta inspre doctor. Dupa vreo trei secunde, acesta neaga usor cu capul.
- Nu, Alteta Voastra, dumneavoastra veti avea altceva de infruntat. Cicatricea aceea e suficient de plina de magie pentru a va putea ajuta sa nu suferiti din cauza epidemiei.
- Sunt sigur ca regele a fost santajat cu Trandafirul de Gheata care e strict legat de viata mea. Daca Trandafirul de Gheata e folosit in mod gresit, sunt sanse ca intreaga putere sa imi fie transferata mie, sau cicatricea asta sa faca pagube uriase, chiar sa ma omoare. Port pe fata un insemn cu o mare cantitate de magie, lucru pe care nu-l suport deloc, insa trebuie sa il accept asa cum e. Nu a fost alegerea mea, insa abia acum inteleg de ce tata mi-a transferat mie aceasta cicatrice. Aceasta era pe chipul lui, iar in momentul in care mi-a transferat-o mie, a pus puteri in ea. A facut totul pentru a ma proteja. In definitiv, el m-a trimis din palat, dar mereu s-a asigurat ca voi fi protejat. Nu sunt un om asa cum crede lumea. Cred ca sunt o fiinta foarte puternica, insa nu vreau sa aflu de ce sunt capabil si nu vreau deloc sa se afle asta. Ma pot baza pe voi? intreb eu, iar toti incuviinteaza rapid. Trebuie sa va spun faptul ca orice s-ar intampla, voi veti fi mereu stalpii mei de sustinere. Vreau sa obtin dreptatea pe cale omeneasca, nu vreau sa aud de puteri si fiinte supranaturale in toata discutia asta. Pentru a gasi Trandafirul de Gheata, avem nevoie sa cercetam mult despre regina, iar pentru asta, va trebui sa ma apropii tare de ea si sa ii intru in gratii cat mai profund.
Toti isi ridica privirea inspre mine, nevenindu-le sa creada ce am spus.
- Ăsta era planul? se rasteste Andrew.
- Nu te putem lasa ea faci asa ceva! spune Angel. Daca te recunoaste?
- Alteta, e prea periculos! intervine si doctorul, trantind pumnul in masa.
- Stiu ca e riscant, insa cine ar suspecta pe cineva mascat?
- Tocmai pentru ca sunteti mascat sunteti mai periculos si dubios! spune Andrew. Stie foarte bine ce cicatrice salasluieste pe chipul dumneavoastra!
- Andrew, voi fi bine!
- Cum ai de gand sa faci asta? intreaba doctorul calm si informal.
Zambesc inocent.
- Aveti incredere in mine? intreb eu, ridicandu-mi privirea impunator.
- Nu e vorba de incredere, e vorba de risc! spune Gelyna.
- Trebuie sa supravietuiesc, orice ar fi. E momentul in care nu am de ales. Andrew, va trebui sa vii cu mine si sa faci exact ceea ce iti voi spune!
- Cum ramane cu printesa mostenitoare? intreaba doctorul, indata ce ne vede pe mine si pe Andrew ridicandu-ne in picioare. Cred ca vom putea scoate ceva si de la ea.
- Nu e chestia ca n-am incredere ca sunt un bun santajist, insa trebuie sa o studiez mai mult pentru a putea vedea cu ce sa o atac!
Andrew si cu mine iesim din incapere. Eu am gura pana la urechi, iar Andrew are o moaca de catel plouat de la atata îngrijorare. Of, oare de ce nimeni nu se supune riscului? Riscul e atat de palpitant si incitant! E un trofeu!