^Perspectiva Jasminei^
Era în jur de ora 4 după-masă, iar eu încă stăteam cu ochii în telefon, nevrând să mă ridic din pat și să ies din cameră pentru a nu da ochii cu JungKook.
Îl uram pentru faptul că m-a tratat ca pe ultimul om aseară.
Un mesaj de la prietenul meu mă făcu să mă ridic rapid din pat și să ies din starea asta de melancolie.
Mă îmbrac aşa
Îmi dau rapid cu placa prin păr apoi ies pe ușă și încerc să merg cât de rapid pot pentru a nu-i da șansa lui Jungkook să mă vadă.
Pur și simplu încercam doar să evadez din apartamentul asta mare.
JungKook nu era prin preajmă aşa că era șansa mea să plec nevăzută.
Mă încrunt când dau de una din angajatele noastre, a cărui nume nici nu mi-l mai amintesc.
,, Au venit prietenii lui Jungkook? " încerc să caut o scuză pentru a știi ce face soțul meu
,, Nu, domnul Jeon a plecat dis de dimineață"
Aproape că mă înec cu propria salivă când îi aud replica.
Mă prefac neafectată și încuviințez din cap apoi părăsesc apartamentul.
Ciudat, unde a plecat aşa de dimineață? Mie nu mi-a zis nimic.
Cum se face că fata aia știa de plecarea lui, iar eu nu?
Am impresia că fetele astea se țin după soțul meu.
Îmi dau ochii peste cap, iar un zâmbet gigantic îmi apare pe buze.
Nu mai stau pe gânduri și îi sar direct în brațe lui Ji Chang Wook.
,, Jass! " acesta aproape că-mi strigă numele când mă vede.
Mă cuprinde în brațele sale mari și mă strânge puternic la pieptul lui, mi-a lipsit băiatul ăsta.
,, Hai în mașină"
După ce ne desprindem din îmbrățișare, acesta îmi deschide portiera, iar eu nu mai stau pe gânduri și urc direct în mașină.
,, Mașină nouă?" întreb eu râzând, analizând bordul
,, M-am plictisit de cealaltă "
,, Defapt, de celelalte" îl corectez eu apoi izbucnim amândoi într-un râs isteric
,, Unde mă duci? " continui eu
,, Mă gândeam să ne distram puțin, având în vedere că nu ne-am văzut demult"
,, Deci ,îmi dai doar un indiciu, domnule Ji? " încep să râd, iar el doar mă privea chicotind
****
,, Whoaa" ţip eu în gura mare când văd parcul de distracții
Chang Wook mă prinde de mână și mă trage după el prin mulțimea de oameni până când ajungem în fața unui Roller Coster.
Ochii îmi sclipeau, iar entuziasmul mi se citea pe chip. Îl privesc pe prietenul meu cu zâmbetul pe buze, dar acesta îmi dispare imediat .
,, Ești sigur? Ai frică de înălțimi " spun puțin dezamăgită
,, Yah! Aia era în copilărie, acum sunt imun la toate" spune el mândru, iar pe mine mă pufnește râsul
,, Dacă tu zici... " ridic din umeri și mă așez pe un loc cu două scaune
Acesta se așează și el imediat lângă mine după ce a plătit biletele. Blochează bara din fața noastră apoi se asigură că nu se desprinde, și se întoarce cu un zâmbet spre mine
,, Sper că nu o să fie plictisitor " spune el, iar eu râd
,, Ești nebun? Nu te-ai dat în viața ta pe aşa ceva, iar tu te gândești la plictiseală?" îmi arcuiesc o sprânceană , așteptând răspunsul său
,, Ba da! " spune el ferm convins
,, Când?"
,, Într-unul din filmele mele "
Pufnesc în râs la răspunsul său spus cu atâta mândrie
,, Și aia cât a durat? Câteva secvențe..."
,, Yah! Măcar am făcut-o! "
Acesta tresare când obiectivul este pus în mișcare, iar eu încep să râd când îi văd fața speriată de bombe.
Eu nu ziceam nimic, așteptam ca trenulețul ăsta să-și ia avânt și să mărească viteza, în timp ce toți din jurul meu țipau ca nebunii
,, Jass... Jass.. Jassssss! " acesta își accelerează strigătul, ținându-se ca scaiul de bara din fața lui și țipând ca un descreierat
Atenția îmi era toată asupra lui, râdeam de fața lui și de crizele pe care le făcea. Parcă nu mai avea frică de înălțimi...
,, Spune-le să oprească! Opriți! Vă rog!
Strigatele lui le acoperea pe toate celelalte, iar eu râdeam de el de nu mai putem.
Se îngălbenește tot la față când trenulețul coboară la vale cu viteza luminii.
În timp ce prietenul meu murea de frică, eu țipam de fericire. Nu m-am mai distrat aşa de mult timp.
****
,, Cum a fost în luna de miere?" acesta mă întreabă în timp ce sorbea din cocktail-ul său, iar eu rămân blocată
După ce ne-am distrat în parcul de distracții, am fost la karaoke apoi ne-am jucat biliard, iar acum ne aflam la o cafenea micuță.
Nu știam ce ar trebui să răspund pentru că nu am avut o lună de miere adevărată.
,, Ciudat" spun eu, schițând un zâmbet fals
,, De ce? "
,, Pentru că nu a fost o lună de miere, a fost o vacanță pentru el și prietenii lui"
Acesta mă privește șocat în timp ce sprâncenele sale iau forma unei încruntături
,, JungKook i-a luat și pe prietenii lui cu voi? "
,, Da" răspund simplu, lăsându-mi privirea în jos
,, De ce? " îmi ridic privirea asupra lui și îmi era imposibil să nu-i observ iritarea din voce
,, Nu știu, nu l-am întrebat. Dar a fost ok, chiar m-am înțeles cu ceilalți" încerc să nu-l las să se enerveze
,, Cum e relația voastră? "
Înghit în sec, în timp ce mâna îmi tremura pe paharul rece. Constat că acesta îmi observase reacția și îmi luă mâna în a sa și mă făcu să-l privesc în ochii lui calzi și blânzi
,, Te cunosc de mică și știi că nu poți să mă minți. Mie poți să-mi spui orice, Jass. Ai încredere! " Tonul său liniștit mă făcu să mă foiesc, căutându-mi propriile răspunsuri
,, El..." spun oftând ,,El nu ține la mine, nu mă iubește, Chang..."
Simțeam cum sângele îmi fierbea în vene în timp ce propriul adevăr îmi ieșea printre buze.
,, Se poartă urât cu mine, nici măcar nu dormim în același pat. Nu îmi spune unde pleacă, când și pentru ce pleacă. Sunt singură, mă simt atât de singură în apartamentul acela.. "
Câteva lacrimi îmi scapă când sunt trasă în îmbrățișarea lui caldă, care emană atâta plăcere pentru mine, în brațele sale mă simțeam în siguranță.
,, De ce nu mi-ai spus până acum?" acesta rupe îmbrățișarea, privindu-mă în ochi
,, Și ce aş fi putut să-ți fii spus?" întreb, ștergându-mi lacrimile
,, De ce ai acceptat să te căsătorești cu el?"
,, Pentru că la început nu era aşa, și într-un fel mă simțeam atrasă de el"
,, Și acum te mai simți atrasă de el?"
,, Cred că da. Adică, da! Chiar dacă se poartă aşa rece cu mine, presimt că el nu este aşa cu adevărat, ci doar încearcă să pară dur.."
,, Îl placi! "
Răspunsul său scurt mă făcu să mă blochez. Îl privesc confuză în timp ce bătăile inimii îmi erau accelerate.
Înghițeam în sec de nenumărate ori, auzind replica lui Chang Wook, repetându-se în capul meu.
Mă simt atrasă de el, îmi place cum arată, cum îmi dezmiardă corpul în nopțile petrecute împreună, îmi place când zâmbește. Zâmbesc și eu când îl văd fericit, mă interesează persoana lui și tot ce face el,e frumos, e perfect.
Acesta are dreptate, am început să-l plac pe Jeon JungKook.
,, Ar trebui să plecam, e deja târziu" încerc să schimb subiectul,iar reacția să mă uimește
,, Nu, hai să mai stăm" îmi spune el cu o voce de copil
Jur că acest băiat e cel mai bun prieten, încă de când eram mici.. Când eram supărată, acesta mă făcea să zâmbesc.
Știu sigur că acum câteva minute era puțin nervos de cele auzite, era deranjat. Știu că nu-i place și nu suportă ca cineva să se poarte urât cu mine, dar a încercat să ascundă frustrarea lui și să mă facă pe mine să zâmbesc, de aceea îl apreciez foarte mult.
,, De ce? " întreb, ridicând o sprânceană
,, Mi-ai lipsit"
Își schimbă atitudinea și vocea, acum era mult mai serios.
Palma sa mare se așează încet pe capul meu în timp ce-mi mângâia catifelat părul.
,, Jass...nu suport să fii bătaia de joc a cuiva...! " acesta mă privește serios în ochi.
,, Știu" îi zâmbesc apoi îl iau în braţe pentru a-i arăta cât de mult țin la el
,, Nu te-aș duce acum acasă, dar nu vreau ca JungKook să-ți mai facă ceva dacă ajungi târziu " îmi spune după câteva minute în care am stat îmbrățișați
Încuviințez aprobator din cap apoi ne ridicăm și ieșim din cafenea, îndreptându-ne spre mașină.
,, E ora 7, te-am lăut pe la 4.. Deci ai lipsit doar 3 ore de acasă. Jass, mă asculți?"
Atenția mea era toată asupra ființei din fața mea, ignorând calculele lui Ji Chang Wook.
Pur și simplu nu-mi vine să cred ce văd, ce caută ființa asta aici?
,, Jasmine!"
Acesta mă striga speriat când vede că o iau la fugă, alergând printre mașinile care mă claxonau disperate.
Tocmai am trecut pe roşu și mi-am riscat viaţa pentru această ființă minunată care acum era în fața mea.
,, Ce-i cu tine aici, micuțule?"
Îmi întind mâinile ușor spre el, iar acesta, spre uimirea mea, nu se sperie, ci își ridică lăbuța ușor
Îmi era atât de mila de el, ce caută singurel aici?
Fără să mai stau pe gânduri, îl iau în braţe, mângâindu-l.
,, Yah! Ce te-a apucat..?"
Mă întorc cu cățelușul în braţe doar pentru a-l vedea pe prietenul meu cum respiră scadat.
,, Nu e drăguț? " întreb fericită
Privirea îi pică pe ființă din brațele mele, iar privirea încruntată și nervozitatea îi dispar imediat când vede cățelul.
,, Ai de gând să-l păstrezi?" mă întreabă în timp ce mâna lui îi mângâie blana
,, E murdar și e mic, sigur e abandonat.
Deci, cred că o să-l păstrez... "
,, E și de rasă. E golden retriever"
****
,, Mă suni în caz de ceva!"
Acesta mă privește din mașină cu o față amuzantă.
,, Bine " spun eu închizând portiera și făcându-i din mână
Acesta pleacă cu un accelerat puternic al motorului, făcând un zgomot mare în urma sa. Îmi dau ochii peste cap și încep să râd, tipic lui.
Privesc cățelul din brațele mele, care încerca să se scarpine.
,, O să-ți fac o baie și o să te scap de puricii ăștia! "
Înaintez cu el spre bloc în timp ce privirile locatarilor mă analizau. Aveam norocul că toți oamenii de aici erau oameni importanți și cunoscuți, ci nu babe care caută doar să bârfească.
Dar zgomotul produs de Ji Chang Wook atrase multă atenție asupra mea. Intru în bloc cu cățelușul în brațe și aștept ca liftul să se deschidă odată.
Sunt conștientă că nu e o idee prea strălucită să-l aduc în apartamentul lui Jungkook,dar e singura opțiune pe care o am dacă nu vreau să ajungă pe străzi.
Cumva, am ajuns relativ obsedată de cățelușul asta. E atât de drăgălaș și dulce, blănița sa moale, ochișorii sai negri și statura sa mică .
,, Oare cum ai ajuns pe străzi? Ai un nume? Of, doamne, cum poți să fii aşa drăgălaș? "
Chicotesc ușor când realizez că mă străduiesc să port o conversație serioasă cu un cățel. Totuși, îmi doresc să nu aparțină cuiva ca să-l pot păstra eu.
Îmi este drag să am un animăluț pe care să-l strâng în brațe și de a cărui companie să mă bucur de fiecare dată când mă simt singură.
Și de ce să nu-l păstrez? Sunt sigură că JungKook îl va îndrăgi la fel de mult ca și mine când îi va vedea fața adorabila.
Ies din lift apoi nici nu apuc să deschid ușa bine a apartamentului că acesta îmi sare din brațe și se aventurează în interiorul apartamentului.
,, Nu poți intra în apartamentul lui Jungkook aşa! Ne va ucide pe amândoi! "
Mă panichez și intru după el furtunos și-l caut agitată cu privirea prin sufrageria imensă în care nu ar trebui să umble singur.
,, Cuțu, unde ești?" spun cu o voce înceată, aplecându-mă să verific sub masă și sub canapea
Însă, cel mai tare sunt șocată de clipa în care reușesc să-l localizez. Piciorușele sale micuțe, încercând să urce treptele înalte care duceau la etaj.
Mă aplec și îl ridic, asigurându-mă că mă întorc înapoi cu el în braţe și închid ușa de la intrare.
Când dau să mă întorc înapoi în living , acesta îmi sare din nou din brațe, iar eu mă sperii și mă grăbesc din nou să-l prind înainte ca JungKook să-l vadă prin preajmă.
Prea târziu însă, pentru că atunci când îl reiau în brațe, privirea confuză dar hotărâtă a lui Jungkook este fixată pe el.
Nu pot să nu remarc faptul că JungKook arăta bine în hainele sale transpirate.
Arăta...atrăgător, arăta de parcă tocmai a terminat o sarcină care necesită mult efort fizic, dovadă că din nou se antrenase în sala de fitness.
Tricoul său ud, fiind unicul lucru care îi îmbraca trupul musculos, trezindu-mi dintr-o dată dorința de a-i netezi pielea transpirată cu palmele. Cu mișcări lente și precise.
Îmi umezesc buzele și îmi dau o palmă mintală, trebuie să mă concentrez!
,, Înainte ca să spui ceva, să știi că l-am găsit pe stradă singurel, fără nimeni "
Irișii săi negri fac din nou contact cu ființa din braţele mele, privindu-l atent fără să schițeze vreo reacție.
JungKook își clatină capul într-o parte, părând acum iritat de prezența cățelului, făcându-mă pe mine să mă panichez.
Acesta își ridică privirea asupra mea, timp în care corpul meu înghețase pe loc din cauza faptului că nu știam la ce să mă aștept din parte lui.
,, De ce ai adus un câine aici?" întreabă blând, ocolindu-mă și îndreptându-se relaxat spre bucătărie.
O iau pe urmele sale cu aceeași vitează confortabilă, bucuroasă că nu a reacționat urât. Din contra, pare incredibil de înțelegător.
,, Mă crezi sau nu, mi-a fost mila de el" spun încercând să nu-l supăr
Se întoarce și mă privește indiferent.
,, Aha" spune, luând o sticlă de apă rece din frigider
,, M-am gândit că-mi va ține de urat cât timp sunt singură " acesta nu spune nimic, ci bea toată apa din sticlă, nefiind interesat de explicația mea
,, Pot să-l păstrez? " întreb când văd ca acesta nu spune nimic, doar privea intens cățelușul
,, Ai noroc că iubesc cățeii ..." spune acesta, lăsându-mă fără cuvinte când mângâie drăgăstos blana câinelui.
Ochii îmi sclipesc de fericire când acesta îmi dăduse răspunsul, cred că a fost un da.
,, Unde ai fost?"
Încerc să-mi mențin zâmbetul pe buze pentru nu a arăta că sunt şocată de întrebarea sa.
,, M-am plimbat. Nu erai acasă și mă plictiseam singură "
Bine, jumate am spus din adevăr, dar nu puteam să-i spun și de Ji Chang Wook pentru că știu cum va reacționa.
,, Dar tu unde ai fost? " îmi fac curaj și îndrăznesc să-l întreb chiar dacă mâinile îmi tremurau de teama de a nu se enerva
,, Am avut puțină treabă cu băieții în oraș"
Răspunsul său calm mă făcu să-mi măresc ochii, nu mă așteptam să-mi răspundă la întrebarea asta. Cel puțin, ma așteptam la De ce ți-aș spune ție? Nu te interesează! Nu e treaba ta!
Îmi las privirea în jos și abia acum constat că mâna lui dreaptă era toată tatuată, până și pe degete. Înghit în sec, acum și mâna lui e tatuată, ce sunt cu toate tatuajele astea? Ce înseamnă tatuajele astea pentru el?
,, Merg să-i fac o baie "
Spun cu privirea încă pe mâna lui apoi ies din bucătărie fără a aștepta răspunsul lui.
Cu tatuajele astea pe el, jur că arată mult mai rău și dur.
Ajung în camera mea, îl las pe mititel pe podea în timp ce mă schimb în astea
Îmi strâng părul într-un coc dezordonat apoi mă reîntorc în cameră, iau cățelul în braţe și intru cu el în baie.
,, Imediat o să te fac un băiat frumos și arătos, precum JungKook! "
Îi spun cățelului în timp ce chicotesc singură.
Acesta nu spunea nimic, doar stătea cuminte în apă în timp ce blănița sa era plină de spumă.
,, Sigur o să taci din guriță până o să te obișnuiești aici"
Spun, începând să mă joc cu el în apă, in timp ce mă gândeam că mâine o să-l rog pe JungKook să mă ducă să cumpăr ce trebuie pentru cățel și să merg să-i fac carnet de sănătate și vaccinul.
După ce îl spăl, îl usuc. Era atât de cuminte încât ,imediat a adormit în timp ce-i uscam blana.
Zâmbesc și îl iau în brațe , abia acum dându-mi seama cât de maroniu spre galben era. Și nu i-am pus un nume.
,, Cred ca o să-ți zic Brownnie [Braunii] "
Spun râzând singură de el cum dormea dus în prosop
Îl iau și îl pun în pat lângă mine, fără ca să-l trezesc.
,, Deranjez?"
Vocea groasă a lui Jungkook mă făcu să tresar și să nu-mi dau seama ce caută aici
,, Nu " spun când acesta se așează pe pat
,, Mâine la ora 10 dimineața trebuie să fim la deschiderea companiei " îmi reamintește el ,, Și.... "
,, Și? " întreb eu puțin confuză când acesta mă privește intens, analizându-mă la cum eram îmbrăcată.
,, Și am nevoie de tine!"
Câteva vibrații îmi străbătu întreg corpul când buzele sale se zdrobise periculos de ale mele.
,, JungKook, e Brownnie în pat "spun rupând sărutul și luând o gură mare de aer
,, Deci, așa îl cheamă..."
Vocea sa excitată îmi luă mințile. În mai puțin de 5 secunde, trupul îmi fu ridicat la propriu de către braţele sale puternice în timp ce buzele sale se lipesc din nou de ale mele.
Acesta îmi prinde talia, lipindu-mă de trupul lui în timp ce picioarele mele îi înconjoară talia, iar mâinile mele se năpustesc asupra părului său puțin cârlionțat.
Acesta părăsește camera mea, mergând pe hol în timp ce amândoi încercam să ne dominăm unul pe altul în sărut.
Acesta deschide ușa camerei sale cu rapiditate, cum la fel o și închide în timp ce mâinile lui îmi strângeau fundul cu putere.
Se pare că am onoarea să intru în dormitorul lui Jeon JungKook pentru prima oară.
Un mârâit îmi scapă la contactul cu salteaua sa moale.
Acesta se întinde din nou peste mine, prinzându-mi buzele într-un sărut și mai flămând, timp în care mâinile sale se plimbau disperate pe trupul meu, încercând să înlăture orice piesă vestimentară.
,, Dormi cu mine în seara asta!"
Ceea ce a spus el, părea mai mult un ordin decât o rugăminte.
Eliberez un geamăt de plăcere când acesta se năpusti asupra gâtului meu.
,, Bine..."