Nu vreau să ne spunem adio.
*
Eram surprinsă plăcut de gestul lui. Îmi doream să-i aud vocea.
- Ce faci aici?
J.J. mă speriase atât de tare, încât telefonul a făcut cunoștință cu pământul.
- O să fii umbra mea de acum înainte? am întrebat eu furioasă. Am verificat telefonul, scăpase ca prin minune.
- Te-am speriat?
- Ce vrei?
- Știu unde e tatăl tău.
- Unde? m-am întors brusc spre el.
- Nu-ți spun.
- Cum adică nu-mi spui?
- Simplu.
- Atunci de ce mi-ai spus că știi unde e.
- Să știi și tu.
- Și unde e?
- Și..nu-ți spun, pentru că iei totul în glumă și e periculos să știi. Scuze că te-am întrerupt. Salută-l pe Axl din partea mea sau mai bine nu, nu cred că i-ar plăcea să te știe în preajma mea.
- Eu..ahh..
Ok. Să-l sun pe Axl și să-l mint sau să nu îl sun și să mă prefac că nu am primit acest cadou.
Blake
- Am să accept propunerea ta.
- De ce? mă întrebă serios, Grayson.
- Pentru că îmi iubesc soția și copiii. Dacă trebuie să fac asta pentru a-i salva, nu aș mai sta pe gânduri.
- Ești conștient că nu vei avea cum să scapi din mâinile Tigrului.
- Și ce acum îți pasă?
- Nu, doar vreau să fiu sigur că știi ceea ce ai ales.
- Și ce ai fi preferat să aleg, să-mi ucizi familia?
- Mâine vei fi trimis la Tigru.
- Grayson, am o rugăminte, aș vrea ca înainte să plec să-mi mai văd o singură dată familia.
- Îți aduc o poză, zise el și ieși din încăpere. Aveam vaga impresie că mă ignoră.
Nu știam dacă e zi sau noapte, azi mi-am refuzat mâncarea, pentru mine a sta departe de Clarissa și de copiii mei, înseamnă condamnarea la moarte. Fetele mele sunt totul pentru mine, nici măcar nu îmi voi vedea copilul, pe care Clarissa urmează să-l aducă pe lume. Tebuia să-mi iau adio, dar nu eram pregătit pentru asta.
Îmi aduc aminte perfect când am întâlnit-o pe Clarissa și cum ușor ușor m-am îndrăgostit de ea. Când mi-a cerut să vorbesc cu ea, i-am îndeplinit dorința, m-am dus ispășit să o văd, dar a trebuit să fiu rău cu ea, pentru că refuzam să cred că mă simt atras de ea. Iar acele trei zile, fără să o văd, au fost chinuitoare.
"Am răsucit cheia în ușă, am auzit-o mișcându-se. Cu siguranță nu se aștepta să fiu eu, am ținut bine cutia de pizza, voiam să mă revanșez că o țin aici împotriva voinței ei, dar era spre binele ei.
- Blake? făcu ea ochii mari când ma văzu. M-am întors să văd dacă nu e nimeni în spatele meu, coridorul era pustiu, așa că am intrat în cameră, închizând ușa în urma mea. Ce cauți aici? mă întrebă suspicioasă.
- În primul e casa mea, iar în al doilea am venit să-ți aduc mâncare, presupun că ești lihnită cum nu ai primit nici prânzul și nici cina. Exagerasem să o las atât de mult timp nemâncată.
- Cât e ora?
- E trecut de miezul nopții, am crezut că dormi.
- Am dormit toată ziua, când mă plictisesc dorm, dar chiar nu mai îmi este somn. Unde e Maya?
- E plecată, se întoarce mâine. Mă surprinse întrebarea ei.
- Și Sean?
În momentul acela am simțit cum sângele îmi fierbe în vene. Oare Sean se apropiase atât de mult de ea?
- Ți-e dor de protectorul tău? am întrebat-o eu pe un ton grav.
- Poate, l-am cam supărat și îmi pare rău pentru asta.
- Pizza, am zis eu, nu voiam să știu mai multe despre acest subiect și am așezat cutia de pizza pe pat. Poftă bună! i-am urat eu.
- Mulțumesc! Dar am o întrebare..
- S-ar putea tu să nu ai vreodată?
- Ce am făcut încât să nu merit prânzul și cina azi?
- Păi..ți-am adus pizza.
- Păi, mă imită ea, abia acum!
- Trebuie tu să le știi pe toate?
- Cam da..
- Așa am decis eu, azi să nu primești nimic, ai noroc că m-am răzgândit și ți-am adus o pizza.
- Deci nu ai putut să dormi știind că eu nu am mâncat?
Și am zâmbit, era ceva la această femeie, ce mă făcea să fiu eu cu adevărat.
- Incredibil! Pe cuvânt că ești imposibilă, ai replică la orice?
- Nu, dar trebuie să am ultimul cuvânt, deschise ea cutia cu pizza.
I-am zâmbit și am făcut câțiva pași ărin încăpere. Era de-a dreptul incredibilă, dinamică.
- Te rog, servește-te! avea un zâmbet șiret pe față.
- Foarte amabilă, dar nu mulțumesc.
- Ești alergic la pizza? ridică din sprâncene.
- Nu, doar la tine.
Blake, nu puteai să-ți ții gura.
- Stai..dacă tu nu mănânci, nici eu nu am s-o fac. Poate e otrăvită!
- Ești nebună! Crede-mă dacă voiam să te otrăvesc, o făceam și până acum, nu aveam nevoie de o pizza pentru asta."
Cum să-ți spun adio..? Nu vreau să ne spunem adio.
Câteva ore mai târziu
Zgomotul din cameră mă trezi brusc, buimăcit și total pierdut, era un aer greu de respirat, nu vedeam nimic în jur. Vocile din jurul meu îmi păreau cunoscute. Cineva mă dezlegă și mă ridică, pășind spre ieșire.
- Domnule, sunteți bine?
- Da, am tușit eu. Unde mă duceți?
După ce fumul dispăru ușor, am reușit să-l văd pe J.J și Taylor cărându-mă. Am ajuns la mașină, m-au așezat pe bancheta din spate.
- Grayson..e acolo..am tușit eu.
- Pornește, l-am auzit pe Taylor țipând. Trebuie să plecăm înainte ca oamenii Tigrului să ajungă aici.
- Acum, am simțit o mișcare. M-am sprijinit cu spatele de banchetă.
- Grayson..l-ați ucis?
- Nu, au zis amândoi. E o neînțelegere, pe care abia azi am reușit să o înțelegem și noi, unchiule. Te rog să te liniștești, ești în siguranță.
- Clarissa și Brook..ele nu vor fi, am acceptat o propunere, iar acum e încălcată.
- Ele sunt bine, sunt păzite.
- Taylor, Grayson e cel ce m-a răpit. El e mâna Tigrului. Clarissa și Brook sunt în pericol în preajma lui.
- Unchiule, nu-ți fă griji.
Prezența lui J.J. nu mă liniștea deloc, Axl mă avertizase în privința lui, indirect, pentru că am observat o anumită tensiune între ei.
- Domnule, l-am scos din casă, operațiunea poate începe, zise J.J. la telefon.
- Ce operațiune? am întrebat eu. Îmi explică și mie cineva ce naiba se petrece?
- E mai complicat, trebuie să ajungem la spital, acolo vei fi în siguranță.
- Nu am nevoie să merg la spital, piciorul mi-e bine.
- Clarissa și Brook se află acolo, încercă Taylor să mă liniștească, dar cu vestea aceasta, făcu contrariul.
- Le-a făcut cineva ceva?
- Nu. Mătușa Clarissa mi-a adus verișorul pe lume, ai un fiu, unchiule.
- Am un fiu?
- Da.
- E băiat..știam eu că e băiat...am simțit asta. Sunt bine?
- Sunt foarte bine.
- Și ziceai despre o operațiune..
- O să afli totul la spital. Trebuie să ajungem cât de repede posibil acolo.
Ajuns la spital, Taylor și J.J. m-au dus într-un salon, un doctor m-a consultat și mi-a făcut mai multe analize, deși i-am spus că nu e nevoie.
Eram nerăbdător să îmi văd soția, fiicele și mai ales fiul. Pentru că aveam un băiat.
- Pot să-mi văd soția și fiul? am întrebat-o pe asistenta, care îmi împunse acul în venă, urma să-mi ia o mostră de sânge pentru analize.
- Domnule, nu pot să vă las să plecați de aici. Sunt polițiști afară.
- Suntem într-un spital..cine ne-ar putea face rău. Vreau doar să-mi văd soția și fiul. Brook și Abby, fiicele mele, trebuie să știe că sunt aici.
- Domnule, nu vă cunosc familia. Vă rog să vă liniștiți.
~Brook~
- Spune-mi că nu e o glumă! îl priveam pe J.J. cu ochii înlăcrimați.
- Crezi că aș glumi cu astfel de lucruri?
- Nu știu..nu te cunosc. Iar acum..tatăl meu e cel mai important acum.
- Tatăl tău e bine, e aici în spital.
- Nu pot să cred! am început să plâng. În sfârșit lucrurile începeau să se rezolve. Dar nu puteam fi sigură până când nu îl vedeam în carne și oase.
- Te rog, nu plânge. Ți-am zis că ți-l voi aduce pe tatăl tău, sper că sunt lacrimi de fericire, îmi șterse el, obrajii umezi.
- Da. Nu știu cum să-ți mulțumesc!
- Nu e nevoie, nu am fost singur.
Am simțit nevoia pe moment să-l îmbrățișez, să-i mulțumesc pentru ceea ce făcuse. Și așa am și procedat. Gestul meu îl surprinse, i-a luat câteva momente, ca să mă îmbrățișeze la rândul lui.
- Nu..oftă el.
- Ce e? Scuze, dar am vrut să-ți mulțumesc, era doar o îmbrațișare între amici.
- Știu, dar cred că el nu știe.
- El?
M-am întors și l-am văzut pe Axl, pe coridor. Avea în mână un buchet de flori, trandafiri roșii, albi și roz.
- Axl, am șoptit. El se apropie de noi.
- Felicitări, am simțit în vocea lui ironie. J.J. și Brook, sincer nu mă așteptam să vă văd împreună.
- Axl, l-am găsit pe Blake, iar Brook..
- Nu e nevoie să-mi dați explicații. Știu că Blake a fost găsit.
- Axl, putem vorbi? l-am întrebat eu. Mă bucuram nespus că e aici, dar mă simțeam stânjenită din cauza ironiei lui, fusese deranjat de gestul meu făcut față de J.J.
- Am venit să o văd pe mama ta. Florile sunt pentru ea.
- În regulă, te conduc la ea.
- Nu, mulțumesc. Știu drumul. Continuați ceea ce făceați.
- Axl..
El se retrase, era rece și dur. Și acele momente, știam că prezența lui J.J. nu-i face bine, mai ales lângă mine. Mai ales că cei doi au un trecut furtunos împreună, din cauza acelei fete, Alexis.
- Am să-i explic că a fost doar o îmbrățișare între amici.
- Nu, J.J. Am să vorbesc eu cu el, te rog.
- Cum vrei. Și dacă te ajută, poți spune că eu te-am îmbrățișat.
- Nu. Dar îți mulțumesc.
Clarissa
Era un sentiment atât de plăcut și totuși atât de cunoscut, era ca și cum aș ține-o din nou în brațele mele pe micuța Brook. Tot ceea ce lipsea din acest peisaj minunat, era soțul meu, tatăl copiilor mei, prietenul meu cel mai bun. Îmi doream atât de mult să fie aici, cu noi.
Mark dormea în brațele mele, liniștit, dar nerăbdător și el să-și cunoască tatăl. Pentru că-i semăna perfect. Țineam în brațele mele, un mic Blake, pe care îl adoram din tot sufletul.
- Pot? șopti Axl.
- Intră, i-am zâmbit eu, m-am făcut și mai comodă pe perna din spatele meu.
- Felicitări, doamnă Cole.
- Îți mulțumesc, Axl, poți să așezi florile în vaza aceea, i-am arătat eu. Știi că poți să-mi spui Clarissa.
- Știu.
Nu-l cunoșteam foarte bine pe Axl, dar nu părea în apele lui. Speram să nu aibă vreo legătură cu Blake.
- Nu prea pari foarte bine. Ai aflat ceva de Blake?
- Da. E aici, e în viață și în momentul acesta probabil se află la laboratorul de analize.
- Nu pot să cred, am lăcrimat eu. Vreau să-l văd.
- Cu siguranță, dar îl vor aduce aici, îndată ce se asigură că totul e bine.
- Mi-ai dat cea mai bună veste din lume. Îți mulțumesc, Axl. Nu știu ce ne-am fi făcut fără tine.
- Nu, Taylor și J.J. au făcut treaba asta.Ei merită din plin, laudele.
- De ce ești trist? am îndrăznit eu să-l întreb.
- Nu sunt trist, sunt doar dezamăgit. Dar nu vă faceți griji, am mai trecut prin așa ceva.
- Orice ar fi, sper să se rezolve.
- Și nu-mi faceți cunoștință?
- Axl, acesta e Mark, fiul meu.
- Mark..sunt încântat să te cunosc.
Brook
Îl așteptam de câteva minute pe Axl, în fața salonului. Eram nerăbdătoare să vorbesc cu el. Nu voiam să interpreteze lucrurile.
- Axl, am zis eu îndată ce ieși. Vreau să vorbim.
- Nu acum.
- Te rog.
- Și despre ce vrei să vorbim?
- Despre noi. Uite, J.J..
- Și de ce apare J.J lângă cuvântul noi, mă întrerupse el.
- Doar ascultă-mă, J.J. mi-a spus că tata e în viață, că e aici în spital și eram emotivă în acel moment, l-am îmbrățișat pentru că am simțit să o fac, dar e doar între amici.
- Brook, de fiecare dată când plec și mă întorc, te găsesc în brațele altui băiat. Te-am iertat prima dată, dar nu pot să o fac și a doua oară. Și nu cu J.J.
- Nu ai încredere în mine! Era doar o îmbrățișare, dar nu ai să mă crezi, pentru că îți aduc aminte de Alexis, nu?
Fața lui deveni palidă.
- Eu am fost sinceră cu tine, nu în toate momentele, dar am fost. Ți-am spus despre Steve, despre ceea ce simt și că mi-e teamă de noi, că nu va merge acest noi, pe care încercăm să-l construim.
- Alexis e un trecut deja șters din memoria mea. Nu știu ce ți-a spus J.J, dar tu nu ești ea. Pentru tine am făcut lucruri, pe care nu le-aș fi făcut. Te iubesc și nu ai să înțelegi asta niciodată. Pentru că atunci când eu nu am să fiu lângă tine, ai să sari în brațele primului, care îți iese în cale. Ești încă o copilă. Și ai avut dreptate, visăm fără rost, noi e imposibil de construit.
- Axl, atunci am realizat cât de mult îl iubesc, cuvintele lui îmi sfâșiau inima, îmi țineam cu greu lacrimile, nu voiam să par slabă, dar în ultima vreme așa eram. Nu vreau să ne spunem adio.
- Nici eu, dar a venit momentul să o facem. Ne rănim, distanța nu ne face bine, iar eu departe de tine, devin depedent de prezența ta, nu pot să nu mă gândesc la tine zi și noapte. Te iubesc, știi asta, îmi șterse el lacrimile, care se prelinse pe obrazul încins. Și tocmai pentru că te iubesc, trebuie să te las.
- Nu, Axl. De ce nu ai încredere în mine?
- Am, mă îmbrățișă el. O să doară acum, o perioadă, îmi ținu fața în palmele lui, dar va trece.
L-am privit în ochii înlăcrimați și i-am văzut durerea.
- Nu vreau să ne spunem adio..pentru totdeauna.
- Atunci, pe curând, mă sărută pe frunte.
Blake
- Pot să o văd pe Clarissa?
- În câteva minute, unchiule. Ești ca un copil mic, nu ai răbdare deloc.
- Dacă ai fi în locul meu, nici tu nu ai avea.
- Bine ați revenit, printre noi, păși Axl în salon.
- Omul meu, nu știi cât mă bucur să te văd. Mi-ai salvat pielea, am auzit.
- Nu e meritul meu, Taylor și J.J. au făcut ceea ce trebuia.
- Și ai străbătut atâta drum să-mi spui asta?
- Nu, dar aș vrea să vorbim.
- Merg să-mi iau o cafea, zise Taylor.
- Ce e, băiete?
- Am venit să-mi iau rămas bun. Mă întorc definitiv în Columbia, tata are nevoie de ajutorul meu.
- Pleci definitiv?
- Da.
- În mod normal, aș spune că e bine ceea ce faci. Dar având în vedere cele întâmplate, îți zic, ce mama naibii crezi că faci?
- Se întâmpla asta la un moment dat.
- Am crezut că o iubești pe fiica mea.
- O iubesc, dar nu pot să o răpesc din lumea ei, aș fi un egoist dacă aș face asta. Sunt nevoit să-i dau drumul. Mă înțelegeți mai bine ca oricine, locul ei e aici, lângă voi, nu în Columbia, în mijlocul pericolului. Nu pot să mai risc. Nu vreau.
- E decizia ta. Care a fost a ei?
- Nu i-am dat de ales, tata are nevoie de mine. Sunt unicul lui moștenitor, nu pot să o las pe Minnie să se descurce.
- Axl, am ajuns să țin la tine ca la un fiu, pe parcursul acestor zile. Îmi placi, ești un bărbat în adevăratul sens al cuvântului, ai nevoie de mult curaj să renunți la ceea ce iubești pentru a-l ajuta pe tatăl tău. Admir asta. Dar lasă-mă să-ți dau un sfat, nu lupta împotriva dragostei, ci luptă alături de ea. Recunosc, mi-ar fi plăcut ca Brook să te aibă alături.
- Vă mulțumesc, domnule.
- Spune-mi, Blake. Mult succes, deși știu că nu vei avea nevoie, ai asta în sânge.
Câteva minute mai târziu
Aveam emoții, așa că am tras adânc aer în piept și mi-am făcut curaj să intru în salonul, unde se afla soția mea. Era acolo, așezată pe marginea patului, cu fiul meu în brațe, cu Brook alături de ea. Acea imagine voiam să mi-o întipăresc în minte pentru totdeauna. Îmi simțeam ochii umezi, aveam o fericire imensă în mine.
- Tată!
- Blake!
Brook sări în brațele mele, plângând în hohote.
- Oh scumpo, sunt aici.
- Nu știi cât mă bucur să te văd aici, în carne și oase. Te-am căutat prin tot spitalul și nu m-au lăsat să intru la tine.
Știam că un ochi plânge de fericire, pentru că sunt teafăr, iar unul, pentru Axl.
Clarissa se apropie de mine, i-am sărutat buzele umede, de lacrimile, care îi umpleau obrajii, iar apoi mi-am privit fiul. Eram șocat. Era atât de mic, firav, cu pumnii strânși, cu ochii mari, cu părul brunet, privindu-mă nestingerit.
- Fă cunoștință cu Mark, fiul tău, îmi zise Clarissa.
- Mark...oh, iubito. Nu pot să cred că..
- Vrei să-l iei în brațe?
- Ai avut dreptate când ai spus că e băiat, zise Brook.
- Da, l-am luat în brațe, timid și cu frică, să nu-i fac vreun rău. Trecuse atâta timp de când Brook fusese doar un bebeluș, încât am uitat cum este. Vă iubesc!
- Și noi!
- Clarissa, ce ai zice dacă ne-am reînoi jurămintele?
- Aș spune..că e o idee grozavă. M-aș căsători cu tine în fiecare zi.
- Și eu, iubito.
- Sunteți atât de frumoși împreună! exclamă Brook.
După ce micul Mark a adormit, eu și fetele ne-am așezat pe pat.
- Ne spui și nouă cum ai ajuns la spital?
- Ah..e o poveste lungă, iubito.
- Nu ne grăbim, zise Brook, cu o vice răgușită.
Le-am povestit cum am ajuns în casa lui Grayson, iar apoi Taylor și J.J. m-au scos de acolo.
- Grayson te-a răpit?
- Da. Mamă, eu știam, J.J. mi-a spus.
- Și ai ascuns asta de mine?
- Nu contează asta acum, Grayson nu e vinovat.
Amândouă se uitau șocate la mine.
- Neil, Will și Axl au organizat un complot, Grayson a părut un polițist corupt în fața Tigrului, iar acesta l-a pus la încercare, așa că Grayson m-a răpit. Axl m-a lăsat intenționat acolo, știa ce avea să se întâmple. Știa că dacă îmi spune, nu va fi atât de simplu. Nu voi fi impresionat de vorbele lui Grayson, ceea ce a fost adevărat. Tigrul a montat camere peste tot în casă, microfoane.
Le-am povestit despre propunerea, pe care mi-a făcut-o Grayson și despre cât de serios părea.
- Tigrul a venit personal după mine, însă Neil și Axl l-au prins în casa lui Grayson.
- De aceea era Axl aici.
- Axl trebuia să iasă din peisaj. El l-a prins pe Tigru, care acum e sub protecția poliției. Axl mi-a salvat viața.
- M-a mințit.
- Nu, te-a protejat, cu cât știa mai puțină lume, cu atât mai bine. Scumpo, ești bine?
- Da, tată. De ce nu aș fi?
- Poate pentru că Axl și-a luat la revedere.
- Nu-mi pasă. Ies la o gură de aer.
- Brook!
~*~