Nu stiu sa-mi fi cerut cineva dedicatie dar daca am uitat, imi cer scuze. Oricum, tot ce scriu va este dedicat voua!
Incerc sa-mi misc capul pe perna dar o durere infioratoare mi-l sageteaza dintr-o parte in alta. Ce naiba, de cand varcolacii au migrene? Imi ridic usor pleoapele si ma intreb daca intodeauna le-am avut asa grele dimineata.
Camera, patul, totul e strain si pentru o clipa sunt total dezorientata. Incet, incep sa-mi aduc aminte toate evenimentele zilei de ieri si devin nelinistita cand nu reusesc sa-mi amintesc totusi cum am ajuns in pat si mai ales, complet dezbracata. A, daca Aiden ar fi in pat cu mine, e foarte explicabil! Binenteles! Aiden!
Ma ridic cu greu, luptandu-ma cu o ameteala de zile mari. Trag primele haine care le intalnesc si-mi dau seama ca sunt cele care le-am purtat cu o zi in urma. Camera e goala, bagajele mele nu se vad nicaieri asa ca cea mai buna solutie e sa intreb.
Ma tarasc spre usa, sa spun ca merg ar fi o exagerare si raman uimita cand in fata ei sta Sam. Seful garzilor are alte sarcini, nu sa-mi vegheze mie somnul.
-Sam? Ce cauti tu aici?
Privirea lui ma impietreste si inima incepe sa-mi bata cu putere. O presimtire urata ma infioara si pentru o secunda imi doresc sa nu ma fi trezit inca. Ma sprijin de tocul usii si trag adanc aer in piept incercand sa citesc ceva pe fata impasibila.Imi face semn sa intru si cand ajunge in dreptul meu, e nevoit sa ma ajute, genunchii mei tremurand incontrolabil.
Marcajul si lupul tatuat pe piele, ma arde si zvacnesc. In adancul meu, lupoaica se zbate nelinistita si presimtirea unei catastrofe planeaza asupra mea. Ma prabusesc pe pat si implor din privire o explicatie.
Picior peste picior, asezat intr-un fotoliu, Sam ma sudiaza si intr-un tarziu se hotaraste sa vorbeasca:
-Alpha a hotarat in urma actiunilor tale de aseara, sa te repudieze.
-Poftim?! Sunt socata si oricat incerc sa articulez o propozitie coerenta, tot ce-mi iese e o balbaiala inteligibila.
-Ce-am facut aseara?reusesc intr-un final sa pronunt.
O umbra de suspiciune ii traverseaza rapid fata si se uita la mine neancrezator. Nu ma slabeste din privire si am senzatia ca sunt supusa unui test pe care am sa-l pic sau a fost din start pierdut.
-Nu-ti amintesti nimic?
Vocea fara nici o inflexiune mai mult ma sperie si raspund tremurat:
-Am intrat in camera si la scurt timp, chiar foarte scurt, mi s-a adus cina. Imi trec mainile peste fata si incerc sa-mi aduc aminte ce s-a mai intamplat. Tin minte ca i-am cerut baiatului care ma servea, un pahar de apa, continui eu. Dupa asta nu mai stiu nimic.
Vocea mea e jalnica si desi stiu ca nu ma ajuta cu nimic, nu o pot controla. Il implor din priviri sa ma creada si mai rau ma sperie secunda de compasiune pe care i-o citesc pe fata.
-Te-ai imbatat si te-ai culcat cu chelnerul.
O propozitie scurta, o informatie. Raman cu gura cascata si pe moment sunt atat de socata incat nici nu sesizez cand incep sa rad isteric.
-Spune-mi ca e o gluma! O gluma proasta, dar o gluma!
Nu zice nimic si incet, incet, ma opresc din rasul nervos si simt lacrimile care-mi inunda fata. Nu poate fi adevarat, mi-as fi dat seama! La toti dracii, sunt virgina! M-as fi simtit altfel, ar exista niste semne.
-N-am facut nimic! Chiar daca nu am experienta dar ar fi imposibil sa nu-mi dau seama daca m-as fi culcat cu un barbat!
-Te-a gasit dezbracata si cu urme de muscaturi pe tot corpul. Inainte cred ca te-ai imbatat si imi arata sticla de vin goala.
-Am baut doar un nenorocit de pahar cu apa! Nici nu am apucat sa mananc! Si am adormit! Nici macar nu stiu cand m-am dezbracat! Tip si plang in acelasi timp, neputinta de a-mi dovedi spusele facandu-ma sa tremur spasmodic.
Scoate din buzunare o cheie de masina si un teanc gros de bani, pe care le pune pe o masuta si isi drege vocea, pregatindu-se probabil sa-mi mai dea o alta veste proasta. Nu-l las sa spuna nimic si incerc sa-l fac sa ma creada .
-Sam, tu ma cunosti de cand eram copil. De cate ori m-ai vazut tu beata pe mine? Iti spun eu, niciodata! Nu l-as insela niciodata pe Aiden! Niciodata!
-L-ai amenintat, ca o sa-i para rau.
-Eram nervoasa! Indiferent cat as fi fost de suparata, nu i-as fi facut niciodata asa ceva!Ma respect pe mine in primul rand si nu sunt o tarfa care se culca cu primul venit!
Plansul ma ineaca si nu pot sa mai zic nimic, ma prabusesc de tot pe pat si odata cu mine, toata viata mea. Chiar daca mai am o mica speranta, sa pot vorbi cu el, in adancul sufletului stiu ca e inutil. L-am pierdut a doua oara si chiar daca nu am nici o vina, e ceva pentru care nu m-ar ierta niciodata.
O mana mare si calda imi strange usor umarul, si cu un glas pe care nu l-as fi ghicit niciodata ca il are, plin de mila, Sam incearca stangaci sa ma consoleze.
-Imi pare rau, fetito! sopteste bland.
Ma ridic cu greu si imi ascund fata la pieptul lui. Il strang in brate si implor:
-Ajuta-ma! Jur ca nu stiu nimic si nu m-am culcat cu barbatul ala! Mi-as fi dat seama daca s-ar fi intamplat ceva!
-Imi pare rau Silver dar nu pot sa fac nimic. Te-ar fi ucis cand a venit in camera ta si te-a gasit dezbracata, cu corpul acoperit de muscaturi! In schimb, si-a varsat nervii pe nemernicii care nu au stiut sa te pazeasca. Crede-ma, au avut noroc ca au scapat doar cu cateva vanatai si exilati din haita! Nu i-a pasat nici macar de familiile lor.
Primejdia in care am fost, inconstient, ma lasa rece si nu ma sfiesc sa spun:
-Mai bine ma ucidea! Ar fi fost o soarta mai buna decat asta! suspin eu incontrolabil.
-Stiu. Dar asta e pedeapsa lui pentru tine. Nu te vrea moarta, vrea sa te chinui chiar daca sufera si el.
Explicatia lui e logica si socanta. Raman paralizata, mai ales cand imi aduc aminte avertismentul lui daca m-as gandi vreodata sa-l insel. Aiden Hunter e un om de cuvant!
Ma ridic cu greu si incerc sa adun resturile de mandrie si stapanire de sine care mi-au ramas, pregatindu-ma de o ultima lovitura. Asa cum il cunosc, nu s-a oprit numai din a ma alunga din haita. Sigur mai este ceva.
-Nu ai voie sa intri pe teritoriul lui si a nici unei haite. Si se refera la padurile lor. Daca esti prinsa, sunt liberi sa te ucida fara a fi trasi la raspundere. Nu ai voie sa iei legatura cu nici un membru al familiei sau vreun alt varcolac. Cine te adaposteste, indiferent de rangul lui, este condamnat la moarte.
Nu pot sa zic nimic, de fapt aproape ca am uitat sa si respir. Mi-am ascultat sentinta la moarte pentru ca asta este, o condamnare! O moarte lenta si dureroasa. Nu exista nici macar o afurisita de padure care sa nu fie revendicate de vreo haita. Un varcolac care nu se mai poate transforma niciodata, e un varcolac mort. Daca inainte eram un Rogue, acum sunt un nimeni! Sunt o prada incoltita din toate partile.
-Ti-a lasat masina si astia. Imi arata teancul de bani dupa masa.
-Nu-i vreau! Nu vreau nimic! ma trezesc spunand.
-Nu fi prostuta, ma cearta el. Ai o sansa sa supravietuiesti.
-Nu, e un mod sa-mi prelungesc agonia.
-Trebuie sa plec, spune el. Te rog sa ai grija si nu uita, nu intra in padure!
Se indreapta spre usa si atunci imi dau seama ca am pierdut si ultima legatura cu viata.
-Sam! Spune-i mamei ca o iubesc si o rog sa ma ierte! suspin eu.
Incuvinteaza incet din cap si inainte sa iasa pe usa, mai spune odata:
-Sa ai grija ! Si nu intra in padure!
Am ramas singura si imi dau voie sa urlu! Urlu si jelesc cu capul adanc ingropat in perna. Nu imi jelesc viata, imi plang dragostea. Nu am crezut niciodata ca am sa mai trec inca o data prin chinurile respingerii si nu stiu daca de data asta am sa supravietuiesc. De fapt, nici nu-mi pasa! Chiar ar fi o usurare sa mor in clipa asta!
Cu o ultima speranta in suflet, incerc sa intru pe canalul nostru de legatura. Nu conteaza distanta care e intre noi, legatura e atat de puternica incat poti aproape sa vezi ce face sufletul pereche daca iti permite.
Zidul de care ma lovesc prima data cade intr-o clipa si sunt intampinata de un marait salbatic ce ascunde o mare suferinta. Nu spune nimic doar asculta. Imi fac curaj si incerc sa pun toata dragostea si sinceritatea in vocea mea.
-Aiden! Nu te-am inselat niciodata, iubitule!
Vorbele mele nu primesc niciun raspuns doar un alt marait, mai puternic si mai infricosator.
-Jur pe viata mea ca nu stiu nimic din ce s-a intamplat aseara! Dar un lucru stiu sigur, nu am facut dragoste cu nimeni! plang eu.
-Care viata, rogue? Pentru mine esti moarta.
Legatura se intrerupe si zidul e din nou acolo! Ma lovesc de el, ma incapatanez sa-l fac din nou sa ma asculte, ma izbesc de o tacere adanca si pana la urma.....renunt.
Trec ore lungi si grele, ore in care plang fara oprire, ore in care nu o data m-am gandit cum sa-mi pun capat zilelor. Cand ochii mi-au secat de lacrimi si plansul uscat mi-a ranit vocea, tot ce stiam si vroiam era sa plec de acolo. Cu ultimele forte mi-am pregatit cateva lucruri, un bagaj mic si saracacios. Din valizele lasate in masina, nu am luat nici macar un tricou cumparat din banii lui chiar daca toata averea mea personala nu depasea o suta de dolari. Inainte sa parasesc camera, mi-am spalat lacrimile si am incercat sa domolesc claia de par din cap. Din oglinda ma privea o fata tanara dar greu incercata. Ochii care altadata sclipeau de viata, acum sunt goi si aproape morti iar pielea palida e patata de cearcane negre.
Arunc o ultima privire in locul unde practic mi-am incheiat viata si ies fara sa ma uit inapoi. Imi predau cartela si las la receptie banii si cheia masinii, cu rugamintea sa fie inapoiate propietarului. In timp ce sigilez plicul, simt privirile curioase ale receptionerului. Daca ieri ma simteam stanjenita, azi sunt golita de orice emotie.
Parasesc hotelul complet indiferenta la privirile rautacioase ale femeilor care probabil m-au invidiat cu o zi in urma si ma indrept spre prima statie de autobuz. Platesc mecanic un bilet care ma duce spre......necunoscut. Nici macar nu am auzit unde ma indrept. Nici nu mai conteaza!
Sper ca mi-am spalat o parte din pacate cu acest capitol care vine foarte repede. Nextul va fi dupa ce postez la Angel si Diavolul, care, sper eu, sa vina zilele astea.
La ora asta nu corectez, asta e ora mea obisnuita de postare, deci nu va legati de greseli!
Lectura placuta!