-Morty, pozitia ta? vocea autoritara a gardianului mi-a sunat in ureche.
Pasii mei grei rasunau pe coridorul fara lumini, apa de pe jos stropindu-mi bocancii negri. Respiram dupa protocol, incercand sa imi mentin controlul si sa fiu atent la imprejurimi in acelasi timp. Podeaua mirosea a urina si mucegai iar tencuiala cadea la cea mai fina atingere, provocandu-mi fiori pe sina spinarii. Costumatia, desi facuta pentru lupta, parea ca ma strange inconfortabil in jurul gatului iar corpul meu raspundea la fiecare miscare prin creearea sudori. Mi-am dus doua degete la casca din ureche unde dezactivasem microfonul cu ceva timp in urma si am apasat scurt butonasul.
-Pe coridorul central, continui catre cel estic.
Vocea mea era joasa, incercand sa fac cat mai putina galagie. Calcai, varf, calcai, varf, ocolind baltoacele zgomotose. Capatul coridorului se apropia iar degetele mele au strans bine arma prin materialul manusilor. Urechile imi erau ciulite la pasii din spate, incercand pe cat posibil sa nu imi intorc capul prea des si sa lovesc vreun perete. In ecoul cladiri, sunetul batailor inimii mele pareau ca lovesc peretii, fiind cel mai puternic zgomot.
-Negativ, trebuie sa ne regrupam. a raspuns prin staticul castii.
Coltul era in fata mea, iar spatele meu s-a lipit de peretele umed imediat, fiind deja un reflex de la antrenamente. Tencuiala mi s-a lipit de costumul negru. Cu arma ridicata, tinuta ferm intre mainile mele, destul de aproape de fata mea incat sa ii simt raceala, mi-am apropiat capul de colt, pentru a privi catre coridorul estic.
In spatele meu s-au auzit sunete de pasi.
-Morty. a spus printre dinti.
Cu ochiul am putut sa observ ca din fericire, coridorul estic, era liber. Am respirat usurat, luand coltul cat de repede am putut si am continuat pe el la fel de silentios.
-Morty, tu intelegi ca sunt superiorul tau, corect? a intrebat de data asta fara rasuflare, cateva suntele puternice dandu-mi de stire ca probabil a gasit o parte din inamici.
-Da. am raspuns simplu, distras de imprejurumi.
Alte sunete, si din stanga si din dreapta, ce sa mai spun de coridorul central. Puteai sa confuzi sunetele cu tencuiala care cade, unii fiind extrem de silentiosi, insa eu stiam ce am facut si cum am ajuns in situatia de a fi intr-o alta cladire fata de echipa Wiskey.
-Atunci de ce nu intelegi comanda de a ne regrupa?! a soptit nervos.
M-am oprit brusc in mijlocul coridorului, cu buzele stranse, cu nervii intinsi la maxim. Pulsul imi bubuia in urechi de parca ar fi tobe, eram satul de micile sunete si complet satul de faptul ca gardianul meu continua sa creada ca sunt un copil prost.
-Oh, nu stiu! am raspuns intepat. Poate faptul ca ii aud pe tipi astia ninja peste tot in jurul meu? Sau poate pentru ca habar nu am planul cladiri asteia!
Mi-am fluturat mainile impreuna cu arma ca la final sa ma opresc de la lovi cu piciorul intr-o balta, mai ceva ca un rasfatat. Mi-am strans dintii dureros, concentrandu-ma pe tensiunea din maxilar si uitand de faptul ca noi trebuia sa folosim jargonul H.E.R.O. in misiuni.
-Mortule, cam ti-ai adus ninjalai singur pe cap. a raspuns Rosie prin microfon.
-De ce cand eu am spus ca sunt ninja nimeni nu mi-a dat dreptate, dar cand spune Morty, nimeni nu zice nimic? a intrebat Kyle.
-Ce ar fi sa nu ne certam cand suntem inconjurati de inamici? a propus Nero, desi parea concentrat pe total altceva.
-Liniste! a latrat prin microfon gardianul.
Ei bine aveau dreptate. Eu am iesit din linie cand am aflat ca suntem incet inconjurati in ascunzatoarea noastra, de inamici. I-am atras de buna voie, fugind catre cealalta cladire abandonata iar cei mai multi inamici m-au urmat, aproape reusind sa ma prinda in holurile intortochiate.
-Vai, scuza-ma ca am decis sa va ofer o cale de scapare. i-am raspuns la Rosie satul de situatia actuala.
Mi-am continuat drumul cand suntele s-au apropiat. Cel mai probabil m-au auzit. Macar parea ca nici ei nu stiu planul cladirii mai bine ca mine.
-Ai fi putut fi ranit mortal! a raspuns printre sunetele de gloante ce se auzeau in spatele ei.
-Bine ca nu prea pot muri, nu? am raspuns rapid printre dinti.
O alta intersecie de coridoare se afla in fata. Cele mai multe incaperi erau fara usi, goale sau avand cateva scaune si mese rupte in ele. Niciuna nu mirosea mai frumos. Lumina scazuta ma forta sa fiu mai prudent, dar prea paranoic la umbrele din jur, mai ales a mea. Ce situatie de cacat. Nu eram nervos atat pe situatie totusi, cat pe faptul ca informatiile date de H.E.R.O. erau complet eronate. Cum poate ditamai agentia cu tehnologie avansata sa nu poate oferi minimul de informatii corecte. Asta este un alt test de al lor?
-Morty, nu stii cat de limitata iti este putere. Daca iti iau corpul? Daca iti trag un glont in cap si ramane acolo? a decis sa vorbeasca gardianul.
Mi-am muscat limba ca sa imi tin comentariul insa era prea de tot.
-Am si eu o intrebare. Cum naiba o misiune de recuperare a unor documente precioase furate de "gangsteri" a ajuns sa fie o bataie pe viata si pe moarte cu oameni special antrenati?! Nu vrei sa facem pariu ca astia sunt Yakuza?
Doar cand ma gandeam cate corpuri au fost lasate in spate de noi. Acoperirea noastra a fost degeaba, ne-am trezit intr-o lupta cu pistole in prima faza, unde desi am incercat sa tintesc spre capul lor, nu am putut, reusind doar sa ii incapacitez ca apoi unul din grupa mea sa dea glontul final, iar trupurile lor sa loveasca pamantul. Cand in fata mea, un tip cu arma atintita spre mine, era gata sa traga, eu am decis sa nu apas tragaciul, spunandu-mi ca oricum voi reveni la viata. Nu m-am asteptat ca Erik sa apara din dreapta lui si sa traga trei gloante in el fara retinere.
Moartea...cel putin pentru mine este un subiect care nu vreau sa fie abordat. Ma simteam restrans de parca nu mi-as fi dat voie singur la actiunea de a lua vieti. Devenea stresant ca si cum pieptul ma apasa si ceva imi spune ca nu este dreptul meu. Nu spusem nimic dar consider ca echipa observase ca nu dasem vreo lovitura fatala pana acum in nici o misiune.
In fata mea am vazut scari, iar eu m-am grabit sa le urc, fara sa imi mai pese de zgomote. Scari, mereu scari, nu ele imi dadeau ghinion? In spate, inamicii alergau dupa mine, reusind sa prind soapte de a lor in alta limba. Japoneza probabil, avand in vedere ca speculasem de Yakuza. Pana la urma se miscau ca niste ninja. Mi-am pus arma in tocul ei, prinzand bara pentru a ma ajuta sa urc mai repede. Cu o privire rapida am putut sa observ ca oamenii in negru, au inceput si ei sa urce. Un glont a lovit treapta de sub piciorul meu, sunetul ricosand in pereti si facandu-mi pielea de gaina.
-La dracu!
Am zbughit-o pe scari fara retinere aproape lipit de perete pentru a nu fi in raza gloantelor. De ce nu m-am gandit sa invat si planurile cladirilor din apropiere? De ce a trebuit sa cred ca totul va merge bine ca si in celelalte misiuni?
-Morty! imi baraise casca din cauza ragetului lui Erik.
Urcam si urcam in fuga realizand ca ups: nu exista nenorocite de usi in care sa imi plantez piciorul ca sa le deschid, ceea ce insemna ca scara asta duce cel mai probabil direct spre acoperis. De jos pasii si gloantele inamicilor au produs ecou. Parul care la inceputul misiunii imi era dat cu gel pe spate acum imi flutura fara retinere in suvite mari si lipite.
Sscsssssssss.
Cu ochii cat cepele am vazut ca tipii in negru au scos nu doar cutite ci sabii, katane, prinse in spatele lor. Trebuie sa glumesti, asta nu se intampla.
-O, haide! am tipat catre ei nervos si l-am lovit cu piciorul pe unul direct in nas cand a incercat sa sara pe bara de care ma ajutam sa urc. A cazut cu un tipat si dus a fost, caci sigur a ajuns imprastiat jos.
Stiam ca nu a murit. Mi-as fi dat seama daca ar fi facut-o.
Obosisem deja dar nu m-am lasat, saltand scarile catre doua sau trei stiind ca si cei din spatele meu o fac la fel si ca acestia sar si pe barele de metal asemenea maimutelor pentru a ajunge mai repede sus. Controlandu-mi respiratia si incepand sa realizez ca ajung pana la urma la o usa mi-am indreptat degetul catre casca.
-O sa ajung pe acoperis si o sa fiu facut ferfelite daca nu pot sari de pe el! le-am comunicat.
Din spate am fost prins de bluza de unul mai rapid. M-am intors cu arma si l-am lovit in tampla apoi l-am luat de umeri si l-am aruncat in ceilalti ca sa imi ofer timp. Gloantele ciuruiau peretii iar ecoul facut nu ma ajuta deloc. Usa, am ajuns la ea si nici nu am incercat sa apas clanta intrand prin ea cu umarul si luandu-mi teapa, usa de metal fiind inchisa. M-am tinut de umar injurand si am gaurit clanta apoi am lovit-o cu toata puterea cu piciorul.
-Flacara a urcat pe acoperisul cladirii noastre, Lucid recupereaza asetul iar eu si Psy ii tinem ocupati pe cei mai multi. vocea obosita a lui Erik a sunat prin casca.
Mi-am plimbat ochii pe acoperisul intunecat. Luna care stralucea asemenea unui far cand am ajuns, acum era acoperita de nori grosi si negri. Ochii mei s-au obisnuit usor, iar eu am trantit cu piciorul usa, cautand disperat ceva cu care sa o fac sa stea inchisa. Glonturile lasau denivelari, unele chiar treceau prin usa metalica. Fara sa gandesc, am lovit clanta sperand sa o blochez cumva. Aceasta s-a indoit intr-o pozitie nefireasca iar eu am fugit pe acoperit, uitandu-ma la cealalta cladire si incercand sa gasesc o punte intre ele.
Pe cealalta cladire o bila de flacari mi-a atras atentia. Fugeam paraleli unii de alti, indreptandu-ne catre portiunea cea mai apropiata dintre cladirile strambe. In spate, sunetul metalic al usii m-a facut sa grabesc pasul. Ne-am oprit in cel mai apropiat loc, care din nefericire era destul de mare. Cativa metri ma desparteau de Rosie.
-O, la dracu', chiar nu vreau sa fiu impuscat. m-am plans eu.
-Status? a cerut Erik cu tonul ridicat.
-Pe cale sa ma sinucid? am mormait eu, scuturandu-mi mainile.
-Poftim?
Mi-am scos incarcatorul pistolului, uitandu-ma la rezerva mea aproape goala de gloante. Din buzunarul de pe coapsa, am mai adaugat cateva gloante, desi nu credeam ca ma vor ajuta mult. M-am pipait, incercand sa gasesc ceva care sa ma ajute. Am implorat-o din ochii pe Rosie sa ma ajute.
-O sa trag de timp, incearca sa gasesti o solutie.
S-a dus catre margine, in directia usii mele, de pe cealalta cadire. Un glont mi-a sureiat pe langa ureche iar eu am fost la pamant in secunda doi. Rosie a tipat ceva, pentru a le atrage atentia apoi si-a indreptat mainile catre inamici. Lumina flacarilor m-a orbit, iar caldura lor aproape mi-a uscat traspiratia. S-au auzit sunete de uimire din partea inamicilor iar eu m-am fortat sa ma ridic.
Solutie, solutie. Mi-am pipait din nou buzunarele, scotand in unul un fel de maner de fier cu un cutit gros si incovoiat asemenea unei ghiare.M-am uitat de pe jos la lama cutitului apoi la marginea cladirii lui Rosie. Cand flacarile au incetat din a se mai manifesta am tipat catre Rosie sa ma mai acopere putin apoi m-am ridicat in genunchi si incercand sa ma feresc de raza gloantelor m-am indepartat de margine.
-Ce vrei sa faci? a strigat Flacara.
Oboseala se citea in pozitia ei. Vara asta fusese plina de misiuni destul de grele dar am reusit sa trecem de ele. Ma obisnuisem sa ii vad terminati, sleiti de puteri dupa ce si-au manifestat abilitatea prea mult. Eu, neavand problema asta incercam sa ii ajut cum puteam dupa ce se miscau aproape ca niste babute cand terminam o misiune mai complicata. Avusem deja 6 misiuni dintre care 4 au fost destul de serioase si prea periculoase pentru placul meu. Din fericire nu ni s-a cerut inca sa ucidem pe nimeni, deci la capitolul asta stam bine. Insa la capitolul idei nu prea. Umerii incovoiati ai roscatei mi-au amintit de pozitia luata de fiecare data cand incerca sa isi forteze abilitatea, una cocosata cu spatele incordat.
-Ceva prost, ca de obicei! i-am raspuns apoi cand am prins momentul am inceput sa fug inapoi catre margine.
M-am ridicat tot mai mult si am atins cu talpa piciorul marginea cladirii. Rosie,in dreapta mea, pe marginea ei a facut un zid de foc atat de fierbinte pentru a ma acoperi incat puteam sa simt caldura si fumul pe limba. Am sarit, acum in aer mi-am ridicat mainile si strangand bine cutitul incovoiat cu mainile acoperite de manusile groase am sperat din toata inima ca puteam sa ma tin de el cand avea sa se izbeasca de cealalta margine. Am vazut ca distanta parcursa in aer a fost calculata bine, dar caderea e prea rapida. Aveam sa scap cutitul.
Cum am prezis,la contactul cu marginea cladirii acesta s-a infipt in ea oprindu-mi caderea. Am fost bruscat tare, crezand ca umerii aveau sa imi pocneasca iar corpul mi s-a izbit de suprafata tare si zdrentuita. Impactul nu a fost frumos, mi-am simtit genunchii lovind prima data cladirea din cauza ca i-am ridicat, coatele dupa, apoi tot corpul. Manusile m-au ajutat dar nu mi-am putut tine greutatea de manerul mic mai ales dupa lovitura primita de la cladire si l-am scapat.
Cu mana dreapta am atins spatele manerul incercand sa il prind din nou dar nu am reusit si am intrat in cadere. Asteptam oricand sa vad cerul inainte sa mor dar o palma s-a izbit de bratul meu si m-a strans tare ca sa nu ma scape. Mi-am smucit capul in sus doar ca sa il vad pe Erik, cu jumatate de corp peste margine si cu o mana tinandu-ma, iar in spatele lui Nero, cu o grisma pe fata, care l-a cuprins de stomac incercand sa il tina.
Nu am mai astepta sa imi spuna ceva.
Mi-am ridicat mana stanga si l-am prins inclestandu-mi dintii stiind ca aveam sa raman cu o vanataie in forma de palma de la el. M-a tras sus ajutandu-ma si Nero dupa ce s-a asigurat ca niciunul dintre noi nu avea sa cada. Prins de mana si de bluza am cazut pe acoperisul lor pe spate si am injurat.Nici nu realizasem ca respiratia mi se taiase si abea acum am putut inspira cum trebuie. Cu forta m-am ridicat.
-Pasarea vine in 3 minute.
Superb, mai trebuie sa asteptam trei minute pana vine elicopterul sa ne salveze fundul. Alte focuri de arma l-au facut pe Erik sa ne ia pe mine si pe Kyle de dupa gat, trantindu-ne la pamant. Am spirat adanc, auzid-o pe roscata noastra cum gafaie, aproape lipita de noi. Nero era langa Erik, cu arma ridicata, gata sa traga. Pasi grei m-au facut sa imi pun mana din nou pe arma si sa o scot.
Erik ne-a tras de gulere si ne-a facut semn sa ne miscam, dupa cateva ventilatoare cubice care se aflau pe acoperis. Kyle si Rosie ne acopereau, noi mergand cu capul la cutie, iar Erik era atent si in spate si in fata. S-a facut o liniste totala, noaptea devenind mai racoroasa. Gafaielile noastre erau cele mai zgomotoase, toti incercand sa ne controlam plamanii. Nero s-a lipit de ventilator, mergand catre capat pentru a face loc celorlalti. Si-a verificat arma si am vazut dezamagirea de pe fata lui cand a vazut ca nu mai are gloante si celelalte incarcatoare de rezerva nu se gaseau niciunde. Regreta deja decizia de a lua alt tip de arma. Injurase. A aruncat arma nervos si s-a verificat de armele suplimentare. Lipit de el, la marginea ventilatorului, cu Erik,Rosie si Kyle acoperindu-ne am oftat obosit cu ochii pe el.
Dintr-o data s-a incruntat.
-Tu auzi-
Chiar daca eram atat de aproape de Nero, nu am putut sa vad mana acoperita cu manusa neagra care l-a tras de guler, pe Nero dupa colt, acesta scotand un sunet surpins.Abia dupa ce am reusit sa realizez ca a fost intrerupt am sarit. Mi-am ridicat mana ca sa il prind si sa il trag inapoi dar nu am fost destul de rapid, coechipierul meu fiind smucit cu putere. Inainte ca sa pot face ceva, Nero a fost prins de unul dintre barbati, bratele ninjalaului infasurate in jurul gatului lui si strangand.
Nu m-am uitat la ceilalti care au fost prea preocupati de zgomotele si luptele care se dau in dreapta si nu am asteptat. Mi-am pus pistolul in toc in urmatoarea secunda, stiind prea bine ca nu puteam sa il lovesc pe inamic cu Nero in fata, si in schimb am sarit pe el fara mila, fata lui Nero inrosindu-se iar venele lui pulsand pe tample. Singur si fara arme, barbatul, a fost luat prin suprindere dar si-a folosit genunghiul pentru a incerca sa ma dea la o parte. L-am prin din dreapta, impingandu-ma in el si l-am trantit la pamant, lasandu-l pe Nero. Acesta a inceput sa tuseasca, cu coatele pe ciment, iar barbatul si-a intors atentia catre mine.
De abea atunci am vazut lumina rosie de dupa colt, Rosie care incerca cu flacarile sa topeasca glontele ce vedeau catre Erik si ea, prea ocupati sa vada cum eu ma tarasc inapoi, ochii barbatului slipind in lumina slaba, ascunda de ventilator. A venit catre mine si nefiresc m-a prins de glezna, reusind sa ma smuceasca si chiar sa ma arunce in stanga, in zidul ventilatorului.
Cu siguranta era ceva anormal la el. Forta prea mare si rezistenta nu erau normale.
Respiratia mea s-a intrerupt dureros, el a adus un pumn catre mine. Reflexele mele au fost destul de rapide cand sa ma feresc, si sa scot arma din toc, indreptata catre el.
Am ezitat.
M-a dezarmat dintr-o miscare scurta, pistolul meu ajungand pe jos, in afara protectiei ventilatorului apoi a zambit pe sub masca, diavoleste. O luase personal. Nu a apucat sa faca altceva pentru ca Psy era in picioare, incercand sa faca contact vizual cu el, desi era ametit si nesigur pe picioare. In mana lui se afla un cutit ascutit, gata sa atace, insa ninjalaul avea alt plan, reusind sa il tranteasca la pamant, cu degetele groase pe gatul lui.
Totul se intampla atat de rapid, Nero incercand sa il loveasca cu cutitul in gat, dar fara succesc, doar ca inamicul sa prinda incheietura lui si sa ia nemilos cutitul. A indreptat lama catre capul lui Nero, fara sa ezite ca apoi sa o coboare dintr-o singure miscare bursca.
A fost atat de rapid incat, nici nu mi-am dat seama cand am ajuns cu degetele la arma care imi fusese aruncata si am tras fara ca macar sa ma gandesc. De asemenea nu am auzit sunetul cand am apasat pe tragaci, timpul curgand cu incetinitorul, insa am putut sa vad cum glontul loveste tampla acestuia, spulberand jumatate de fata, si globul ocular care aproape a iesit din capul acestuia. A cazut asemenea unei caramide, iar Nero a tras aer in piept.
Tocmai omorasem pe cineva.
M-am strambat, cu dintii inclestati si nasul incretit. Tocmai omorasem pe cineva direct, cu propria mana. Misiunile de vara nu au fost usoare, intotdeauna terminandu-se cu raniti si chiar morti, dar care nu au ajuns sa dea coltul din cauza mea. Cateodata flacarile lui Rosie ii devorau, alta data erau aruncati peste scari, poate chiar cladiri dar sentimentul de a lua o viata direct era complet diferit.
Surpinzator, nu durea. In schimb o amorteala deranjanta mi s-a raspandit in corp. Vinovatia imi facea inima sa tremure. Disocierea partiala m-a blocat pe loc, iar bazaitul ingrozitor din urechi nu se oprea. Eu nu trebuia sa fac asta. Menirea mea nu este sa omor cu puterea asta.
Era de parca tocmai trasem o cortina la o scena in ruine. Nu trebuia trasa si nimic de acolo nu trebuia vazut. Scrisul alb pe negru al ultimul meu joc pe alegeri pe care am reusit sa il incep inainte de H.E.R.O, imi aparuse in fata: ''Decizile tale afecteaza cursul povestii''.
Cred ca tocmai am ales drumul rau in poveste si ma speria sentimentul de neliniste. Butonul de restart nu exista aici.
Eram atat de absorbit in propriile ganduri incat nu am auzit cand elicopterul a venit deasupra noastra, sau cand Nero imi striga in ureche sa ma misc, cu Erik, Kyle si Rosie, impingandu-ma din spate catre el, prea amortit sa ma intreb ce s-a intamplat cu inamicii sau cat timp trecuse de cand jumatate din fata tipului a explodat din cauza mea.
Am simtit cum a murit.
-----------------