H.E.R.O.

Capitolul 12- Hai stiu ca poti! Omoara panseluta!

- Ne minti! Nu are cum!

-Te-ai lovit prea tare la cap?

-Atunci care a fost scopul jocului, de ce trebuie ca noi sa adunam stegulete mici cand e unul mare?

Mi-am muscat obrazul, intrebarile curgeau una dupa alta, din cand in cand careva adaugand " Esti sigur? Esti suta la suta sigur?" Arnold a ramas putin pe loc, fara sa imi adreseze vreun cuvant, cu mana la barbie iar cu degetul mare isi bazaia o rana de la buza.

-Taceti o data! a tipat el dintr-o data iar eu am tresarit deoarece  ma uitam la el.

In camera s-a lasat o liniste apasatoare, cei mai multi strangandu-si buzele si revenind la locul lor initial. Joker luase o minge mica de baschet pe care o arunca dintr-o mana in alta fara sa fie deranjat de reactia lui Arnold. La fel de linistiti erau si ceilalti strategi din echipa lui.

-Eliot, s-a intors catre mine, explica-ne cum ai ajuns la steag, fiecare pas adica.

Am inceput cu faptul ca ei m-au parasit si am ramas in voia sortii, ca apoi sa explic cum am reusit sa ma strecor de langa gardieni, conversatiile gardienilor, cum m-am ascuns in camere si m-am luptat cu un gardian pe scari, aproape rupandu-mi gatul. Cand am zis de etajul gardienilor ei au ascultat cu atentie. Nu stiam exact coridoarele totusi am zis doar ca am continuat pe coridorul principal pana am ajuns la o sala gigantica si am intrat in ea. Le-am explicat de faptul ca nici macar nu vazusem gardianul de dupa mormanul de pietre in care era pus steagul iar apoi am fugit doarece shaolinul ma vazuse si totusi nu am scapat.

-Inteleg, ei bine este normal ca steagul sa fie protejat doar de o persoana din moment ce noi nu am ajuns niciodata acolo. Cei mai multi au stat cu un etaj mai jos, tabacindu-ne fundurile, spuse Arnold.

-Dar, m-am bagat eu, in urmatoarea batalie totul se va schimba. Noi stim de steag iar ei isi vor intari apararea deoarece trebuie sa ajungem el. Totusi, mi-am ingustat ochii, asta va fi extrem de greu din moment ce eu nu imi amintesc bine coridoarele iar ei stiu terenul de la etajul lor.

-Cat de nenorociti, a zis simplu Joker strambandu-se. Ne-au lasat ani de zile sa le strangem rahaturile de stegulete, normal ca nu am fi castigat asa, dar ei nici macar nu ne-au spus. Oricum, Arnold a mirosit ceva necurat la mijloc, regulile erau prea incurcate pentru a castiga noi asa ca presupuneam faptul ca exista un steag.

Arnold a oftat calmandu-se insa se vedea ca este pe ganduri, strangandu-si dintii si frecandu-i unii de altii, de parca ar rumega.

-La naiba, daca vedeai steagul si reveneai dupa intariri am fii putut sa luam steagul in liniste si sa ne intoarcem cu el. Acum gardienii stiu ca noi stim de el si cel mai probabil il vor muta.

-Sau il vor pune ca momeala, a mormait Trent.

-Sau ne vor astepta la toate intrarile de la etajul lor.

Si-au intors toti privirile catre mine.

-Hei, eu nici nu trebuia sa fiu in joc! Nu da-ti dintr-o data vina pe mine, am zis usor enervat de privirile lor.

-Corect, ai dreptate. In orice caz, voi fi atent la conversatiile gardienilor si la comportamentul lor. Poate chiar voi intreba pe cineva cine a facut regulile. In orice caz, intalnirea asta se sfarseste aici. Fiti  si voi cu ochii in patru intre timp.

Liderii s-au ridicat de pe scaunele lor, mergand unul dupa celalalt catre usa si iesind. Credeam ca pot merge si eu insa Joker mi-a aratat cu mana  un loc liber cu un ranjet jucaus. M-am asezat. Strategii au ramas pe loc pana cand ultimul Lider a plecat pe usa, inchizand-o, iar Joker a aruncat mica minge de baschet in cosul lipit de usa.