Taeyong's pov
Ok.. trebuie doar sa bat la usa si sa intru. Nu-i mare scofala. Adica, nu e ca si cum va veni sfarsitul lumii daca o fac sau ceva.. doar ca nu-mi pot convinge mainile si picioarele sa se miste.
- Oh.. hey..
Inainte sa reusesc sa ma trec peste micul blocaj pe care il aveam, Jisol a iesit din biroul ei avand un teanc de dosare in maini. S-a oprit chiar in fata mea, ceea ce m-a facut sa imi dau seama ca ar trebui sa las mana jos deoarece era cat pe ce sa se loveasca de ea. Am mormait un "scuze" incercand sa stabilesc contact vizual cu ea, dar ochii mei erau indreptati spre podea.
- Um.. poti intra. Ma intorc in cateva minute, imi spune si pleaca.
- Ai nevoie de... ajutor...?
Trebuia sa o fi intrebat inainte sa se fi indepartat atat de mult - nu m-a auzit - si nu credeam ca ar fi fost o idee excelenta sa alerg dupa ea si sa ii iau dosarele din mana asa ca am intrat inauntru.
M-am asezat pe canapea lasandu-mi capul pe spate; ma holbam la tavanul alb asteptand ca Jisol sa se intoarca. Spre deosebire de agitatia de care am parte in mod normal, aici era liniste - asta m-a facut sa ma relaxez. Nu mai aveam emotii, de fapt nu ma gandeam la absolut nimic in acel moment, mintea mea era complet goala.
Am un sentiment bun legat de intrevederea asta.
In cateva minute, Jisol s-a intors asa cum spusese, iar dupa ce a luat un dosar de pe birou s-a asezat pe fotoliul din fata mea.
Jisol's pov
- Ai venit destul de devreme. Trebuia sa fii aici in jur de ora 2 dar e abia trecut de 12. S-a intamplat ceva?
- Ah... nu, cred ca am inteles gresit dar pot veni mai tarziu daca vrei, imi raspunde trecandu-si mana prin par.
- E ok, nu-ti face griji.
Programul meu s-a eliberat in ultima perioada deoarece am terminat absolut tot ce aveam de verificat din ultimii ani. Acum ma ocup doar de problemele si evenimentele actuale si de artistii carora nu am reusit sa le vorbesc inca asa ca am un program destul de flexibil.
Cand vorbeam despre "a rezolva lucrurile pas cu pas" ma refeream mai mult la situatia dintre mine si el. M-am gandit bine si mai intai vreau sa clarific tot din punct de vedere profesional.. cat despre trecutul nostru.. cred ca e mai bine sa o lasam pe alta data. Nu vreau sa amestec lucrurile sau sa le grabesc in vreun fel.
Mi-a fos dor de el.. mult, iar faptul ca il vad personal e cu totul diferit fata de ecranul prin intermediul caruia il priveam pana acum. Chiar daca eram la mii de kilometri distanta inca ma interesam cu privire la ce face si cum se simte mai ales imediat dupa ce am rupt orice legatura cu el. Stiu prin ce a trecut pentru ca si eu am fost la fel si... chiar m-am bucurat cand aflasem ca a trecut peste.
Uneori trebuie sa te sacrifici pe tine pentru binele persoanei pe care o iubesti. Acum Taeyong are tot ce si-a dorit iar eu nu pot fi decat fericita pentru el in ciuda faptului ca mi-a fost greu sa-i dau drumul.
_________
- Cred ca asta a fost tot.. spun recapituland in minte tot ce am discutat. Ai vreo intrebare?
- Umm... murmura atingandu-si degetele unul cu altul pe rand.
Si-a luat ochii de la mine pentru cateva secunde dupa care si-a muscat buza ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva dar nu era sigur. Imi puteam da seama ca era putin tensionat ceea ce ma facea si pe mine sa fiu nelinistita. Aveam un sentiment ciudat, semn ca era foarte posibil sa nu-mi placa ce urmeaza sa ma intrebe.
- Deocamdata doar una.... a inspirat si expirat adanc apoi a continuat: De ce a tinut mortis tatal tau sa nu ma mai vezi? E singurul lucru pe care nu il inteleg.
Pai.. aveam dreptate. Nu imi place. Preferam sa fi pus intrebarea asta intr-o alta zi.
Nici macar nu sunt surprinsa ca stie totul deja deoarece in momentul in care i-am povestit lui Jongin eram sigura ca va ajunge la Taeyong mai devreme sau mai tarziu. I-am cerut in mod special sa tina pentru el dar nup.. nu a putut face ceea ce l-am rugat. Nu a facut sa fie mai usor, ba din contra a complicat lucrurile.
- Taeyong.. eu..
Mi-am inchis ochii, mi-am scuturat capul incercand sa ma adun si sa pun totul cap la cap, apoi am oftat si in final l-am privit in ochi.
- Esti sigur ca vrei sa deschizi subiectul?
Te rog spune nu! Te rog spune nu!
- Foarte, dand din cap.
Firar! Speram ca va spune nu.
- Ok.. a facut-o pentru atata timp cat eram impreuna eram o distragere pentru tine. Nu te puteai concentra suta la suta pe pregatirea ta pentru ca apaream si eu in peisaj. E la fel cum ai conduce o masina, o singura secunda de neatentie te poate costa viata. Plus ca existau si alte riscuri pe care compania nu si le poate lua. In momentul in care ai debutat ca artist a trebuit sa semnezi un alt contract care specifica foarte clar ca iti este interzis sa ai o relatie.. clauza aceea este scrisa cu un scop, si acela este pentru a te proteja pe tine si totodata SM. Sunt sigura ca ai auzit despre Hyuna si E'Dawn; au tinut relatia ascunsa si au facut-o publica dupa 2 ani iar acum suporta consecintele: au fost dati afara iar Cube Entertainment a suferit pagube financiare la care se adauga si faptul ca au primit extrem de multe reactii negative din partea fanilor. Atunci cand esti trainee nu ai nici o obligatie, totusi odata ce devii idol nu mai conteaza, trebuie sa te conformezi cu ce iti cere compania de aceea inclin sa cred ca a preferat sa ma determine sa ma despart de tine pentru ca tot ar fi trebuit sa o fac in cele din urma.
- Dar.. e tatal tau, nu putea face o exceptie?
- Chiar daca as fi fost sau nu fiica lui tot nu i-ar fi pasat; doar ca asa a reusit sa ma manipuleze emotional mult mai usor. A vrut doar ca SM sa nu atraga atentie negativa.
Despre asta a fost vorba de fapt.. intotdeauna: compania lui. Tot ce facea se invartea in jurul ei. Mama mi-a spus ca inca de cand a pus-o pe picioare si-a petrecut aproape tot timpul lucrand, iar din aceasta cauza au inceput sa se certe mai ales dupa ce ma nascusem eu. El era plecat de acasa mereu iar in putinele dati cand era mama incerca oarecum sa il convinga sa petreaca mai mult timp cu familia dar tata se enerva de cele mai multe ori si ajungeau sa tipe unul la celalalt pana intr-o zi cand ea nu a mai rezistat si s-a mutat in Canada luandu-ma pe mine cu ea. Jiyong trebuia sa vina cu noi, insa l-a tinut in Seul in speranta ca ne vom intoarce. Chiar si dupa ce noi am parasit tara tata nu s-a schimbat iar fratele meu a crescut la bunici. Ne-am intors deoarece a promis ca va petrece mai mult timp cu noi, lucru pe care nu l-a prea respectat desi au fost cateva mici exceptii.
De asemenea, eu nu am plecat doar pentru Taeyong, motivul secundar a fost acela ca m-a dezamagit, ar fi putut macar sa imi explice frumos totul nu sa imi foloseasca propriile sentimente impotriva mea. Ca sa o spun pe fata: ma santajat punand in joc viitorul cuiva pe care il iubesc.
Expresia de pe fata lui Taeyong imi spunea clar ca dorea sa intrebe mai mult dar cumva stia ca era mai bine sa nu.
- Ah.. Inteleg.. dar cum ramane cu acum? Adica.. tu te-ai intors iar eu sunt tot aici.. Cum se face ca nu mai e director iar tu i-ai luat locul?
- Nu a vrut sa-mi predea SM asa ca am cumpatat compania, ridicand din umeri. Dar daca te deranjeaza prezenta mea aici ii pot spune sa se intoarca.
- Nu! Te rog nu face asta, a spus imediat ce terminasem de rostit ultimul cuvant.
- Stai linistit, doar glumeam, schitand un mic zambet.
- Pfiu.. a respirat usurat.
Baiatul asta nu s-a schimbat deloc. De asemenea, ma bucur sa vad ca incepe sa fie mai detasat si sa fie el insusi. Cand e serios e de speriat.
- Mai e ceva sau...
- Nu. Stiu tot ce aveam nevoie sa stiu. Restul imi e clar.
- Bine, atunci te poti intoarce la repetitii.
Spunand asta ma ridic de pe fotoliu indreptandu-ma spre biroul meu, insa m-am oprit la jumatatea drumului atunci cand Taeyong mi-a spus numele.
- Ce e? intreb intorcandu-ma spre el.
In loc de raspuns m-am ales cu o imbratisare. Doar a stat acolo avand bratele in jurul meu fara sa scoata un sunet dar aveam senzatia ca asa spunea mai multe decat ar fi fost nevoie. Mi-a fost dor de asta, prezenta lui, vocea.. totul.
- Multumesc pentru ce ai facut si.. imi pare rau ca m-am indoit de tine, Jisol. Mi-a fost dor de tine.
Stiu dintr-un motiv anume faptul ca era pe punctul de a plange: ii tremura vocea si nasul ii curgea deoarece auzeam doar sniff sniff de la el.
- Nu plange.. daca incepi tu atunci o voi face si eu si crede-ma nu vrei asta, spun facand un pas in spate.
Am incercat sa zambesc pentru a-l face sa se simta mai bine dar nu s-a schimbat nimic.
- Servetel? intreb intinzandu-mi mana cu o cutie de servetele in mana.
Taeyong mi-a oferit un zambet timid si adorabil ca raspuns.
Cute~
______________________________________
TheExoArmy, am facut-o si pe asta. Cred ca e cel mai lung capitol din carte de pana acum :") face cat 2 obisnuite dar am zis sa nu mai despart.
Si inca ceva: o sa termin cartea curand.. imediat ce gasesc un final deoarece inca nu imi e clar cum se va sfarsi. Sper ca voi gasi ceva curand. Byee~~
P.S.: ignorati culoarea parului din gif.. doar imaginativa ca e o nuanta de portocaliu spre blond. :")