* Capitol nou! Sper din suflet sa va placa, va astept parerile in comentarii si va rog sa imi scuzati eventualele greseli! Lectura placuta! *
Harry avu nevoie sa citeasca mesajul de doua ori inainte sa ia o hotarare. Inca tulburat, isi puse telefonul inapoi in buzunar si isi freca funtea cu palma, simtind cateva picaturi de transpiratie cum isi faceau drumul spre ochii lui. Silueta lui Roger nu se mai observa, semn ca iesise din parc prin cea mai apropiata iesire, iar lumea din jurul sau avea cursul normal. Nimeni nu observase ceea ce se intamplase, sau daca observase, nimeni nu indraznise sa intervina. Si Harry era fericit pentru asta, nu se simtea in stare sa dea explicatii sau macar sa vorbeasca cu cineva.
Tocmai de aceea analiza foarte bine ideea Cierrei. Sa se intalneasca cu Cierra intr-un local pentru a discuta nu era ceea ce isi dorea exact. Ar fi vrut mai bine sa mearga acasa sa se odihneasca, daca la Ann' nu putea merge. Dar apoi isi aduse aminte de faptul ca Cierra s-a aflat la Losture atunci cand au salvat-o pe Ann' si ca nu a apucat sa ii multumeasca. De fapt, au schimbat cateva cuvinte si atat. Acesta a fost singurul motiv pentru care Harry ii raspunse la mesaj si pentru care mai astepta cateva minute pe banca, asteptand raspunsul in care se afla si localul impreuna cu ora de intalnire.
*
Localul ales de Cierra i se potrivea perfect. O terasa micuta, dar confortabila. Cladirea era alba si din interiorul ei se simtea un miros imbietor de cafea si mancare. Terasa era aproape plina, atat inauntru, cat si afara, asa ca Harry se bucura cand gasi o masa afara, alaturi de doua scaune. Se aseza pe scaunul inalt si moale si isi scoase telefonul dn buzunar, punandu-l pe masa. Inspira adanc mirosul imbietor si hotari ca avea sa isi cumpere si ceva de mancare, avand in vedere ca nu mancase aproape nimic astazi.
In mintea lui, si-o imagina pe Miranda stand in fata lui si privindu-l dezaprobator. Era sigur ca toti cei de acasa il asteptau pentru cina, asa ca ii dadu un mesaj Mirei in care ii explicase ceea ce urma sa faca. Harry aproape rase cand isi aduse aminte in ce ipostaza ii prinsese pe cei doi acum cateva ore. A fost un soc total pentru el sa isi vada sora sarutata cu o asa patima, in special de prietenul sau cel mai bun, insa ar fi fost foarte urat din partea lui sa se opuna acestei relatii. Kai era de incredere, chiar daca Harry inca mai avea unele dubii in privinta comportamentului sau, Harry stia faptul ca Kai nu ar rani-o din respect pentru el, si asta ii era de ajuns.
Aproape tresari cand o chelnerita imbracata intr-un costum alb, imaculat, aparu langa el tinand un mic carnetel in mana. Era extrem de tanara, dupa parerea lui Harry nu parea sa aiba mai mult de 17 ani. Chipul copilaros ii era incadrat de un par bogat, saten inchis si niste ochi verzi, asa cum Harry nu mai vazuse niciodata. Erau o nuanta mult mai deschisa decat ai lui si ai lui Mirei, o nuanta pe langa care nu putea sa treci si sa nu o admiri.
—Buna seara. Doriti sa comandati ceva? Il intreba cu un zambet pana la urechi si Harry incerca sa ii zambeasca la fel de respectuos. Isi dadu seama de faptul ca nici macar nu se uitase la meniul deja pus pe masa, asa ca il apuca rapid si il rasfoi, pronuntand produsele pe care le vazuse prima oara si care erau pe gustul lui.
—As dori un Cappuccino si o portie de paste cu pui, te rog. Ii raspunse rapid si inchise meniul. Chelnerita aproba si transcrise pe carnetel tot ceea ce el ceruse, apoi il privi din nou si ii zambi.
—Va voi aduce comanda in 15 minute, multumim! Harry ii multumi si el, apoi o privi pe fata facandu-si loc printre mese si oameni, incercand sa ajunga la receptie. Harry lua din nou o gura de aer si pentru a mai pierde timpul, apuca meniul si incepu sa il rasfoiasca, citind tot ce se putea si regretand ca nu isi comandase cu totul altceva.
Soarele incepuse sa apuna deja, iar primele raze ale lunii incepura sa mangaie pamantul din San Francisco. Aerul era unul placut, iar atmosfera era una linistitoare. Mirosul de flori de afara il faceau pe Harry sa se simta relaxat si simtea ca in sfarsit putea sa respire bine.
Se intreba dintr-o data cum ar fi fost sa vina cu Ann' la aceasta terasa. Isi imagina ca i-ar placea si l-ar privi cu ochii ei mari si frumosi tot timpul, avand pe chip un zambet larg si fericit. Ar fi imbracata intr-un alb inocent si pur, exact ca sufletul ei, iar parul ei scurt ar fi pieptanat si spalat, aranjat intr-un fel in care sa ii incadereze fata perfect. Ar fi extrem de frumoasa fara nici un pic de machiaj. Ar vorbi ore in sir, folosindu-si vocea de inger, iar Harry ar sta si ar asculta-o, raspunzandu-i din cand in cand doar pentru a-i aduce complimente sau pentru a face o gluma.
Privi scaunul din fata lui si parca era acolo. Doar ca nu era imbracata in alb, ci intr-o salopeta scurta, albastra. Iar parul ei este lung, nu scurt.
—Buna, Harry. Abia atunci isi dadu seama ca din nou, o confundase pe Ann' cu Cierra, care tocmai ce se aseza pe scaun si isi puse geanta pe spatar. Harry se incrunta confuz, apoi isi adopta o expresie relaxata. Ar trebui sa se opreasca sa o confunde pe Cierra cu Ann', iar Cierra ar trebui sa se opreasca din a aparea in fata lui atunci cand se gandea la Ann'. Era ridicol.
—Buna, Cierra. Ii raspunse cu o voce ragusita si aceasta isi trecu usor mana prin par, aranjandu-l. Fara sa vrea, Harry se vazu alaturi de ea in camera lui de camin. Stateau imbratisati in patul sau, privind un film ales de ea. Harry nu era foarte incantat de alegerea ei, aceasta fiind o poveste romantica mult prea siropoasa pentru gustul lui, dar nu comentase, stiind ca Cierrei ii placea. Din cauza plictiselii, incepu sa se joace cu parul ei, trecandu-si mainile prin el si inspirandu-i mirosul dulce. Cierra adormi la scurt timp, zambind, si de atunci Harry se juca cu parul ei de cate ori avea ocazia.
Dar asta era in trecut. Un trecut indepartat care parea perfect. Si care fusese perfect, la o scurta analiza. Dar acum era prezentul, un prezent in care Cierra nu mai era una dintre cele mai importante persoane. Totul se schimbase.
Cierra nu putu sa mai spuna nimic, caci chelnerita reveni langa ei, aducand comanda lui Harry. Aceasta aseza cana si pastele in fata lui si isi intoarse privirea catre Cierra, zambindu-i la fel de frumos.
—Buna seara. Doriti sa comandati ceva? O intreba si Cierra o privi si ea, iar Harry reusi sa ii observe surpriza la vederea ochilor ei. Era sigur ca doar el reusi sa vada asta, o cunostea mai bine ca oricine.
—Doar un Cappuccino, si permite-mi sa iti spun ca ai niste ochi extrem de frumosi! Ii raspunse zambindu-i dragastos si fata rase usor stanjenita, inrosindu-se in obraji. Harry nu era uimit de acest compliment, Cierra stia sa admire tot ceea ce e frumos si isi expunea parerea intotdeauna, oricui. Era ceva absolut normal pentru ea, iar Harry isi aduse aminte ca asta era una din calitatile ei cele mai frumoase.
Fata pleca de langa masa lor, inca zambind larg si fiind rosie in obraji, iar Cierra inca zambea cald atunci cand il privi din nou pe Harry. Pe langa ea, Harry parea acum o epava. Imbracat tot in negru, avand parul nearanjat, o expresie obosita, cearcane la ochi si buzele uscate. Totusi, pentru Cierra era mai frumos ca niciodata.
Harry se indrepta, simtind cum sira spinarii ii trosneste usor, apoi se relaxa si o privi in ochi, zambindu-i cat de frumos reusi el.
—Nu o sa te retin foarte mult, iti promit. Ii spuse si il privi in ochi, asteptand raspunsul lui. Harry aproba printr-o miscare a capului si lua cana calda, ducand-o la buze. Stia ca era nepoliticos, band in fata ei cat timp ea nu avea inca nimic de baut, dar asta era ultimul lucru la care se putea gandi acum. In mintea lui se invarteau atat de multe ganduri ca il durea capul, iar oboseala era din ce in ce mai accentuata, probabil ca Cierra a observat asta, pentru ca il intreba cu o privire ingrijorata.
—Harry, te simti bine? Harry puse cana inapoi pe masa si isi linse usor buzele. Cappuccino-ul era extrem de bun, exact pe gustul lui.
—Da, Cierra, sunt bine. Ii raspunse si isi trecu o mana prin par, iar Cierra se foi stanjenita pe scaun. Harry se ura in momentul asta ca o facea sa se simta prost si stanjenita, insa starea lui nu ii permitea sa fie mai relaxat si mai galant. Totusi, putea sa isi ceara scuze.
—Imi pare rau pentru starea mea, insa toate lucrurile care s-au intamplat m-au epuizat mult prea mult. Ii explica si ochii Cierrei se umplura de intelegere.
—Nu te scuza, Harry. Mie ar trebui sa imi para rau ca te-am pus sa vii aici fiind in starea asta. Daca doresti putem sa amanam si-
—Am inteles ca pleci din San Francisco, iar eu nu voi mai avea ocazia sa te vad, de aceea am venit. Despre ce doresti sa vorbim? O intrerupse, privind-o din nou in ochi. Cierra aproba usor si isi impleti degetele pe masa.
—Plec chiar in seara asta, trebui sa prind avionul in cam trei ore, insa am timp suficient sa iti spun ce am de spus. Ii raspunse si Harry aproba, facandu-i semn sa inceapa. Cierra deschise gura pentru a ii raspunde, insa o inchise la loc atunci cand chelnerita aparu din nou, avand cana Cierrei pe tava. I-o puse in fata si dupa ce Cierra ii multumi amabil, pleca, lasandu-i din nou singuri. Cierra apuca cana cu mainile si o duse si ea la buze, luand o inghititura.
Harry observa faptul ca inchise ochii cateva clipe, clipe in casare savura gustul bauturii. Era un obicei pe care Harry il cunostea foarte bine, iar faptul ca inchide ochii este un semn pozitiv. Dupa ce lasa cana pe masa, isi indrepta din nou atentia spre Harry. Isi impleti si ea degetele si lua o gura de aer inainte sa inceapa sa vorbeasca.
—Inainte de toate, as vrea sa te intreb, cum se simte Ann'? Harry ramase putin suprins in urma intrebarii si din cauza ca ii stia numele. Nu isi aducea aminte sa ii fi spus vreodata numele, dar proobabil ca il aflase de la Kai. Isi curata gatul inainte sa vorbeasca.
—Este in coma deocamdata, dar doctorii spun ca isi va reveni. Raspunsul lui era unul sec iar tonul foarte inexpresiv. Harry incepea sa creada ca a fost o idee proasta sa se intalneasca cu ea in starea asta. Era enervant chiar si pentru el. Cierra aproba usor si incepu sa vorbeasca din nou.
—Ma bucur sa aud ca este bine. A trecut prin atat de multe, este asa de puternica. Ii spuse si Harry aproba, simtindu-se mandru si totodata trist. Nu ar fi trebuit sa treaca niciodata prin asa ceva. Niemni nu ar fi trebuit sa treaca prin asa ceva. Vazand ca Harry nu spune nimic, Cierra continua.
—Am vrut neaparat sa vorbesc cu tine despre ceea ce s-a intamplat in trecutul nostru. Stiu ca nu este un moment bun si vad ca nu iti doresti sa fii aici acum, dar-
—Cierra, nu-
—Asculta-ma, Harry. Te rog. Am nevoie sa iti povestesc tot ce s-a intamplat in noaptea in care ne-am despartit si nu pentru ca ar mai conta acum. Nu acum, cand ai reusit sa iubesti din nou.
Harry ii auzi tremuratul din voce.
—Am nevoie sa iti povestesc pentru linistea mea sufleteasca. In tot timpul asta am suferit enorm de mult pentru faptul ca ne-am despartit, este adevarat, dar am suferit si mai mult pentru ca stiam ce parere ai despre mine, si asta ma doare cel mai tare. Vreau sa ma tii minte nu neaparat ca pe o persoana importanta, dar macar ca pe o persoana cinstita si sincera. Crezi ca ma poti asculta 10 minute?
Harry o privi adanc in ochi si ii vazu determinarea si disperarea, asa ca aproba, lasand-o sa explice. Si cu fiecare cuvant rostit, parca ii vedea umerii garboviti ridicandu-se centimetru cu centimetru.
—Vreau doar sa stii ca nu am avut niciodata intentia de a te rani, te iubeam mai mult ca orice, tocmai de aceea ti-am ascuns cateva lucruri oarecum esentiale. Stiu cum ti-am spus ca nu mai avusesem nici un iubit pana la tine, dar te-am mintit, Harry. Am avut un iubit la varsta de 17 ani. Era un baiat pe care il cunoscusem din liceu, pe vremea aceea era un baiat minunat, un baiat dulce si un baiat de care m-am simtit atrasa instant. El m-a abordat in timpul unui curs si de atunci am devenit prieteni si, ei bine, prietenia a dus la o relatie. Primele luni au fost minunate alaturi de el, era genul acea de relatie pe care toate fetele si-o doreau, iar eu eram atat de fericita ca o aveam, incat am trecut cu vederea peste schimbarile lui de comportament care au inceput sa apara mai tarziu.
Harry se incrunta usor. Nici macar nu stia daca ar trebui sa se simta jignit, suparat sau daca nu ar trebui sa simta nimic. Daca i-ar fi spus asta acum cateva luni, cu siguranta s-ar fi simtit tradat si trist. Starile lui ar fi fost mult mai puternice decat acum. Acum simtea doar putina confuzie si ingrijorare. Avea un sentiment ca povestea nu era cea mai fericita.
—A inceput sa aiba tot felul de vicii si sa intre in niste anturaje foarte periculoase si deloc sanatoase. A inceput sa faca niste lucruri care l-au schimbat complet din baiatul dulce si iubitul perfect intr-o persoana violenta si mereu furioasa. A inceput sa ma ignore din ce in ce mai mult, sa nu ma mai caute, sa nu ma mai vada. Atunci cand reuseam sa ne vedem, nu dura mai mult de 5 minute si acele 5 minute erau incarcate de tensiune. Vorbea foarte urat cu mine si devenise extrem de posesiv si paranoic.
—Mi-a interzis sa ma mai intalnesc cu prietenii mei, mi-a interzis sa mai vorbesc la telefon cu oricine altcineva cu exceptia lui si a parintilor mei. Era de nerecunoscut.
Harry se intrista brusc, gandindu-se cat de tare semana acest comportament cu comportamentul pe care l-a avut tatal lui Ann'. Atunci cand Marge le povestise totul, durerea din vocea si ochii ei fusese de nesuportat. Un astfel de comportament era greu de suportat si lui Harry ii parea rau ca inca existau asemenea persoane in lume si atatea victime. Iar stirea ca Cierra a fost una dintre victime il soca din ce in ce mai mult. Cu toate astea, nu spuse nimic si o lasa sa vorbeasca in continuare.
—Asa cum probabil ti-ai dat seama, a inceput sa isi canalizeze furia pe mine. A inceput sa fie violent cu mine, sa ma loveasca si sa ma bruscheze. Spuse si chicoti, lucru care il uimi pe Harry.
—Iar eu am ramas langa el, crezand ca voi reusi sa il readuc pe drumul cu lumina si ca voi reusi sa il regasesc pe baiatul acela dulce, adevaratul el. Dar nu am reusit, lucrurile s-au inrautatit din ce in ce mai mult. Pierdusem orice contact cu prietenii mei iar relatia cu parintii devena din ce in ce mai fragila. Nu erau de acord cu ceea ce faceau, si acum ii inteleg. Dar atunci nu il vedeam in fata ochilor decat pe el, si de aceea i-am dat la o parte si pe parintii mei.
—Inainte sa implinesc 18 ani, am facut teribila greseala de a ma muta la el. O sa ma simt vinovata toata viata pentru entuziasmul pe care il aveam atunci cand paseam prin casa lui. Eram atat de slaba atunci, si credeam ca il iubesc atat de tare incat i-am suportat toate scenele violente care au urmat.
—Probabil te intreb cum s-a terminat toata aceasta poveste. Spuse si il privi pe Harry. Harry lua o gura mare de aer inainte sa raspunda.
—Nu e nevoie sa imi povestesti, eu-
—Toata aceasta poveste s-a terminat in seara in care tocmai implineam 18 ani. Bineinteles ca eram acasa la el, plangand dupa ce fusesem marioneta lui la inca o scena violenta. Acest lucru l-a enervat ingrozitor de tare, asa ca a trecut la urmatorul nivel. A facut lucrul peste care nu am putut sa trec niciodata si lucrul care m-a trezit la realitate si care m-a facut sa vad ca acel baiat de la inceput era pierdut de mult si nimeni si nimic nu avea sa il mai aduca inapoi.
Harry inghiti in sec, anticipand deja ceea ce urma sa spuna. Era oribil.
—A incercat sa ma violeze.
—De ce nu mi-ai spus, Cierra? De ce ai ascuns toate aceste lucruri? Raspunse Harry cu un ton usor ridicat si Cierra isi musca usor buza, privindu-l agitata. Asta era mult prea mult pentru Harry. Poate ca nu o mai iubea pe Cierra acum, insa ceea ce au avut ei doi a insemnat mult pentru el si sa auda acum lucrurile astea era chiar dureros.
—Nu am vrut sa ma tratezi intr-un mod gresit, asa cum au facut toate persoanele dupa acea noapte, noapte in care am reusit sa scap de acolo si m-am intors la parintii mei. Toata lumea ma trata de parca eram invalida, de parca eram o papusa si asta mi-a displacut atat de mult. Am primit atata mila incat am ajuns sa fiu scarbita de ea, si nu as fi suportat sa imi oferi si tu asta.
—Nu ti-as fi oferit mila, ti-as fi oferit sprijin, Cierra, la naiba. Tu iti dai seama prin ce ai fost nevoita sa treci?
—Da, Harry, sunt constienta. Insa toata intamplarea aceea m-a facut sa devin puternica si sa fiu ceea ce sunt astazi.
Harry isi clatina capul in semn dezaprobator si dori sa spuna ceva, insa Cierra continua sa vorbeasca.
—Sa revenim la noaptea noastra. In noaptea aceea fusese prima oara in care ma cautase dupa acea intamplare. In noaptea aceea am primit un mesaj de la el in care imi spunea ca se afla in fata usii mele de camin si ca ar vrea sa ii deschid, pentru a vorbi. M-am simtit ingrozita. Cosmarul meu se intorsese si se afla chiar la usa mea. Initial am vrut sa chem politia, insa ceva m-a impiedicat. Eram curioasa, Harry. Eram curioasa sa vad de ce ma cauta, eram curioasa sa il vad, sa vad daca e acelasi sau daca s-a schimbat. Si...si am deschis usa.
—Cum ai putut sa faci asa ceva?! De ce nu m-ai sunat pe mine?! As fi fost acolo in cinci minute! Se revolta Harry si Cierra zambi dragastos, lucru care il calma pe Harry.
—Stiam ca ai fi venit imediat, insa nu am vrut sa te alarmez degeaba. Daca as fi sesizat vreo urma de pericol cu siguranta te-as fi sunat. Dar nu a fost nevoie. Am vazut in el baiatul de care m-am indragostit la 17 ani. Am stat in camera mea de camin aproape o ora, vorbind. Si-a cerut scuze de nenumarate ori, mi-a povestit cum a petrecut luni bune la dezintoxicare si cum a mers la psiholog pentru fi sigur ca isi revine complet. Apoi, mi-a cerut sa ma intorc la el.
—Dar bineinteles ca nu am facut-o. I-am povestit despre tine si despre cat de mult de iubesc, despre relatia noastra si despre faptul ca avem atatea planuri impreuna.
—El doar a zambit, spunandu-mi ca se astepta la asta, si mi-a spus ca va pleca pentru totdeauna din viata mea daca ii ofer ceva. Cierra il atinti cu privirea pe Harry, parca asteptand ca el sa spuna ceva. Harry isi reviziui intreaga scena in minte. Momentul in care intrase in camera ei cu gandul de a o scoate la o plimbare sub lumina lunii si momentul in care o vazuse pe Cierra stand in pat si sarutandu-se cu un alt baiat. Simti cum cineva tocmai ii daduse o lovitura puternica cu ciocanul in cap.
—Un sarut. Raspunse el si Cierra aproba, lasandu-si privirea asupra canii care acum era rece.
—Da. M-a rugat sa il las sa imi ofere acel sarut drept scuza. Un sarut care sa imi dovedeasca faptul ca el ma iubise inainte de perioada neagra din viata lui. Mi-a spus ca se simte vinovat si macinat de aceasta vina, si ca acel sarut ar putea sa il elibereze de povara. M-am simtit rau pentru el, latura mea sensibila a intervenit si l-am lasat sa ma sarute. Dar niciodata nu mi-am imaginat ca tu vei intra pe usa. Am fost atat de socata, am simti cum tot cerul imi pica in cap.
—Cierra, imi pare rau pentru tot ce ti s-a intamplat, dar nu poti folosi asta ca si scuza pentru acel sarut. Ii raspunse si Cierra zambi, aproband.
—Nu fac asta, Harry. Doar ti-am explicat tot ceea ce s-a intamplat. Si eu as fi reactionat la fel ca tine daca eu te-as fi gasit in acea ipostaza. Am vrut doar sa vezi ca am avut un motiv care desi este destul de stupid, a contat pentru mine. Nu am facut-o niciodata ca sa te ranesc, sau pentru ca nu eram fericita langa tine. Tu stii cat de mult te-am iubit, iar pentru ca stii asta, vei incerca sa ma ierti. Daca nu acum, atunci mai tarziu. Termina de vorbit si Harry nu spuse nimic. Nu putea spune nimic. Acum se simtea si mai rau. Se simtea si mai acaparat de emotii. Capul il durea si mai tare.
Cierra ofta usor si isi lua geanta de pe spatarul scaunului.
—Stiu ca sunt multe lucruri de asimilat, si imi pare rau ca nu ti-am spus totul mai devreme, dar nu am putut. Nu m-am simtit pregatita. Nu am vrut ca tu sa simti mila pentru mine sau sa te fac sa te razgandesti in privinta despartirii noastre cu aceasta poveste. Dar acum ca iubesti din nou, am simtit ca e momentul potrivit sa iti spun si sa te rog sa nu ma urasti. Spuse in timp ce scoase cateva bacnote din portofel pentru consumatie si le puse pe masa. Harry nici macar nu putu sa ii refuze banii. Era inghetat, amutit complet.
Se intreba cand se vor opri toate aceste surprize. Se intreba cand mintea lui va fi din no relaxata si nu va mai fi atacata de vesti socante din toate partile.
—Cred ca ar trebui sa plec acum, trebuie sa ajung la aeroport. Vreau doar sa iti spun ca imi doresc ca Ann' sa se insanatoseasca si sa va puteti bucura amandoi unul de altul asa cum meritati. Ii spuse zambind si se ridica, moment in care Harry se ridica si el din reflex. Cierra ii zambi si facu cativa pasi spre el, dorind sa iasa din terasa, insa mana lui Harry ii prinse incheietura, oprind-o. Cierra se opri langa el, privindu-l confuz.
Harry isi incolaci bratele in jurul ei, strangand-o la piept. Il durea ca se intamplasera toate astea si il durea ca pleaca in modul asta. Povestea lui cu Cierra era una atat de epica si de personala incat Harry pur simplu nu putea sa o lase sa plece pur si simplu. Cierra isi incolaci si ea mainile in jurul lui si statura imbratisati asa cateva clipe.
—Multumesc, Harry! Ii sopti Cierra recunoscatoare, strangandu-l mai tare si Harry facu la fel.
—Ai grija de tine. Ii raspunse si Cierra aproba, rupandu-se din imbratisare, dupa care ii mai arunca o singura privire si trecu pe langa el, plecand din viata lui pentru totdeauna. Harry cazu din nou in scaun fara vlaga. Isi freca cu mainile ochii obositi si lua o gura din cana, desi continutul ei se racise considerabil. Statu la masa, privind in gol inca cateva minute si incercand sa se gandeasca la tot ceea ce ii povestise. In mintea lui era un haos total, asa ca renunta la gandit si se hotari sa mearga acasa pentru a dormi, dar telefonul vibra din nou, semn ca primise un mesaj nou.
Harry ofta stresat, intrebandu-se de la cine ar mai putea fi. Oare ce stiri mai putea primi? Oare cate lovituri mai poate duce fiinta lui?
Il apuca cu maini tremurande si inima parca ii reveni la viata atunci cand observa ca era un mesaj de la Marge. Cu respiratia sacadata, il deschise rapid.
„Harry, Ann' s-a trezit si rosteste numele tau de cinci minute. Crezi ca poti veni la spital?"
Ne citim la capitolul urmator!