In incercarea de a nu ma impacienta aproape mi-am muscat limba. Calm, calm, calm. Nu iti permiti sa gresesti aici, cine stie ce se va intampla cu tine daca afla ca ai vazut ceva. Stiam ca este ceva in neregula cu agentia asta.
-Uh...cautam camera lui Joker? M-am pierdut, stiu ca e tarziu dar pe partea stanga a cladirii credeam ca este usa lui si am incercat sa caut o scurtatura ca sa ajung inainte de inchiderea usilor dar am ajuns pe holul asta.
Bun, macar vocea nu mi-a tremurat. Respira. Inspira, expira.
-Imi poti chema gardianul? am intrebat uitandu-ma direct in ochii tipului.
Nu puteam sa arat ca si cum as minti. Contactul vizual era important, inseamna ca nu aveam nimic de ascuns. Ma scana, asta imi dadeam seama si eu, voia sa vada daca m-am speriat sau nu. Mi-am ridicat sprancenele rugator. In momentul asta as da orice ca gardianul meu sa fie aici.
Fulgerator privirea mi-a cazut. Daca Erik stia de toate astea? Pana la urma lucreaza aici si gardienii au voie in sectorul asta. Ma speriasem si de faptul ca bubuiturile inimii mele imi ajungeau pana la urechi, speram doar ca gardianul din fata mea sa nu le auda. Mainile mele erau la spate preventiv ca sa nu vada ca imi tremura, tinandu-le strans intr-o incercare de a ma calma. Oricat de mult mi-as fi dorit sa fug inapoi si sa verific daca chiar am vazut capul lui James nu puteam sa risc. Ce aveam sa obtin? Daca eram sedat sau omorat pentru simplul fapt ca am aflat o parte dintr-un plan diabolic? Pentru asa ceva nu aveam pregatire. Dumnezeule, de ce a trebuit sa se intample asta chiar acum. De ce mi se intoarce toata perspectiva peste cap.
Gardianul mormaise ceva cu un deget la ureche, pe o casca. Inghitise povestea mea, probabil si verificand-o cu cei de la camerele de supraveghere. Jucasem bine, nici macar nu am dat de stire ca mi-am dat seama de usa care s-a deschis si s-a inchis. Trebuia sa creada ca nu am vazut nimic, altfel o beleam.
-Esti norocos copile, vocea grava a gardianul a rasunat in fata mea.
O mica pauza cu subinteles. Cu capului drept prefacandu-ma ca nu inteleg ce spune am ridicat a doua oara din sprancene parca cerand o explicatie. Mios Dios, sunt ateist pana in maduva oaselor insa daca existi chiar m-ar ajuta putin hocus pocus de al tau.
-Ti-am gasit gardianul, va ajunge imediat sa te excorteze. Ma mir ca nu ai dat de alt gardian la inceputul holului, de obicei aripa asta e pazita. si-a schimbat echilibrul pe celalalt picior relaxandu-se. Trebuie sa fi mai atent, daca vezi benzile rosii si daca nu este un adult sa te avertizeze, te intorci pe calcaie si o iei in partea opusa, ne-am inteles? Sunt zone interzise in care copii ca tine s-ar putea pierde sau rani.
Sau murii. Mi-am completat singur in minte.
Intr-adevar benzile portocalii-rosiatice mi-au dat de inteles ca nu eram dorit in locul asta. Cel mai prost lucru realizat era ca nu aveam cum sa ii spun echipei ele, cu singuranta aveau sa ma urmareasca inde-aproape sa vada daca vreau sa fac ceva prostesc. Daca inainte nu am atras atentia, acum cu sigranta am facut-o. Ah, pieptul ma durea deja si pulsul imi bate in urechi dureros de tare.
Dar pentru numele lui Anubis, James era pe masa aia acoperit cu un cearceaf. Cum dracu' sa tin asta in mine? Au spus ca nu s-a putut recupera corpul. Ce aveam sa ma fac? Informatia asta avea sa imi sape in creier si sunt incapabil sa schimb ceva. Nu cu atatia gardieni si supraveghere. Nu singur.
Voiam sa cred ca i-au recuperat corpul pentru funerarii, chiar voiam insa mintea mea mergea cu 100 la ora si alte ganduri intunecare imi acoperea speranta. Nu puteam sa ma pierd iar pozitia mea care trebuia sa fie relaxata, se simtea de parca as fi constipat si curentat in acelasi timp. Nu te pierde, nu te pierde.
Daca nu vor anunta ca au gasit corpul in zilele urmatoare inseamna ca am belit-o rau.
Cateva minute au trecut dureros de incet, se simtea de parca erau ore iar eu nu puteam sa ma relaxez. Am decis sa ma sprijin de un perete "plictisit" insa aveam impresia ca voi lesina pe loc. Trebuia sa ma calmez. Dumnezeule, bratara imi monitorizeaza pulsul, daca se uita pe istoricul ei puteau sa vada ca inima mea o luase razna. Doar gandul asta mi-a ridicat pulsul, simtind un nod dureros in gat. Cat se poate de incet, am inspirat adanc sub ochii gardianului si am expirat.
Concentreaza-te pe respiratie. Inspira, expira, nu te gandi la altceva, nu acum. S-au auzit pasi pe hol iar eu mai aveam putin si ma scurgeam pe zid de frica. Vin dupa mine? Aud doar o pereche de pasi totusi. Nodul din gat nu a coborat insa cu siguranta am reusit sa imi calmez inima. Lumina era prea puternica, chiar si cu sapca iar fiecare sunetul ma facea sa vreau sa ma incolacesc pe jos.
Aveam un atac de panica? Nu puteam sa am unul.
-Eliot? cineva mi-a pus mana pe umar.
Am tresarit si mi-am ridicat ochii dand de albastrul cunoscut al gardianului meu. Erik. Voiam sa ii spun sa ma scoata de aici, sa ma salveze, sa il intreb ce stie despre asta insa am inghiti toate gandurile si am scos un mic zambet usurat. E aici, sunt in siguranta. Tensiunea din corpul meu s-a scurt putin.
-Te simti bine? a inrebat incruntat.
Celalat gardian din spate si-a schimbat greutatea de pe un picior pe altul. Ne scana pe amandoi cu ochi seriosi si reci. Mi-am intors privirea inapoi catre Erik si m-am mobilizat pe picioare chiar daca aveam impresia ca ma voi prabusi.
-Da, sunt doar obosit. Am fost la antrenamente, stii, sa imi iau putin gandul de la cele intamplate. Nu imi place sa o vad pe Rosie asa si am decis sa incing putin sacul de box. Nu mi-am dat seama ca sunt epuizat.
Bun, adevaruri. Epuizarea era reala, atat fizica cat si mentala. Muschii mei strigau sa ma asez pentru ai putea destinde, mai ales din cauza faptului ca eram in alerta, nivelul de adrenalina scazand cu fiecare secunda ca apoi sa se intample ceva si sa creasca abrupt. Si-a luat mana de pe umarul meu si cu degetele a lovit sapca, de parca nu avea nici o grija in lume. A zambit trist.
-Nu trebuie sa te consumi, nu e ca si cum este vina ta. Cel mai bine ar fi sa te odihnesti deocamdata.
A facut semn sa mergem iar eu am fost in urmatoarea secunda in stanga lui, aproape lipindu-mi bratul de el. Pe sub sapca l-am urmarit pe celelalt gardian care s-a salutat cu Erik, pentru prima data reusind sa scoata un zambet mic.
-Scuze din nou, la revedere! am spus cu un entuziasm fals.
Cat de obositor este sa te prefaci. Dupa ce am facut coltul mi-am dat seama ca inca nu ma pot relaxa. De fapt nu voi putea sa ma relaxez deloc atata timp cat sunt intr-o cladire cu camere de supraveghere la fiecare colt. Nu voi putea sa vorbesc cu nimeni si nu voi putea sa ma fac ghem intr-un colt din cauza fricii pentru ca ei vor stii, iar daca ei stiu, atunci poate eu voi fi urmatorul pe masa metalica. Am tremurat la gand. Cum voi putea sa ma comport normal in fata lui Rosie? Cum voi putea sa ma comport normal de acum incolo? Tocmai ce incepeam sa ma acomodez si imi dau seama ca suspiciunile mele au fost adevarate de la inceput. E prea frumos sa fie adevarat. Sau sunt eu paranoic? Incerc sa gasesc defecte care nu exista?
Gandurile mele se contraziceau dureros in mintea mea iar o durere de cap incepea sa se formeze. Inca stateam aproape de Erik, cu bratele aproape lipite, si mainile in buzunar. Ii puteam simti privirea care imi ardea fata dar nu a spus nimic iar eu am apreciat acest lucru.
-Nu aveai de luat un film de la Joker? a spart linistea.
Apoape am tresarit. Inima imi sarise in gat la primul cuvant scos dar am respirat usurat cand mi-am dat seama ca nu ma intreba nimic de holul pe care am fost. Parca aveam ceva blocat in gat si din piept imi ieseau flacari. Pasii nostri rasunau incet pe holurile goale. Lumina nici nu mai era deranjanta cand pe dinauntru mureai.
-Mdap, am zis ridicand din umeri. Pot sa il iau sau e trecut de ora stingerii?
Ochii albastrii m-au scanat insa nu am indraznit sa ma uit la el. A scos un sunet dezaprobator apoi mi-a pus mana pe umar luand-o dintr-o data in dreapta. Numai in acel moment capul mi s-a intors cu o privire confuza. Mintea mi s-a scurtcicuitat. Respiratie mi s-a oprit in gat pentru cateva clipe uitand ca se presupune ca o fiinta umana sa respire.
-Sa zicem ca putem face o exceptie. a vorbit din nou apoi mi-a lovit cu degetul sapca intr-un mod prietenos. Sa nu te obisnuiesti cu asta totusi! Tot incalci reguli si repercusiunile vor fi o durere in fund.
Rasul fortat nu cred ca l-a convins de faptul ca mi-am dat seama de gluma facuta.
-Nu, pe bune acum. O sa faci antrenamente grele pentru asta.(imi lovise din nou sapca de data asta inspre podea acoperindu-mi privirea cu ea). Asculta si tu de gardianul tau odata in viata. Nu iti complica viata aici, ok?
Cu capul in pamant mi-am mutat doar ochii catre el. Abia atunci mi-am dat seama de maxilarul usor inclestat si ochii rugatori care ma fixau. Inca imi tinea mana pe sapca parca aparandu-ma de razele camerelor. O spuse sincer ca nu trebuia sa ma mai bag in belele. Inghitisem in sec in timp ce o tona de intrebari isi luau zborul in propriul creier. Stie? Stie ca am vazut ceva? O va spune? Ma voi trezii pe o masa de metal intr-o camera interzisa?
S-a oprit in loc. Nici nu mi-am dat seama pe ce coridor eram. Acum, ridicand ochii, am realizat ca eram pe unul cu usi pentru camere si mai exact in dreapta mea se afla o usa speciala, plina de stichere si desenata cu carioci. Pe ea se vedeau mesajele ''CEL MAI TARE TIP'', ''DE CE ASA DE SERIOS?'' ''BATE-I FUNDUL BATMAN!'' si multe alte mici desene. Cele mai mari mesaje fiind scrise cu litere mari mi-au sarit prima data in ochi. Daca ma uitam mai bine, in colt se afla un desen cu Obama batut de un caracter care il intruchipa pe Arnold. Metalul plin cu caricaturi iesea in evidenta cu mult fata de celelalte usi care pareau cat de cat normale. Unele insa aveau si ele desene pe ele, dar nicidecum la fel de multe ca cea a echipei lui Joker.
Erik a batut la usa metalica cu pumul. A scos un zambet mic dupa ce a aratat catre un mesaj special proaspat scris cu un portocaliu deschis undeva in stanga usii.
''Stiu ca tu furi din papucii de pe etaj!'' mai incolo tot in aceasi culoare ''Ne vedem in parc la 4 sa iti iei bataie, Joker!''
M-am uiat confuz catre Erik.
-Asta e noua, a zis simplu.
Pasi grei s-au auzit dupa usa, de parca cineva se impiedica. Defapt sunt destul de sigur ca cineva s-a impiedicat dupa ce am auzit o trantitura chiar in fata usii, acompaniata de alte bubuituri. Acel cineva s-a tinut de usa cat timp s-a ridicat, mi-am dat seama dupa zgomotul produs. Deloc elegant.
Usa s-a glisat iar in fata mea a aparut un baiat scund, cu carlionti de aur si ochii mari, albastri. Si-a impreunat sprancenele, scanandu-ma din cap pana in picioare. Chiar si cu inaltimea lui, umerii ii erau lati si formati iar tricoul statea strans pe trupul lui. Si-a dus privirea catre gardianul meu apoi a pufnit si s-a indepartat de usa. M-am incruntat confuz de situatie. Deci acesta este al treilea din grupul lui Joker si Arnold? Ochii mei s-au intors catre Erik care astepta cu mainile in buzunare.
Blondul s-a dus la una dintre usile din camera comuna si a batut cu putere cu pumnul apoi a mers la canapea si s-a asezat pe ea, strangandu-si picioarele sub el.Camera de zi arata la fel ca a noastra,poate putin mai dezordonata.Tipul parea ca are in jur de 15 ani, mai tanar decat cei doi strategi. Usa s-a deschis iar din camera au iesit nimeni altul decat Arnold si Joker care erau prinsi intr-un argument aprins.
-Da, Illias? a zis Joker.
Au facut contact vizual pentru o secunda, apoi ochii strategilor au cazut direct pe noi iar ei au zambit amuzati. Joker s-a apropiat, sarind la fiecare pas pe varful tenesilor pana cand a ajuns la usa, unde s-a sprijinit cu cotul de tocul ei, ridicand sprancenele in modul lui obisnuit.
-Cu iubitul la plimbare, Morty?
Reactia mea a fost automata, lovind cotul care se sprijinea cu toata greutatea de tocul usii glisante iar el s-a lovit cu capul de colt, injurand in timp ce in spate Arnold a scos un ras colorat. Pana si gardianul meu a pufnit amuzat la urma rosie care se forma pe fruntea farsorului.
-Am venit dupa stickul tau cu filme. am spus cat se poate de plictisit.
Capul lui Illias s-a intors catre noi si l-a tintit cu ochii pe Joker care si-a intors trupul catre interiorul camerei, cu palma pe frunte. Iarasi un moment de liniste ciudata intre ei.
-Da, da, stiu ca inca nu ai vazut filmul insa putem sa ne uitam si alta data. Cred ca ei au mai multa nevoie de putina destindere decat noi, nu?
S-ar putea sa ma insel dar cred ca ii raspundea lui Illias,al treilea membru al echipei lui.Chestia era ca baiatul nu spuse nimic,sau cel putin nu l-am vazut miscandu-si buzele.Carliontii blondului s-au misca o data cu el cand si-a intors atentia catre masa din fata lui. S-a intins, de sub ea scotand stickul pe care l-a aruncat in spate, fara sa se uite iar Joker a trebuit sa se grabeasca sa il prinda.
-Mersi! a spus si a venit inapoi la usa. Si totusi, iti trebuie bodyguard pentru a veni pana aici?
Am facut un pas in fata, rapid, de parca voiam sa il lovesc iar el s-a dat in spate instinctiv. Un ranjet mi-a aparut pe fata la reactia lui. Si-a reluat moaca de prost, neimpresionat.
-Vai, periculosule! a spus apoi l-a privit pe Erik. Vezi sa nu muste pe careva.
-Cateodata ma intreb cum ai ajuns la strategi. mi-am dat ochii peste cap.
-Pentru ca sunt frumos, mersi de intrebare. apoi a intins stickul. Noapte buna, mortule.
Am luat stickul intre degete si l-am pus in buzunarul pantalonilor, in siguranta. Erik nu a miscat langa mine insa se vedea o urma de zambet pe fata lui. Nici nu imi dadusem seama ca am lasat in urma incidentul. Ranjetul mi-a cazut doar la gandul ala. Nodul din stomac a revenit si mi-am suprimat nevoia de a ma sprijini de ceva.
-Mersi, noapte buna Joker, Arnold si, am privit dupa umarul lui Joker catre blond, Illias?
Acesta a dat doar din cap aprobator iar eu m-am multumit cu atat. Nu e prea vorbaret de fel? Poate este rusinos. Nu inainte sa se inchida usa, Joker s-a repezit si a prins sapca, zmucind-o inapoi. Am ramas dureros de expus camerelor. A trebuit sa imi inchid ochii din cauza luminii bruste care mi-a intrat in ochii. Trebuie doar sa ajung inapoi in camera. O mana s-a pus pe umarul meu iar eu am stiut ca este semnalul sa ma misc. Deocamdata aveam un sens de siguranta, stiind ca Erik este aici iar numele de gardian spunea clar ca ma poate apara. Dar cand pleaca?
Cum voi putea sa ma comport normal? Ma vor umari pe camere mai inde-aproape? Voi disparea subit in urmatoarea misiune?
Nu puteam sa ma torturez cu intrebari, trebuia sa ma opresc pentru binele meu.
Stiu ca am vazut? Ma vor scote din camera noaptea? Imi vor sterge amintirile? Pot sa steagra macar amintiri?
Imi muscam buza pe dinauntru sperand ca durerea ascutita ma va tine departe de gandurile mele ce mergeau cu 100 de km pe ora. Presimteam o durere de cap frumoasa.
De ce s-a deschis usa? Cineva incerca sa imi arate mie specific? De ce eu?
Gata, aveam nevoie de o pauza pana nu incep sa hiperventilez. Nu voiam ca pulsul sa imi creasca din nou iar fiecare intrebare imi facea inima sa imi pulseze si stomacul sa mi se stranga. Puteam sa imi simt pulsul in creier.
De ce eu?
Stop.
De a trebuit sa se complice viata mea in ultimul hal?
Stop, stop!
De ce nu am murit din prima?
Aproape m-am oprit in loc cand intrebarea mi-a aparut in minte, dintr-o data fiind o liniste totala intre gandurile mele, desi inca puteam sa vad cuvintele care zburau. Am tremurat, observand ca pulsul mi-a revenit la normal brusc si stomacul meu s-a oprit din durere pentru o secunda, de parca sangele meu a inghetat in vene. Era simplu. Atat de simplu incat m-a facut sa imi revin la normal sau ce consideram eu normal desi nu eram deloc atent la imprejurari. Intrebarea era intunecata insa la fel de adevarata. Nu ar fi fost mai usor sa...sa fi murit din prima?
-Eliot, hei? o voce m-a scos din transa.
Ma aflam in fata unei usi cunoscute. Am clipit des. Cand m-am intors inapoi catre Erik acesta avea cuta lui cunoscuta intre membrii echipei Whiskey ca si "Sfantul ingrijorarii" dintre sprancenele lui insa de data asta nu a disparut. Era de-a dreptul ingrijorat, scanandu-ma pentru a afla ce se intampla cu mine.
-Am... ajuns? a spus el cu o voce joasa, de parca incerca sa ma aduca incet la realitate.
Mi-a tras o privire pe furis dar nu a spus nimic. Si-a pus bratara pe mica fereastra de metal pentru a o scana si usa s-a deschis. In fata livingul spatios cu canapeaua erau ocupate de echipa Whiskey, inclusiv Rosie care statea intinsa cu capul in poala lui Nero, in timp ce Kyle juca un joc de strategie pe masa de sticla. Si-au ridicat privirile instant scotand niste zambete mici.
-Ti-a luat ceva timp, primul care a vorbit a fost Nero.
Cu mana dreapta ii masa scalpul roscatei care cu ochii inchisi si castile in urechi nici nu si-a dat seama ca am intrat in camera impreuna cu Gardianul.
-Doarme? am intrebat in soapta aratand catre Rosie. Parul scurt si rosu se misca usor printre degetele lui Nero care nu s-a oprit. A ridicat din umeri in schimb.
-Nope, a raspuns accentuand ''p'' ul. Daca te mai apropi un metru vei auzi si tu cum bubuie muzica din mp3.
M-am apropiat si intr-adevar se putea auzi un bass foarte puternic iesind din castile ei. M-am uitat catre mp3, amintindu-mi ca nu aveam voie cu tehnologie in facilitate. Totusi era destul de vechi amintindu-mi de anii 2008-2010 cand toata lumea voia unul. Nu poate face legaturi externe, singura lui functie fiind ascultatul muzicii. Trebuia sa cer si eu unul.
Kyle a ridicat masa dupa ce simbolul cu ''Joc pierdut'' s-a aratat intr-un rosu aprins pe ea.
Pentru o secunda fata lui James mi-a aparut in minte, impreuna cu suvitele lui. Am reusit sa nu ma impacientez cand am vazut-o pe Rosie, atat de asemanatoare cu el, cand am trecut de usa dar nu stiu cat aveam sa tin fatada asta. Nu poti pur si simplu uita ce ai vazut. Trebuia sa investighez si sa vad in ce naiba m-am bagat. Dar cum aveam sa trec de camere? Printr-o minune usa s-a deschis exact cand am trecut si bratara nu a bipait la pulsul meu ridicat.
Daca cineva din interior vrea sa imi arate asta?
Am respirat adanc si silentios si m-am intors catre echipa mea cu un ranjet fals.
-Sper ca nu vrea nimeni la baie pentru ca trebuie sa fac un dus.
--------------------------