Capitolul 26: "Extrem de egoistă."
Îmi pierdusem răbdarea cu mult timp înainte să ajungem înapoi în oraș. Stăteam cu capul rezemat de geam în timp ce fredonam un cântec al cărui versuri le-am uitat. Rainer nu părea să fie deranjat de înșiruirea mea de mhm-uri pe un ritm pe care cred că îl inventasem. Mă mai privea zâmbind din când în când însă când îmi adusesem aminte că îmi gemuse numele în baie ziua trecută, nu puteam să încep o conversație cu el decât dacă o începeam direct cu asta.
— Jess mi-a spus că urmează o cursă în două zile, am spus imediat după ce citisem mesajul pe care tocmai îl primisem de la ea. Participi? il întreb.
— Vei venii să mă vezi?
Mi-am întors privirea spre el doar că să văd că el mă analiza deja așteptându-mi răspunsul. Când îmi răspundea la întrebări cu alte întrebări mă simțeam mai mult decât blocată.
— Da, spun.
— Atunci particip, spune întorcându-și din nou privirea către drum.
După încă jumătate de oră de mers am ajuns în sfârșit înapoi acasă. Mi-am lăsat bagajul lângă canapea înainte să mă întind pe aceasta. O strigasem pe mama, dar nu privisem un răspuns ceea ce însemna că ea și Oliver încă erau plecați.
— Kai? Am strigat.
Pentru că nu a răspuns nici el, îmi car geanta pe scări până în dormitor, apoi despachetez.
Imediat ce termin de așezat lucrurile la locul lor, mă așez în pat și simt cum somnul își face prezenta în corpul meu.
Soneria telefonului mă trezește dintr-un somn mult prea profund ca să îmi aduc aminte unde l-am pus, așa că încep să cotrobăi cu ochii abia deschişi, ghidându-mă doar după sunet. Când in sfarsit îl găsesc, glisez pentru a răspunde.
— Alo? Spun căscând.
— Diseară, la ora șapte, să fi gata, spune o voce fulgerător de repede.
— Și cât este ceasul? întreb aruncand cearșafurile cât de repede am putut.
— Șapte fără douăzeci, am auzit la fel de repede înainte ca apelul să se încheie.
Mi-am tras pe mine o pereche de pantaloni negri de piele și un maieu alb, după care am aruncat o privire în oglindă. Arătam exact cum mă gândeam că voi arata după un drum de aproape două ore și un somn întrerupt. După ce îmi pieptăn parul și îmi retusez machiajul mă încalț, îmi iau geanta și jacheta de piele apoi ies din cameră.
Am coborât în grabă scările, am apucat cheile și am ieșit pe ușă. Când i-am văzut mașina lui Trevor parcată în fața casei mele, m-am oprit brusc. Stătea sprijinit de mașină, iar când m-a observat mi-a făcut semn din cap să mă apropii.
— Ce cauți aici? L-am întrebat.
— Eu și băieții dăm o petrecere, Nick și Jess sunt deja acolo așa că m-am gândit să vin să te iau, spune apoi îmi deschide ușa din dreapta.
— Am dubii în privința ta Trevor. N-ar fi prima dată când mă minți, am spus punându-mi centura.
Trevor urcă pe scaunul șoferului apoi pornește mașina.
— Am motivele mele, Rylee. Nu te-aș fi mințit niciodată dacă aveam de ales, a spus el.
Nu i-am răspuns dar știam că răspunsul lui bătea apropouri spre Rainer. Se referea la ziua în care Rainer ne stricase întâlnirea. Și uitasem să îi mulțumesc că o făcuse.
Restul drumul a fost tăcut, iar când Trevor parcare mașina în fața casei din care răsuna muzică, aproape sărisem din mașină.
Am intrat împreună, iar câteva priviri s-au întors spre noi zâmbind. Probabil erau prietenii lui Trevor.
Jess și Nick stăteau pe canapeaua din sufragerie, iar eu eram pregătită să mă îndrept spre ei înainte ca silueta de aproape doi metri să apară în fața mea și să îmi taie calea. Mi-am ridicat privirea spre ochii lui gri cenușiu și i-am observat zâmbetul pe care îl avea pe față.
— Rainer, i-am spus numele forțând un zâmbet. S-a aplecat spre mine făcându-mă să mă dau un pas în spate.
Folia transparentă căreia îi ieșea colțul din mâneca tricoului, m-a făcut atentă. Avea un tatuaj nou. Am aruncat o privire subtilă spre noul lui tatuaj. Arâta ca și cum ar fi avut niște spini care îi înconjurau brațul și umărul.
— Dă-te din calea mea, i-am spus ridicandu-mi din nou privirea spre el în timp ce făceam un pas mai aproape.
Nu se clintise, ci doar zambise spre mine în timp ce își îndrepta spatele și lua o gură din băutura lui. Mi-am dat ochii peste cap și am întins mâna spre tatuajul lui. Mi-am înfipt unghia în pielea lui chiar peste folia transparentă. A înjurat în șoaptă și a făcut un pas în lateral uitându-se uimit la mine.
Am trecut pe lângă el și m-am așezat imediat pe canapea lângă Jess și Nick.
— Ai venit, Jess s-a întors spre mine și m-a strâns în brațe imediat ce mă așezasem lângă ea. Exact la timp, jucăm sticluța, a continuat ea.
Câteva strigăte au răsunat în jurul nostru în timp ce ceilalți se adunau în sufragerie. Rainer se oprise în fața mea, sprijinindu-se de perete exact holul care ducea spre bucătărie.
Îl văd pe Nicj luând sticla de pe covor, în timp ce Jess se ridică dintre noi și se asează pe cealaltă parte a covorul, în fața lui. Cum trebuia să te săruți cu persoana care stătea la capătul sticlei pot spune că sunt destul de mandră de tactica lor.
Sticla se oprește la Jess iar ea zâmbește aplecându-se și sărutându-l pe Nick. Am zâmbit ușor lăsându-mi capul sprijinit de umărul lui Nick.
Trevor se întinde spre sticlă apoi o învârte. Îmi închid ochii, încrucisez degetele și încep sa mă rog, pentru ca sticla aia afurisita să se oprească la orice altă persoană iar Trevor ar face bine să nu mai stea în fața mea pentru că nu vreau să mă gândesc cum ar fi să îl sărut iar, de data asta cu Rainer privind.
După ce îi simt cotul lui Nick împingându-mă în coastă, deschid un singur ochii și privesc spre sticla care se oprise spre mine. Trevor a făcut un pas mai aproape de mine iar eu m-am lăsat pe spate uitându-mă la el.
— Nu sunt sigur că meriți să o săruți, amice, l-am auzit pe Nick spunând din dreapta mea.
— Regulile jocului, amice, i-a răspuns Trevor întinzând mâna spre mine.
Nu voiam să îl sărut, dar nu voiam nici să stric jocul pentru ceilalți. Toată lumea ne privea iar eu deja mă simțeam prost. Mi-am dat ochii peste cap și m-am ridicat fără să îi iau mâna într-a mea.
Mi-am pus mâna pe umărul lui și am luat o gură de aer înainte să îl lipesc buzele de ale lui. O secundă. Atat a durat până m-am retras privindu-l printre gene.
În timp ce sticla a continuat să se învârte pe covor, mi-am aruncat privirea spre locul unde Rainer era înainte, însă dispăruse. M-am ridicat de pe canapea în timp ce Nick îmi făcuse semn spre bucătărie. Probabil văzuse când Rainer s-a dus acolo.
Am intrat în bucătărie căutându-l cu privirea, însă nici urmă de el.
Mi-am dat ochii peste cap când observasem ușa din spate deschisă și am ieșit în speranța că îl voi găsii afară.
Rainer era gelos. Am râs în sinea mea în timp ce ieșeam din curtea din spate.
Tocmai urcase în mașină, așa că m-am grăbit să ajung lângă Mustang-ul lui și să urc pe locul din dreapta.
— Credeam că petrecerea abia începuse, iar tu pleci deja? L-am întrebat întorcându-mă spre el.
— Am lucruri mai importante de făcut decât să te privesc sărutându-te cu el, mi-a spus fără să se întoarcă spre mine.
Am râs iar el s-a întors spre mine privindu-mă tăcut și încruntat.
— Nu a fost într-adevăr un sărut. N-aș fi suportat să o fac, i-am spus.
Rainer nu mi-a răspuns însă nici nu m-a exilat din mașina lui, așa că am rămas amândoi tăcuți, privind în gol și gândindu-mă cum tensiunea dintre noi ar putea alimenta un oraș întreg.
— Ai nevoie de ÎCC ca să te atingi gemându-mi numele? L-am întrebat fără să îmi întorc privirea spre el.
Liniștea care s-a lăsat între noi mă făcea să îmi pun mari semne de întrebare. Rainer și-a mutat mâna pe spătarul scaunului meu, iar când am crezut că voia să se întindă, o lovitură ușoară mi-a adus părul pe față făcandu-mă să tresar.
Înainte să mă întorc spre el, și-a pus mâinile pe scaunul meu și s-a aplecat mai aproape de mine. Mi-am trecut mâna prin păr înainte să mă întorc spre el. Era atât de aproape de mine încât puteam simții cum mă analiza. Privirea lui a picat pe buzele mele, pe care le-am acoperit degetele.
— Coboară din mașină, mi-a spus. Părea serios, însă nu îmi puteam da seama dacă se juca cu mine sau era într-adevăr serios. Știam că era gelos, asta era adevărat.
— Ți-am pus o întrebare, Rainer.
S-a retras înapoi pe scaunul lui, iar eu m-am așezat mai bine în locul meu sperând să îi aud răspunsul.
— Ești extrem de egoistă, Rylee. Crezi că pot să mă gândesc la altceva când tu îmi ocupi fiecare gând?
— Ești un flirt patologic, deci da. Credeam că te poți gândii la mai multe înafară de mine.
— Nu pot, a zis scurt fără să se întoarcă spre mine. Sincer să fiu, nici nu vreau să mă gândesc la altceva în afară de tine.