- Rose! Dacă tu crezi că o să scapi de mine dormind, te înșeli amarnic.
Aud vocea enervantă a fratelui meu și îmi dau seama că până aici mi-a fost cu liniștea. Nici în lumea viselor nu sunt ferită de el. Mă bântuie oriunde, oricum, numai să nu mă lase în pace.
Vreau liniște, pentru că simt că îmi va exploda capul.
Jase îmi mișcă haotic trupul, ca să mă trezesc, iar când deschid ochii,îi văd zâmbetul incredibil de mare.
- Bună dimineața, rază de soare.
Rînjetul lui se mărește, iar eu vreau sa îl scuip între ochi.
E un psihopat, mai mult ca sigur.
- Nu-ti mai da ochii peste cap, daca vrei sa ii mai ai, ma ameninta cu nerusinare si simt cum adrenalina clocoteste in mine.
- Esti nebun de legat, omule.
Încerc să mă îndepărtez de el, însă îmi apucă mâna cu brutalitate, blocându-mi trecerea și imobilizandu-mi trupul. Cu forta mea, nu as reusi niciodata sa ii fac fata. Sunt ca o furnica in mana unui urias - nesemnificativa.
- Draga surioara, fa bine si asculta cu atentie la mine. Esti in casa mea, deci faci ceea ce vreau eu. Poti fugi, dar nu te poti ascunde, aici eu am avantajul. Tu esti iepurele,iar eu sunt vulpea. Nu ai sansa de scapare, indiferent cat de repede ai topai. Iar mamica ta imi va tine partea in orice cearta, pentru ca si ea este la mine in casa, asa ca esti singura singurica. Ca sa supraviețuiești, trebuie sa mi te supui.
Fac greșeala imensă de a-l privi în ochi pentru că, privindu-l, realizez că el chiar vorbește serios. Vreau să plâng. Și cred că dacă aș începe acum să-mi las lacrimile să cadă, camera ar deveni o mare plină cu lacrimile mele.
Însă nu vreau să îi ofer satisfacția asta. Nu vreau să mă mai vadă vulnerabilă. Știu că are dreptate să spună că sunt singură aici, dar chiar fiind lipsită de sprijin, pot avea un avantaj. Să îl fac pe inamic să creadă că el a câștigat, când de fapt jocul e abia la început, e strategia pe care vreau să mă bazez.
- Unde sunt hainele? Întreb, încercând să par normală. Zâmbetul lui crește.
Îmi dă drumul,iar eu îmi masez încheietura. Ia de lângă pat o plasă și răstoarnă hainele la mine pe pat. Sunt multe, mult prea multe pentru o singură seară.
- Am adus mai multe haine. Ca sa iti ajunga pentru toate serile in care vom iesi.
Vocea lui e mult mai blanda acum, vorbeste cu mult calm. Cu mult prea mult chiar.
- Mersi mult. Ce iau acum pe mine?
- Rosie, ce te tentează?
Nimic din ceea ce văd aici.
- Ok, încearcă să iei asta și... astea.
Îmi indică el niște pantaloni din piele, o bustieră foarte îndrăzneață și geaca de piele de aseară. Vreau să refuz, dar mai știu că vreau să par supusă, ca vreau ca el să mă creadă ușor de convins.
- Bine.
- Bine?
- Da. În cât timp trebuie să fiu gata?
- 20 de minute. Te ajut eu cu machiajul.
Dau din cap, în semn aprobator, iar el își dă seama că sunt mult prea docilă.
- Dacă vrei, intr-o zi, putem merge la cumparaturi împreună. Să îți alegi ceva mai în temă cu orașul, dar care să te și reprezinte, știi...
Sunt cu adevărat surprinsă de propunerea lui. Zâmbesc ușor, întrebându-mă oare cum de i-a trecut asta prin minte.
- Da, sigur.
Sunt de acord cu el. Si eu vreau haine care sa ma reprezinte. Nici nu stiu de unde scoate el toată îmbrăcămintea asta feminină.
Alt lucru care mã surprinde este faptul cã mã lasã singurã în camerã, dându-mi voie sã mã îmbrac în intimitate. Ce naiba?
Sunt totuși nesigura de schimbarea lui de personalitate brusca, asa ca ma îmbrac foarte repede, in cazul in care se intoarce. Poate acționează la fel ca mine: vrea să mă facă să cred că am câștigat.
După ce termin cu îmbrăcatul, mă așez pe pat. Nu vreau să mă uit în oglindă,pentru că știu că sunt prea schimbată pentru stilul meu. Vreau doar să stau aici,în liniște.