* Capitol nou! Sper ca nu a fost lunga asteptarea. Sper sa va placa acest capitol, va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt. Lectura placuta! *
Holurile intunecate pastrau in rigiditatea lor toate vorbele spuse in momentele de panica si disperare. Fecare piatra purta urmei unei atingeri infiorate, lasand in urma urme de sange. De peste tot rasunau tipete si soapte.
O fata blonda, statea in celula ei pe betonul inghetat, murmurand ceva ce nu putea fi descifrat. O fata bruneta statea in coltul celulei intunecate si urat mirositoare, plangand si rugandu-se sa moara.
Intunericul inghitea fiecare fiinta aflata in cadrul institutului Losture. inghitind cu el atat trupul, cat si sufletul.
Ann' statea intinsa pe salteaua ei, avand ochii inchisi si incercand sa ignore sunetele care treceau prin pereti. Mainile ei slabe erau impreunate in fata, frecandu-se una de cealalta pentru a o incalzi. Era ingrozitor de frig. Se rasuci, ajungand cu fata la perete si simtind briza de aer rece care trecea prin acesta. Expira usor, simtind usturimea ce pornea din gat pana pe nas si in piept, incercand din rasputeri sa adoarma.
Pentru o clipa, era din nou acolo, cu el. Era din nou cu Harry, cu ingerul cu ochii verzi. Pentru o clipa, se afla in patul acela calduros si invelita cu o plapuma moale, calduroasa si frumos mirositoare. Pentru o alta clipa, i se paru ca ii aude glasul ragusit si cald. Un zambet mic se intinse pe buzele ei, ghemuindu-se mai mult pentru a se incalzi.
Atunci cand inchidea ochii, disparea din lumea reala si intra in paradis, stand acolo cu el. De cand se intorsese in institut, asta facea. Incerca sa doarma tot timpul pentru a nu fi nevoita sa se ancoreze complet in lumea reala in care traia. Nu era lumea pe care si-o dorea ea. Mai existau ore in care nu putea sa doarma si le petrecea plangand si regretand faptul ca nu era mai puternica.
Junghiul din stomac incepuse se apara de cateva zile, anuntand-o lipsa mancarii. Dar ea nu voia sa manance. Nu mai avea pentru cine sa manance. Orele pranzului si cinei erau chinuitoare, fiind nevoita sa imparta o incapere cu peste doua sute de bolnavi si peste cincizeci de asistente nervoase. Inca resimtea pe obrazul ei palma pe care o primise pentru ca refuza sa manance.
Un alt tipat rasuna pe hol, si Ann' icni, ghemuindu-se cat putea de mult. Corpul ei scheletic tremura puternic pe salteaua murdara. Luand o respiratie adanca, tusi de cateva ori din cauza aerului rece si din cauza mirosului de statut, foarte innecacios. Isi baga fata in maini, inchizand din nou ochii.
Nu stia cat timp statuse in intuneric dormind, dar stiu ca ceva rau avea sa se intample atunci cand auzi pasi si sunetul scos de un carucior. Scartaitul rotilor era insuportabil, rasunand puternc pe holul gol. Voci subtiri incepusera sa ajunga la urechile lui Ann' si isi dadu seama ca erau asistente. Se ghemui din nou, incercand sa le ignore si sa adoarma. Si aproape ca reusi, daca usa celulei ei nu se deschise brusc, facand un zgomot care o sperie.
Tresari puternic si cazu de pe saltea, cu inima batandu-i rapid in piept. Incerca sa se sprijine in maini pentru a se putea ridica, dar nu fu nevoita sa se forteze prea mult. Doua maini o prinsera de brate si o ridicara usor, punand-o in carucior.
Ann' se foi speriata, cautand chipurile care o deranjasera. Trei asistente stateau in fata ei, legand-o de scaun cu ajutorul unor curele. Ann' isi dadu seama ce se intampla, asa ca incepu sa se zbata puternic, plangand.
—Stai dracului potolita, nebuno!
—Nu ii mai vorbi asa! E speriata!
Ann' nici nu acorda atentie cuvintelor pe care asistentele i le spuneau in timp ce ii legau mainile si picioarele de scaun cu ajutorul curelelor.
—Harry!
Dar Harry nu era acolo sa o ajute. Dupa ce asistentele fura sigure ca Ann' e legata bine, una din ele se posta in spatele caruciorului si incepu sa il impinga, facand ca panica simtita de Ann' sa creasca din ce in ce mai mult. Faptul ca era imobilizata, legata de caruciorul scartaitor o facea sa se simta prinsa in capcana. Si chiar asa era. Un soarece prins in capcana.
Plansetele ei nu se oprira tot drumul spre locatia necunoscuta. Asistentele nu vorbeau, doar mergeau cu capul sus, uitandu-se uneori peste carnetelele pe care le aveau in maini. Cand ajunsera in fata scarilor, cele trei asistente o ridicara pe Ann' cu tot cu scaun, coborand cu grija scarile. Ann' nu facu nici o miscare, speriata fiind de faptul ca ar putea sa o scape, asa ca statu nemiscata, plangand si cu ochii inchisi, sperand ca va atinge pamantul teafara.
Urmara multe cote la stanga si la dreapta. Coridoare pe care Ann' nu le vazuse, celule pe care nu le mai intalnise si oameni de a caror prezenta in institut nu stia nimic. Tacerea asurzitoare ii dadea lui Ann' prilejul de a-si asculta inima care ii batea cu putere in piept. Urechile incepusera sa ii tituie si durerea din piept crescu. Incerca sa inchida ochii si sa intre din nou in micul e paradis, dar Harry nu era acolo.
Nu mai era nimeni acolo. Toti au lasat-o singura.
Simti caruciorul oprindu-se si Ann' deschise ochii. Se trezi intr-o incapere mare, dar la fel de intunecata si urat mirositoare. Nu existau ferestre, si acest lucru se simtea in aerul statut. Cu toate astea, era o incepere diferita de cele pe care le vazuse ea pana acum. Era o incapere intinsa, fiind plina de paturi inalte, avand lenjerii albe care erau mult sau mai putin curate.
Ann' lasa un alt hohot sa ii scape in timp ce asistentele o dezlegau si incepu sa se zbata din nou, dorind sa scape de atingerea lor. Un gardian aparu de nicaieri langa ele si o ridica pe Ann' cu forta, apucand-o de brate, Ann' simtind cum i se rup.
Urla de durere si se zbatu, incercand sa scape de durere. Gardianul isi dadu seama de problema si o lasa jos pentru cateva clipe, apucand-o de data aceasta de talie si ghidand-o prin impingeri catre un pat. Ann' incerca sa se opuna cu toata fiinta, simtind ca ceva nu este bine aici, dar forta ei nu se compara cu cel al namilei de langa ea.
O arunca in pat, imoblizandu-i mainile. Un alt gardian aparu de nicaieri si ii imobiliza si picioarele. Nu era in stare sa se miste, asa ca incepu sa planga si sa tipe, innecandu-se in lacrimi si in suspine.
—Nu! Nu! Harry! Harry!
Gardienii schimbara priviri pline de amuzament, privind-o de parca era un biet sobolan care incerca sa scape din ghearele unei pisici. Un alt barbat aparu langa ea, fiind imbracat in alb. Era un alb imaculat si frumos. Ann' crezu pentru o clipa ca ingerul venise dupa ea, dar cand acesta vorbi, isi dadu seama ca gresise.
—Gata, linisteste-te, nu iti voi face nici un rau. Ii vorbi pe un ton calm si distant. Ann' ii privi chipul batran si auzi cum scormoneste sub pat prin niste lucruri care faceau mult zgomot. Nu era capabila sa vada ce se afla sub pat si ce anume cauta. Chipul barbatului era ca de fier, rigida. Ann' nu putu citi nici un sentiment pe chipul lui.
Cand mainile lui fura din nou la vedere, Ann' observa ca in mana tinea o siringa cu in lichid incolor, intr-o cantitate destul de mare. Simti un alt val de spaima cum ii infiora corpul, panica crescand si mai mult. Incepu sa planga din nou, zbatandu-se iar cei doi gardieni o stransera si mai tare de maini si de picioare.
—Tine-o nemiscata. Barbatul in alb vorbi din nou, apropriind siringa de bratul ei. Ann' hohoti din nou, innecandu-se cu propriile lacrimi. Bratele si mainile o dureau din cauza presiunii aplicate de cei doi gardieni. Inchise ochii si de data asta Harry era acolo, privind-o trist. Ann' hohoti din nou, dorindu-si ca el sa fie aici. Sau ea sa fie acolo.
Cand simti intepatura acului, tipa. Imediat, amorteala ii cuprinse membrele, facandu-le sa le simta grele. Ameteala o cuprinse in timp ce barbatul in alb insera lichidul incolor in vena ei. Cu ultimele puteri, hohoti din nou, simtind lacrimile curgandu-i pe gat. Ochii i se inchisera. Era ca si cum lumea se deforma in jurul ei, se simtea miscata in toate partile. Urechile ii tiuiau din nou, si ultimul lucru pe care il simti inainte de a se desprinde de realitate, fu o durere in piept.
*
Harry se simti emotionat si nelinistit tot drumul spre casa lui Marge Gladys. Mainile ii tremurau pe volan si se concentra din greu sa fie atent la drum, motiv pentru care merse destul de incet. Indicatiile lui Marge cu privire la locul in care locuia ii erau date printre lacrimi. Harry putea sa isi dea seama cat de afectata era de toata situatia.
Ideea ca acesta era un pas urias in drumul lui catre eliberarea lui Ann' il umplea pe Harry de o multime de sentimente. Inima parca ii statea in gat si creierul lui nu mai comunica bine.
Parcara in fata unei case micute, nu foarte departe de apartamentul in care isi petrecuse doua dintre cele mai frumoase zile din viata lui, impreuna cu Ann'. Casa era micuta, dar ingrijita. Era vopsita intr-o culoare de crem frumoasa, avand detalii pietruite si curtea dainuia de flori viu colorate care raspandeau un miros placut si care erau inconjurate de albine si fluturi. Era o zona linistita din San Francisco, toate casele aratau la aproape la fel. Era un cartier linistit, fara vreo urma care sa indica existenta unor copii. Harry intui faptul ca era un cartier in care locuiau mai multi batrani pasnici.
De indata ce motorul masinii fu oprit, Harry si Kai se dadura jos. Harry ii deschise portiera lui Marge si o ajuta sa iasa din masina. Lacrimile se oprira, dar glasul inca ii tremura. Kai ii lua sacosele cu cumparaturi din portbagaj si ii astepta langa micutul gard de fier. Harry dori sa deschida mica portiera, dar se opri cand vazu un superb Ciobanesc german alergand spre ei, latrand si clatinandu-si coada in semn de bucurie. Kai se dadu doi pasi in spate, speriat fiind. Marge le observa spaima de pe chip si chicoti, privind cainele cu dragoste.
—Ea e Hera. Nu va fie teama, nu ataca daca nu ii spun asta. Le spuse ea deschizand micuta poarta si intrand in curte, facandu-le loc celor doi baieti sa treaca si mangaind usor capul Herei. Harry si Kai intrara usor, incercand sa o ignore pe Hera care se plimba usor printre ei, mirosindu-le pantalonii si pantofii.
Asteptara cu inima in gat cat timp Marge cauta cheia casei si deschise usa principala, apoi ii poftira inauntru.
—Va rog, intrati si asteptati in sufragerie, trebuie sa o hranesc pe Hera. Le spuse ea aratandu-le sufrageria si disparand din nou afara. Harry si Kai schimbara o privire si se asezara pe canapeaua neagra, din piele. O auzira pe Marge vorbind cu Hera pe afara si Harry ofta, nerabdator. Era atat de aproape de a afla trecutul lui Ann'.
—Harry, esti bine? Il intreba Kai privindu-l atent in ochi. Harry il privi inapoi si aproba usor printr-o miscare scurta a capului.
—De ce ma intrebi?
—Esti foarte agitat si foarte rosu la fata. Ii raspunse el si Harry se incrunta, punandu-si mainile pe fata in cautarea unor surse de caldure, dar nu simti nimic. Nu ii raspunse, doar isi clatina capul, incercand sa se calmeze. Nici nu isi daduse seama cat de agitat era.
—Scuze, eu doar...sunt putin nervos. Ii raspunse, privind pe ferestrele mari din sufragerie, cautand-o din priviri pe Marge Gladys.
—Daca vei fi nervos, nu vei putea fi atent. Calmeaza-te. Ii spuse Kai si Harry isi dadu seama ca avea dreptate. Trebuia sa se calmeze. Cum ar putea el sa fie atent la ce urma sa povesteasca Marge cand el transpira pe toti porii? Inghiti in sec si se afunda si mai mult in canapea, luand guri mari de aer. Inchise ochii si expira usor aerul din plamani, simtind cum se elibereaza incet de toti nervii acumulati in aceasta ora.
Simti o mica durere in piept si deschise ochii, ducandu-si mana in dreptul inimii si incepand sa frece portiunea mica de piele. Avea nevoie de mancare. Marge intra chiar atunci in sufragerie, avand in mana o punga mare de mancare pentru caini. O duse in bucatarie, apoi se intoarse in sufragerie, asezandu-se pe un fotoliu, in fata celor doi baieti.
Harry renunta la tot ceea ce facea si isi elimina din minte toate gandurile, concentrandu-se pe femeia din fata lui. Aceasta statu in liniste cateva clipe, si dupa ce ofta, isi ridica ochii albastrii spre ei. Harry abia atunci ii observa stralucirea si culoarea frumoasa de albastru. Era aceeasi pe care o avea si Ann'. Aproape zambi cand isi aduse aminte de ochii ei frumosi. Probabil ca toata familia ei are ochii albastrii.
—Ce vreti sa stiti? Ii intreba Marge, privindu-i calma.
—Cat mai multe. Vreau sa imi povestiti despre Ann', cauza pentru care a ajuns in institut, cauza pentru care inca nu a scos-o nimeni, vreau sa stiu tot ce o priveste. Harry isi musca buza dupa ce o vazu pe Marge aproband. Marge lua o gura de aer si incepu sa vorbeasca.
—Ann' a venit in familia noastra precum un inger, a reprezentat salvarea lui Caroline, mama ei, in acelasi timp fiind sora mea, care trecea printr-o perioada grea din cauza tatalui ei, Jordan. Fusesera impreuna timp de trei ani de zile. Au fost cei mai frumosi ani din viata surorii mele, parca si acum mi-o imaginez cum se intorcea de la fiecare intalnire, radiind de fericire si iubire. Povesti Marge cu drag, uitandu-se in gol si zambind de parca sora ei era chiar langa ea.
—Dar, nu tot ce e frumos dureaza prea mult. Ofta. Certurile au inceput sa apara din ce mai des din cauza geloziei lui Jordan care ajunsese fara limite. Devenise atat de paranoic, ii reprosa din minut in minut ca are pe altcineva si se folosea de orice imperfectiune pe care Caroline o avea pentru a o face sa se simta umilita, crezand astfel ca daca o face sa isi piarda increderea in ea, nu va pleca de langa el.
Kai se misca in stanga lui Harry, asezandu-se mai bine pe canapea si urmarind povestea atent.
—Si aproape reusise, pana cand Caroline a aflat ca ramasese insarcinata si s-a iscat un scandal imens. Gelozia si paranoia l-au impins in acel moment pe Jordan la fapte extreme. Din nou, reprosurile despre relatia ei cu un alt barbat au inceput sa apara. Jordan considera ca minunea pe care Caroline o purta nu era a lui si...a dat-o afara din apartamentul lor in acea seara. Marge isi inchise ochii, luand o gura mare de aer.
—In seara aceea s-a intors la mine si la parintii mei acasa, si au stat despartiti pana cand Caroline a nascut-o pe Ann', pe data de 27 august. Avea un inceput de depresie atunci si se distantase de noi toti. Era preocupata doar de copil, vorbea cu noi doar cand simtea nevoia sa manance si cand simtea ca ceva nu era in regula cu sarcina. Lunile acelea au fost un chin pentru noi toti. Caroline se transformase complet intr-o alta persoana. Isi pierduse pofta de viata, de fapt, se perduse pe ea aproape complet.
—In ziua in care a nascut-o, Jordan a venit la spital. Initial i-am spus sa plece. Am fost atat de bulversata de venirea lui in ziua aceea. Caroline suferise atat de mult timp din cauza lui, si eu alaturi de ea, incat nu suportam sa il vad in fata ochilor. Bineinteles ca a refuzat sa plece, spunand ca a venit sa o vada pe Caroline si sa isi ceara scuze. O voia inapoi. Isi daduse seama de greselile pe care le facuse si dorea sa si le indrepte, cel putin astea au fost vorbele lui, pentru ca daca ma intrebati pe mine, mintea cu nerusinare.
—Pacat ca sora mea nu si-a dat seama de asta si l-a acceptat din nou in viata ei, i-ar cand i-am cerut explicatii, ne-a spus doar ca face asta de dragul lui Ann', nu dorea ca ea sa creasca fara tata. S-au casatorit si s-au mutat din nou in apartamentul lor impreuna cu Ann'. Marge ofta, clatinandu-si capul. De atunci nu mi-am mai vazut sora atat de des, Jordan o controla cu usurinta avand in vedere cat de instabila emotional ajunsese sora mea. O indepartase de noi toti, iar Ann' fiind micuta, Caroline a fost nevoita sa stea doar in apartament, ceea ce i-a alimentat si mai mult starile depresive. Anii treceau, Ann' se facea din ce mai mare, si eu nu puteam sa fiu langa ele doua. Nici macar nu am stiut cum arata Ann' pana la varsta de 11 ani, cand am vazut-o impreuna cu tatal ei in parc, intamplator.
—Cand Ann' avea 13 ani...Marge facu o pauza, avand privirea in jos. Cand Ann' avea 13 ani, am aflat ca sora mea se imbolnavise de cancer. Termina fraza cu vocea tremuranda. Harry inghiti in sec, privind-o pe Marge cum incerca sa isi opreasca lacrimile care se adunau in ochii ei. Era deja in faza terminala. Continua, inghitind in sec. Harry inspira adanc, socat. La asa ceva nu se asteptase.
—Acela a fost momentul in care am simtit ca voi ceda. Vestea aceasta fusese un soc atat de mare, atat de pentru mine, cat si pentru parintii mei. In seara in care am aflat, am fost imediat la apartamentul lor. Bineinteles ca Jordan a incercat sa ma opreasca, dar eram atat de ingrijorata si de socata, eram atat de disperata sa ajung la ea incat l-am ignorat complet pe Jordan, care a facut in acea seara un mare scandal. Parea ca nu il intereseaza absolut deloc faptul ca sotia lui era grav bolnava si ca un copil crestea in casa aceea. Si probabil chiar nu il interesa, reactiile sale au fost atat de deplasate, Ann' aproape ca a facut un atac de panica in seara aceea, desi nu era prima data cand Jordan avea asemenea reactii.
Harry simti cum ceva se rupse in el cand si-o imagina pe Ann' la o varsta atat de frageda, fiind martora la asemena reactii din partea tatalui ei si avand un atac de panica.
—In seara aceea am reusit sa imi vad sora. Nu o voi uita niciodata, nu ii voi uita niciodata ochii goi, obositi si tristi. Caroline se transformase complet intr-o alta persoana, slabise ingrozitor de mult, pielea ei devenise alba, palida, era de parca sufletul ei disparuse, lasand in urma un corp. Boala o macina incet.
Harry observa cum vocea lui Marge incepuse sa tremure usor si aproape ca o opri. Era dureros pentru ea sa povesteasca, dar si Ann' sufera, si daca el are sansa de a o salva, va profita de ea cu orice pret. Inghiti in sec, si o lasa sa continue.
—Ann' avea...16 ani cand sora mea...a pierdut lupta cu boala. Continua, vocea ei frangandu-se. Ochii lui Harry se inchisera brusc. Ann' nu mai are mama de la 16 ani. Nu a avut o figura materna langa ea. Il auzi pe Kai in stanga lui cum lua o gura mare de aer.
—Dupa inmormantare, parintii mei au vrut sa o ia pe Ann' de langa Jordan pentru a fi crescuta de noi. Avea doar 16 ani, micuta, era asa confuza si atat de ravasita, tocmai ramasese fara mama, asa ca ne-am gandit ca alaturi de noi va putea resimti o oarecare iubira materna. In plus, gandul de a o lasa cu Jordan ne inspaimanta pe toti, avand in vedere temperamentul lui. Dar nu am reusit sa o luam de langa el, ne-a amenintat pe toti si a facut din nou un mare scandal. Aproape ca ne-a dat in judecata. Dar stiam! Stiam ca daca o las cu el...daca o lasam cu el avea sa o distruga, exact cum a facut cu sora mea. Marge ridica tonul spre sfarsit si bufni in lacrimi. Nici Harry nu isi daduse seama pana atunci ca si el avea lacrimi in ochi.
—Si am avut dreptate. Dupa un timp a inceput sa bea din ce in ce mai des si din ce in ce mai mult. Nu mai gandea corect din cauza bauturii si noptile in apartament erau de cosmar. Toate astea mi le povestea chiar Ann', pe care o vizitam ziua, timp in care el isi petrecea timpul in baruri sau mai stiu eu unde. Reusisem sa ma aproprii de ea cu greu. Devenise o fata trista, un inger fara aripi. Era prinsa in apartament cu el, un diavol.
—De la bautura a trecut la urmatorul nivel si a inceput sa consume droguri in cantitati din ce in ce mai mari. Cand am aflat asta, am dorit sa il dau in judecata. Devenise violent, o abuza fizic pe Ann' in fiecare seara, fizic si psihic. Devenise o marioneta controlata de el. Era inspaimantata, ii facea intotdeauna pe plac, o injosise atat de tare, propria lui fiica! Nu am reusit sa il dau in judecata, intrase intr-un anturaj extrem de periculos si neadecvat, amenintarile lui erau foarte grele, si m-am convins de asta in seara in care prietenii lui mi-au spart casa, intr-un semn de avertizare.
Ideea ca Ann' a fost abuzata l-a facut pe Harry sa isi dea seama de toata gravitatia situatiei.
—De atunci, am incetat sa o mai vad pe Ann'. Imi doream din toata inima sa o ajut, sa o pot lua de acolo si nu era minut in care sa nu ma gandesc la ce face, la cum se simte. Avea un inceput de depresie, devenise extrem de aeriana, era de parca nu stia pe ce lume traieste. Ochii ei erau goi, lipsiti de orice sentiment, cu exceptia fricii. Renuntase la liceu si statea inchisa in casa, era de parca il astepta pe Jordan pentru a-i aplica tratamentul obisnuit si pentru a termina ziua. Am suferit mult in perioada aceea, ma simteam extrem de vinovata fata de sora mea. Mi-a spus chiar inainte sa moara sa am grija de copilul ei, si eu esuasem. Ma lasasem infranta de acel diavol, si am lasat-o pe Ann' in mainile lui.
—Ceea ce am aflat de la o vecina de-a lor mult mai tarziu, m-a facut sa realizez si mai tare greseala pe care am facut-o lasand-o acolo. A venit de urgenta la mine acasa si mi-a povestit toate ororile la care Ann' era supusa de catre Jordan. A obligat-o sa bea si sa ia droguri in cantitati mari, spunandu-i ca din cauza ei Caroline s-a imbolnavit si a murit si ca si ea merita acelasi lucru. Nebunia lui trecuse sa un nivel mult mai mare, si se razbuna pe Ann', pe sufletelul acela mic! Plansul lui Marge devenise incontrolabil, tremurand din toate incheieturile.
Socul il inunda complet pe Harry. Simti cum o caldura ii cutreiera tot interiorul si inainte sa isi dea seama, obrajii lui erau plini de lacrimi. Marge plangea si ea, tremurand. Regretul i se citea in ochi si in voce, si isi clatina capul constant, parca certandu-se singura. Harry isi stranse buzele cand simti mana lui Kai pe umarul lui, strangand usor. Toata viata lui ii trecu prin fata ochilor. O viata aproape perfecta, cu doi parinti iubitori, care au avut grija intotdeauna sa aibe tot ce ii trebuie. Niciodata nu a fost martor la o scena violenta in copilarie, iar Ann'...Harry suspina, gandindu-se la tot ce ii povestise Marge pana acum. Nu era de mirare starea in care era acum, avea sechele uriase si avea nevoie de ajutor.
—Mi-a spus ca de multe ori a gasit-o pe hol, in fata usii complet lesinata si ca de multe ori Jordan a impiedicat-o sa o duca la un doctor. Ameninta pe oricine incerca sa ajute, tot blocul era speriat de el si de ceea ce era capabil.
—In seara aceea am sunat la politie si le-am povestit absolut tot. Ma simteam mizerabil si vinovata, ma gandeam doar la sora mea si la Ann', la cate a avut de indurat. O abandonasem exact ca pe un caine acolo, fara sa incerc sa o mai caut. Eram hotarata sa o iau de acolo cu orice pret, chiar si cu propria mea viata. In acea seara, am mers impreuna cu o echipa de politisti la apartament. Eram ingrozita de ceea ce urma sa gasesc acolo, eram ingrozita sa intru in apartamentul acela. Dar gandul la Ann' mi-a dat putere, si dupa un an in care m-am ascuns de el, l-am confruntat pe Jordan.
—S-a pornit o intreaga ancheta in apartament, au fost gasite droguri si sticle de bautura in tot apartamentul, dar Ann' nu mai era acolo. Ann' nu mai era in apartament. Dupa ce l-au arestat pe Jordan si l-au interogat in legatura cu Ann', le-a spus ca a fost dusa la Losture pentru recuperare. In acel moment, politistii au crezut ca delireaza si l-au luat la sectie. Eram disperata, nu intelegeam unde era Ann', nu auzisem niciodata de Losture. Politistii mi-au spus ca probabil Jordan delireaza si ca nu exista nici un institut de recuperare numit Losture. Totusi, la insistentele mele, au facut cercetari in legatura cu asta. Ann' a fost data disparuta si s-au facut cautari, dar fara rezultat. Era confuza, nu intelegeam unde era Ann', eram speriata din cauza asta si imi era teama ca Jordan a omorat-o si a scapat de corpul ei.
—Dar simteam ca e in viata pe undeva, asa ca am luat initiativa si am inceput sa o caut eu insami. Am gasit institutul Losture foarte greu, mentionat intr-un articol vechi de zeci de ani, in care mi s-a confirmat faptul ca era un institut de recuperare, dar vechimea articolului mi-a dat mult de gandit, asa ca urmatoarea zi am fost la Losture. Prima oara am crezut ca este o gluma, ca in acea cladire nu era posibil sa existe vreo forma de viata. Am incercat sa intru acolo, dar am fost oprita de catre o femeie care mi-a spus sa plec imediat, ca nu am ce cauta acolo. Am fost extrem de confuza atunci si am mers din nou la politie. Simteam ca ceva nu era in regula cu locul acela si cumva simteam ca Ann' e acolo. Politia nu m-a ajutat cu nimic, din contra, mi-au spus ca nu exista Losture, si chiar daca ar exista, cladirea nu este inregistrata pe domeniul din San Francisco si nu pot interveni cu absolut nimic.
—Am fost extrem de dezamagita si in momentul acela am stiut ca totul se sfarsise acolo. Anii au trecut, ani in care am tot incercat sa dau de Ann', dar fara rezultat. Jordan a fost inchis pentru o perioada lunga de timp, si usor viata mea a revenit la normal. Bineinteles ca nu am dat-o uitarii pe Ann', intotdeauna ma gandesc la ea si ma intreb daca a reusit sa iasa din cladirea aia oribila pentru ca stiu ca e acolo, simt asta cu toata fiinta mea.
—Dar venirea voastra mi-a reinviat sperantele. Chiar aveti de gand sa o scoateti de acolo? Cum arata? E bine?
Harry nu raspunse pentru o clipa, uitand ca trebuia sa vorbeasca. Era amutit, ochii il usturau din cauza lacrimilor si sufletul lui era ca si distrus. Inghiti in sec, cautandu-si glasul si isi ridica privirea spre Marge care il privea cu ochi umflati, rosii si umezi, dar totusi avand speranta in ochi.
—Da, am de gand sa o scot de acolo si va promit ca o voi face. Nu va voi minti, dumneavoastra ati fost sincera cu mine, asa ca voi fi si eu. Ann' nu e bine, e depresiva si anorexica. E foarte bolnava, dar va promit ca totul se va rezolva, va promit ca o voi aduce la dumneavoastra teafara. Spuse Harry si expresia lui Marge deveni una chinuita, ochii umezindu-i-se din nou. Harry isi stranse buzele, uitandu-se la ea. Kai ii puse din nou mana pe umar, scuturandu-l usor.
—Mira ma intreaba unde suntem, ce ii spun? Harry isi dadu brusc seama ca le lasase singure pe fete. Ofta, stergandu-si ochii.
—Noi va trebui sa plecam acum. Spuse Harry usor si Marge aproba usor, privindu-i cu ochii tristi.
—Va rog, nu imi faceti sperante false. Va rog, daca nu credeti ca o veti putea salva, nu imi mai promiteti nimic. Spuse Marge in timp ce se ridica, incepand sa planga din nou si sa tremure. Harry simti brusc nevoia de a o imbratisa, asa ca facu asta. O cuprinse in brate, simtind-o cum tremura din cauza plansului. Ochii lui se incetosara din nou din cauza lacrimilor, dar incerca sa se abtina.
—Va promit! Va voi aduce nepoata acasa, teafara! Ii sopti si inchise ochii.
Ne citim la capitolul urmator! xoxo