My very own copyright disclaimer
thingy. -megk_03 :
All parts of this story are solely my idea and only mine. If you really want to use my idea, all you have to do is ask. I will let people use my idea to some extent if you ask for permission and if I get credit for having the idea. If you copy my idea, I will hunt your ugly ass down, cut off your dick( even if you don't have one), and dice it. Then, I will feed it to my friend's dog( because I don' t have a dog) , so that dog' s enzymes can break it down into tinier pieces. Then, you will come out as a pile of shit, just like you're supposed to be.
Nu, seriously. Don't copy.
Don't tell me my copyright is invalid.
The Wattpad site says, "A work that's a story, art, even a post or review-is protected by copyright, and owned by you, as soon as you write it on paper or save it to your computer or mobile device's drive".
It may not be registered, but I still have protection.
Adeline Zoe Victoria Ambrose POV
Acum 8 ani
Am sărit prin camera simplă și dezordonată și m-am plimbat pe patul meu vechi de lemn, chicotind. Am sărit jucăuș pe pat, privind ușa precum o mâță cu ochii mari și verzi.
Ochii mi s-au lărgit de frică când am văzut-o pe Mary intrând în cameră. Am țipat și am sărit din pat. Fugind în cealaltă parte, m-am sprijin de peretele care se simțea rece pe pielea mea. Mi-am pus mâinile în fața mea în semn te protest.
" Nu! Nu vreau s-o mănânc!" Am țipat jucăuș în timp ce Mary se apropia cu bolul de ceramică în mâini.
Cunoașteți-o pe Mary, îngrijitoarea mea.
"Adeline!" Mary suspină, învinsă.
Punându-mi mâinile în șolduri, ținând ușor țesătura moale și mătăsoasă a cămășii mele de noapte, am scos limba la Mary.
Mary a icnit la demontrația mea sfidătoare.
" Adeline, tu copil obraznic! Nu te vei face mai bine dacă nu o mănânci!" A spus Mary, aducând supa mai aproape. Aroma iute mi-a umplut nările și am arătat o față dezgustată.
Am mâncat destule roșii. Am avut supă de tomate pentru
micul dejun și prânz. Nu pot să mă descurc dacă am și scârboasa supă cu gust de gunoi pentru gustare! Îmi doresc o brioșă deoarece brioșele te fac să te simți mai bine.
Bosumfându-mă, mi-am încrucișat brațele subțiri la piept în semn de sfidare. M-am uitat urât la mica femeie îmbrăcată într-o rochie florală care ținea bolul cu supa scârboasă.
" Nu o mănânc!" Am spus, căutând să scap de Mary și bolul de supă.
Am auzit scârțâitul îndepărtat al ușii, semnalându-mi că cineva este aici. Ochii mei s-au ridicat în timp ce atenția mea era îndreptată spre cel care a intrat în cabană. Doar două persoane vin ca să mă viziteze: tatăl meu și Willy, fratele meu.
"Tata!" Am spus înainte să mă reped nerăbdătoare asupra ușii veche de lemn.
"Adeline întoarce-te înapoi aici!" Am putut auzi plânsul îndepărtat al lui Mary, cerându-mi să mă întorc și să-mi beau
supa. Mary nu mă poate prinde. Ea niciodată nu reușește; ea doar mă urmează într-o pereche de papuci negri uzați.
"Tată! Ești aici!" Am sărit în brațele sale puternice și mângâietoare, ghemuindu-mă în căldură, înecând plânsetele lui Mary.
El m-a pus jos și mi-a oferit o îmbrățișare. " Ce faci , Addie? Trebuia să fii în pat."
M-a mângâiat ușor pe cap, deranjând-mi părul.
"Dar nu vreau să fiu în pat."Am scâncit în umărul său.
" Dacă mergi în pat, te vei simți mai bine", mi-a argumentat el.
Am fost bolnavă în ultimele trei zile. Stomacul mă durea constant și nasul meu era înfundat.
"Am încercat să-i spun asta. Ea te va asculta doar pe tine." A spus Mary intrând în cameră cu săpunul încă pe mâinile ei.
"Addie, trebuie să asculți de Mary. Ea doar încearcă să te ajute. O să-ți spun. Dacă mergi în pat, o să rămân și o să-ți citesc o poveste de noapte bună."
Simpla sugestie că Tata stătea m-a făcut foarte fericită și am arătat o față plină de fericire.
"Yay! Tata rămâne!" Am chicotit plină de entuziasm.
Poate nu-l văd foarte des, dar îl iubesc. Mă face foarte fericită. Înțeleg că face asta doar ca să mă țină în siguranță.
Am alergat înapoi înapoi în camera mea și m-am trântit printre pernele moi în patul nou făcut, în timp ce așteptam ca Mary să vină înapoi cu săpunul ei. Ea a lăsat bolul în poala mea. Puteam încă să simt căldura săpunului, curgând prin materialul cămășii mele de noapte. Am ridicat lingura cu supa de roșii și mi-am încrețit nasul în semn de dezgust. Mi-am scos limba și am atins supa înainta ca grimasa de dezgust să-mi împânzească fața.
"Domnule, nu o puteți ține închisă în această cabană pentru totdeauna. Are zece ani, până acum nu a scos un picior în vecinătatea acestei cabane. " a spus Mary. Ei au această conversație de fiecare dată.
"Este pentru binele ei, Mary. Știi că nu este în siguranță înafară."
Mary suspină trecându-și o mână prin părul roșu-maroniu.
" Tată!" M-am văietat. Voiam să merg, de asemenea, în lume. L-aș vedea pe Tata mai des.
" Nu, nu, Addie, nu te pot lăsa afară."
"Dar vreau să văd toate locurile frumoase de care Willie vorbește întotdeauna! Te rog, Tată!" M-am rugat cu nerăbdare trăgând brutal de mânecile lui.
"Nu încă, dragă. Amintește-ți ce ți-am spus."
" Știu, știu. Nu înainte de împlinirea vârstei de optsprezece ani" , am oftat.
"Addie, chiar nu este așa de mult." Mi-a argumentat.
Am lăsat bolul cu supă terminat pe masa de lângă mine, bolul creând un " clinc" deodată ce a făcut contact cu masa de lemn. M-am uitat urât la tatăl meu ascunzându-mi capul sub husele albe.
"Addie", a oftat el.
" Deci, Mary, presupun că o să plec acum. Să ai grijă de Addie." Am auzit vocea groasă a tatălui meu.
"Nu, nu poți pleca încă. Trebuie să-mi citești povestea de noapte bună!" Am spus, ieșind dintre huse.
Tatăl meu oftă înainte să-mi zâmbească. Mi-a promis, așa că asta va face. Întotdeauna își ține cuvântul.
El a atins raftul de cărți și a scos o carte. Nu m-am deranjat niciodată să citesc înainte. Coperta era făcută dintr-un material de un maro închis, iar marginile erau zdrențuite ca o coajă de scoarță de pe trunchiul unui copac.
Fața mea s-a strâmbat, "acea carte este urâtă, alge alta." Mi-am împreunat mâinile la piept.
" Coperta poate fi urâtă, dar cartea nu este. Coperta uzată arată de câte ori oamenii au citit-o. Trebuie să fie o carte bună. Este favorita mea".
"Serios? Citește-o!" Am spus, uitându-mă la el cu venerație.
El a deschis coperta groasă și grea și a început s-o citească cu voce tare.
megk-03
*Asta este tot pentru primul capitol. Este scurt, dar îți oferă o părere despre personajul principal. Sper că veți încerca cu toții această carte! Dacă nu ești încurcat deja, îți recomand să citești puțin mai mult! Doar ca să-ți amintesc, ea avea zece ani în acest capitol. Este un mini-flashback pentru trecut. Oricum, vă mulțumesc! Nu uitați să VOTAȚI și să adăugați UN COMENTARIU !
Promit că nu o să fie blocată în cabană pentru totdeauna *