Pov. Autor
Tara rămase pierdută printre gânduri stând în ușă până când Kevin se întoarse. Nu avea de gând să încuie ușa și să se ascundă sau să îi spună că nu mai vrea să iasă cu el. Kevin îi făcea bine, Kevin îi lua gândul de la probleme, cumva era precum un vrăjitor fermecător ce te fermeca în așa fel încât când erai cu el nu te puteai gândi decât la el, în mare parte.
Ușa se deschise, iar Kevin se opri în prag privind-o cu un zambet ce sincer ce ar fi putut-o topi pe loc. Micuța lui stătuse acolo, jos, așteptându-l.
-Oh, micuțo, nu trebuia să mă aștepți aici. Am zis eu să mă aștepți c-am să te sărut dar nici chiar așa. Chicoti prinzându-i mâinile și ajutând-o să se ridice. Tara îl privi neastâpărată așteptând sărutul lui dulce pe care i-l promise.
-Gici cu cine m-am întâlnit! Cu directorul, era în parcare gata să se urce în mașină, când m-a văzut m-a strigat să vin puțin. A început să zică că-s un băiat bun și că învăț bine, să am grijă pe lângă cine stau, că cică să nu-mi pară rău mai târziu...
-Kevin...șopti ușor. N-o interesa de director. Ea voia s-o sărute. De ce n-o săruta odată? Îi promise! Simți fiori rostogolindu-se prin ea precum o mingie ce aluneca la vale când se gândea la buzele lui atingându-le pe ale ei, ușor, fragil, așa cum îi plăcea.
- Stai așa să vezi. L-am luat cu tupeu și l-am întrebat unde vrea să ajungă și a zis că el doar mă sfătuieștie, să am grijă cu tine si...
-Kevin...l-a întrerupt din nou însă el nu o băgă în seamă. Își încrucișă brațele la piept și își presă ușor sânii simțind un fior trecându-i prin pântec când îi privi buzele în timp ce-i spunea despre cum îi spusese directorul să stea departe de ea că el e băiat bun și ar trebui să-și vadă de școală.
Brunetul se opri brusc și se încruntă privind-o cum se rezeamă de perete, pierdută în gânduri, cu ploapele grele și fâțâind din picior.
-Ce e, Tara? A ridicat o sprânceană.
Tânăra clipi și îl privi printre gene cum se apropie de ea. Trase aer în piept cu un gol răvășitor în stomac și își ridică capul spre el. O lăsase atât să aștepte să vină s-o sărute, iar acum n-o mai săruta?
-Kevin....oftă. Când ai plecat ai spus...se opri și își lăsă privirea în jos. Acum că spunea asta cu voce tare îi părea atât de absurd...
-Oh, am uitat ce ți-am promis. Chicoti și se apropie împingându-și șoldurile între ale ei. Tara suspină deschizându-și buzele apoi închizându-le simțind furnicăturile din corp și o cãldură copleșitoare prin palme și în degetele de lpicioare. Tot nu putea înțelege cum reușea el să-i provoace astfel de senzații, de stări. Oare el ce simțea în acel moment? Oare și el simțea că ar vrea sã se întindă undeva, să închidă ochii și să lase senzațiile acelea intense să pună stăpânire pe el? Fiindcă ea așa simțea. Și totul atât de adânc...de intens...
El chicoti și îi prinse chipul între palme, topind-o de tot cu zâmbetul său molipsitor.
-Ce vrei, Tara? Întrebă încet lipindu-și fruntea de a ei.
-Ce vreau? Repetă ea complet lipsită de discernământ în acea clipă, când respirația lui se răspândea peste buzele ei unde simțea mici înțepături, când trupul său era lipit de al ei, transmițându-i atâtea senzații fantastice, când ochii lui o priveau cu atâta dorință.
-Spune-mi ce vrei și am să-ți dau. Se aplecă mai mult având buzele la doar câțiva centimetri de ale sale. Dorind cu disperare buzele alea ale lui dădu să le prindă însă el își ridică prea repede capul, iar ea rămase nesatisfăcută.
-Kevin...
-Mai întâi...se opri oftând sub privirea sa nerăbdătoare și decise să renunțe la planul său de a o face să spună că își dorește ca el s-o sărute și se aplecă brusc zdrobindu-i buzele cu ale lui. Surprinsă, icni când simți un val fierbinte tranversând-o cu tot cu fiori și curenți. Se cufundă în plăcerea buzelor lui și i se predă întrutotul, picioarele îi erau moi, de gelatină, simțea tot ce-i transmitea până în degetele de la picioare și în rădăcinile fireleor de păr. Asta, ce i se întâmpla, ce experimenta i se părea absolut incredibil, fiindcă până acum nu avusese parte de așa ceva, nu se gândise că există așa ceva, că ea chiar ar putea simți asta. Mâinile lui i le prinse pe ale Tarei și i le ridică până sus, după gâtul său, iar ea era sigură că dacă nu făcea asta, dacă nu-i dădea ceva de care să se agățe ar fi căzut în acea clipă jos. Ea se lăsa în jos, cu picioarele ei de jeleu, el se cocoșa după ea, tras de mâinile ce le avea strânse pe ceafă. "Dacă cad acum, jos în fund, am să-l trag după mine fără să-mi pese că va sta într-o poziție foarte incomodă." își făcu planul însă mâinile lui o apucară de coapse și o ridică sus, forțând-o parcă să-i înconjoare șoldurile cu picioarele. Se trase brusc trăgând aer în piept și o privi înfierbântat.
Tara zâmbi mulțumită cu ochii închiși în timp ce își sprijini capul de perete. Îi deschise după câteva clipe cu un zâmet cât China.
- Dacă un sărut ca ăsta te-a topit de tot, oare cum te vei simți în unul mai intens? A întrebat așezând-o mai bine în jurul lui.
Tara își deschise din nou ochii și îl privi confuză și într-un fel surprinsă.
-Mai...mai intens? Adică poate fi mai...
El zâmbi mângâindu-i obrajii cu degetele mari, își ridică ochii și se pierdu prin întunericul din privirea sa.
-Da, mai intens. Vrei să-ți arăt? Îi făcu cu ochiul jmecherește și rânji.
Tara rămase pe gânduri.
-Nu... Cred că dacă mai faci asta o dată ai să-mi iei toată energia. Te rog, Kevin...nu mai pot...oftă închizând ochii și lăsându-și capul pe spate când se împinse profund în ea mârâind. Kevin își lăsă mâinile să-i cadă pe gâtul ei subțire privind cum se încordează sub atingerile lui fragile. Își aplecă capul și presă un sărut umed pe gâtul ei, ea suspină și își strânse pumnii la ceafa lui trăgându-l încă odată spre gâtul ei, iar Kevin făcu exact ce îl îndemnă, îi sărută linia pulsului apoi își trecu limba peste ea. Bruneta se cutremură și își încordă picioarele în jurul lui.
- Îmm...Kevin...
Zâmbi trecându-și mâna prin părul ei apoi se depărtă lăsând-o jos. Se topi în pirvirea ei atât de satisfăcută, mulțumită, surprinsă probabil de tot ce făcură dar și extenuată puțin.
-Mergem? Îi zâmbi împleticindu-și degetele cu ale ei.
Ea aprobă și ieșiră împreună din casă. Se depărtă puțin de micuța lui și își dezbrăcă geaca întinzându-o spre ea.
-Nu o...
-Să nu te aud, ai spus cu gura ta că nu vei refuza nimic. Îndreptă un deget spre ea.
- Bine, bine. Mormăii îmbrăcând geaca călduroasă că avea mirosul lui. Își aplecă capul și mirosii fugitiv aroma lui, amețind-o. Chicoti de parcă tocmai trase pe nas și se agăță de el când aproape alunecă pe zăpadă. Rânji când mâna lui o trase înainte de a plonja în omătul pufos și râse spre el.
-Tara, ai băut ceva? Mai devreme n-am simțit gust de alcool sau ceva dar pari foarte...aeriană.
-Ba nu! Nu putu să se abțină și lăsă la iveală zâmbetul său chilometric.
Kevin râse și o trase spre motor, se urcară grăbiți, iar Tara acceptă să poarte ea casca fără să mai comenteze. După un drum relativ scurt Kevin opri în parcarea din fața mall-ului. Îi scoase casca cu o mișcare și zâmbi când o văzu zâmbind. Adora să o vadă așa zâmbăreață, fericită, de parcă ar fi câștigat premiul cel mare. Adora mai mult faptul că el o făcea să râdă, că el era cel ce o învăța să simtă, îi arăta că viața poate fi altfel.
Intrară în mall-ul aglumerat. Oamenii păreau niște mici gândăcei grăbiți ce mișunau de colo, colo. Mâna ei era bine strânsă întra lui dându-i siguranța și puterea de care avea nevoie pentru a ignora privirile ce se întorceau spre ea. Cu hainele ei lălâi și vânătăile de pe față printre oamenii aranjați și frumoși se simțea precum o oaie neagră într-o turmă cu oi albe.
-Nu stăm mult, ok? Luăm rapid ce ne trebuie, apoi ceva de mâncare, mergem la mine, ne pregătim frumos fiindcă vreau să fac neapărat un duș și să-mi schimb hainele astea. Apoi luăm mașina și mergem...nu știu, mă gândesc el la ceva, îți promit că te vei distra de minune. Zâmbi dulce spre ea, era atât de entuziasmat încât o făcea și mai agitată decât era.
-Ia uită-te la ăștia. Kevin apucă o pereche jeansi și îi ridică.
Nici nu apucă să-i ridice bine că deja Tara se strâmba la ei de parcă îi arăta o conservă cu pește expirată. Nu de alta, dar blugii ăia, pe care îi ținea în mâini erau mult prea "jupuiți", își zise ea. Și așa era, pantalonii aveau rupturi în genunchi și pe coapse. Erau frumoși, însă nu pentru ea.
Kevin chicoti și îi lăsă jos.
-Ceva mai simplu, ok? Ea afirmă și într-un final fu deacord cu o pereche de jeanși simpli, fără rupturi sau alte lucruri ciudate cum ar fi dantelă prin care i se observe pielea în anumite locuri sau desene bizare cu dinozauri sau cranii așa cum văzuse la alții, erau negri, iar tot ce-i diferenția era erau pietricelele micuțe și sclipitoare din jurul buzunarelor din față și în spate.
- Simpli și perfecți. Zâmbi Kevin punându-i pe lângă ea și măsurându-i în dreptul șoldurilor. Avea bănuiala că nu vor fi prea largi, dar nu comentă, asta era moda. Kevin puse jeanșii în coșulețul pe care-l luase de la intrare și o trase zâmbind după el. Apoi se dădu o aptă luptă în alesul unei bluze, Kevin îi arăta ce credea el că ar alege o fată, una ca Jasmine, ea încerca să-i explică că nu dorea ceva care să îi expună prea mult pielea. Îi tot dădea tricouri cu mâneci lungi cu decolteuri exagerate, unele dantelate, altele transparente.
-Kevin! Îl opri din ai explica cât de frumoasă era bluza din mâna lui. Era chiar nervoasă, mereu când dădea să-i spună ceva el îi arăta altceva, când ea vedea ceva ce i s-ar potrivi el o trăgea și îi arăta nu știu ce tricou ce avea ba franjuri de la abdomen în jos, ba i se vedea buricul la când de mic era.
Se opri din vorbit și se întoarse spre ea, pe chip îi tranversă o umbră de confuzi amestecată cu teamă.
- Ești supărată pe mine? Și uite așa toată furia ei dispăru. Cum putea să fie nervoasă când privirea lui era atât de rătăcită.
-Nu, normal. El răsuflă ușurat și zâmbi apropiindu-se de ea, prinzându-i chipul în palme.
-M-ai speriat. Ce ai pătit? Nu mai vrei să mergi cu mine? Uite, dacă chiar nu vrei, nu te oblig, am vrut doar să stau cu tine. Zâmbi amar și lăsă bluza înapoi pe umerașul său.
-Nu e asta, adică mă simt cumva ciudat și nu mă prea atrage ideea, dar nu asta voiam să spun. Am să merg cu tine, nu te întrisata. Îi căută privirea și îi zâmbi ușor, nu îi plăcea deloc să-l vadă trist. Așa cum ai zis tu, luăm haine, mergem la tine, apoi să ne plimbãm, unde vrei tu, doar să nu fie prea sofisticat, de fițe, dacă se poate.
Zâmbetul lui Kevin parcă o topi, acel zâmbet frumos, simplu și sincer. Vedea atâtea zâmbete în jurul ei, însă rar vedea zâmbetele adevărate, făcute din suflet.
- S-a notat. Atunci? De ce pari supărată? Se scãrpină la ceafă înclinându-și capul.
-Nu supărată, furioasă. Eram, mai bine zis. Oftă.
-Asta-i rău. Se strâmbă precum un copil căruia i se descoperise greșeala pe care se chinuise s-o ascundă.
- Nu-i rău. M-ai enervat doar fiindcă nu mă asculți. Tot încerc să-ți spun că eu nu vreau haine...d-astea. Făcu semn spre tricourile decoltate și scurte. Vreau ceva simplu, Kevin. Am găsit pantaloni, acum nu poți găsi ceva decent ce să nu coste...se aplecă uitându-se la eticheta unuia dintre tricouri, 450$? Mamă, cu banii ăștia....oftă nervoasă și se înoarse spre el încercând să nu se enerveze pe el din cauza prețurilor exagerate ale hainelor. Se încruntă și apucă jeanșii din coș.
-Ãștia cât costă? Kevin ridică din umeri. Cum naiba să nu știi prețul unui obiect pe care-l cumperi? Se încruntă. 700$? Doamne, ferească! Ăștia? Kevin îmi luă pantalonii din mână și îi puse înapoi în coș.
-Ai spus că nu vei comenta! Așa că, te rog frumos, taci. Rânji și o trase spre alte rafturi cu haine. După alte căutări găsiseră un treicou cu mâneci lungi, alb, personalizat simple floricele drăguțe pe piept, sclipicioase. "Bine că nu are un decolteu prea mare" mulțumi Tara în gând fiind de acord și cu un bluzon cu fermoar, ce putea fi folosit chiar și pe post de geacă, fiind gros și impenetrabil apei. Mai era și drăguț, de un crem deschis. Fu bucuroasă că nu spune nimic despre faptul că hainele nu se asortau și bla bla bla...problemele altor fete.
-Hai să le probezi. Zise părând cam plictisit, probabil nu-i prea plăce la cumpărături.
Ajunse în fața cabinei de probă, iar Kevin luă din nou hainele și le analiză atent, nu prea înțelegea de ce se uita mult la eticete citind firma și materialul din care erau făcute, dar nu prea conta pentru ea.
-Uite, îl poți lua direct pe pielea goală, materialul e de bună calitate, nu te poate irita sau ceva, și nu are chiestii ce te-ar putea incomoda sau zgâria pe piele. Îi arătă tricoul cu mânecă lungă zâmbind. Ai sutien? Tara își bulbucă ochii luată pe nepregătite cu această întrebare și șovăi. Pe tine, acum, nu ai nu? Întrebă, iar Tara dădu negativ din cap puțin jenată.
O trase spre rafturile pline cu lenjerii de damă și începu să privească cu atenție printere el. Tara părea pierdută, nu mai purtase sutien până acum, nu fiindcă nu-i plăcea ci fiindcă nu avusese bani pe care să-i chieltuiască pe așa ceva. El părea foarte atent și mofturor cu fiecare sutien găsind pentru fiecare câte un defect și bombănind în bărbie. Se oprise și examină atent un sutien fin, foarte drăguț.
-Kevin! M-am plictisit! Chiar e nevoie să iei și dăsta? Oftă Tara nervoasă sprijinindu-se de un perete de sticlă.
- Ia uită-te cât de frumos e. Zâmbi jmecherește. Ce zici, îți vine? Mi-l întinse și m-am uitat la cupele acestuia întrcându-le pe o parte și pe alta. Era mare, nu în sensul că avea cupele adânci, ci din contră era push up.
- Și crezi că sânii mei intră în ăsta? A spus plictisită și nervoasă. Dacă și-ar pune chiestii aia cu siguranță și-ar fi simțit sânii presați de buretele din interiorul cupelor.
Kevin înghiți subtil în sec și își plecă ochii spre sânii ei ce abia se observau prin bluzonul ei lăli.
-Nu înțeleg, e prea mic? Tara se îmbujoră plină de nervi și aproape că-i aruncă cu sutienul în cap. O punea într-o situație jenantă fiindcă ei nu-i plăcea să vorbească despre ea, dapi despre sânii ei și mai era și plictisită.
-Da, Kevin, îmi pare mic și nu spune vre-o glumă proastă că te plesnesc la ce nervi am. Îl urmări alte minute întregi cum căută același model mai mare iar când îl găsi aproape că îl azvârli în coș.
-Mergem?
-Nu, mai întâi le probezi. Apoi.
-Kevin, eu nu mai stau aici nicio secundă. M-am plictisit, iar când mă plictisesc fac urât rău. Ce mai trebuie să le probez, îmi vin, hai odată. Bătu energic cu piciorul în podea, își încrucișă brațele la piept și ridică din sprâncene așteptând un răspuns. Parcă când intrară spuse că nu vor sta mult, iar acum nj mai voia să plece?
-Bine, bine! Dar dacă nu-ți vin, jur că am să te târăsc până aici și să luăm altele! Zâmbi viclean și vulcanic. Ea aprobă și îl urmă spre tejghiaua unde o fată mesteca plictisită gumã.
Tara rămase pierdută printre gânduri în urma lui. Oare de ce el spuse "luãm"? Ei nu luau nimic, el lua, erau banii lui, el le alesese. Fiindcă tu nu ai fi fost în stare.
Mda...asta așa era. Reveni rapid cu picioarele pe pământ și aproape că fu gata sã-și tragă singură o palmă peste frunte când îl văzu examinând o prereche de ghiete de damă. Oftă exaxperată lăsându-și capul pe spate și târându-și picioarele spre el.
-Ce-am făcut Doamne să merit asta? Bombăni printre dinți.
--- gata și cu acest acpitol. Eu sper să vă placă. Știu, a trecut ceva de când n-am mai posta, scuze pentru asta. N-am să spun că am avut nu știu ce treabă sau că am fost ocupată cu diverse, nu, pur și simplu inspirația fugea de mine precum diavolul de agheazmă. Nu că acesta ar fi vre-un capitol prea inspirat sau ceva, dar na, m-am străduit să iasă ceva bun. Sper să fiți mulțumiți. Următorul capitol cu siguranță va apărea foarte curând, cu dragii de Tara și Kevin. Abia aștept să-l scriu, cu surpriza lui Kevin, cu teama Tarei de Crăciun, cu momentul lor special. 😘