* Capitol nou! Am facut aproape 50k de vizualizari si nu stiu cum sa va mai multumesc, sunteti uimitori si va iubesc pe toti! Sper ca acest capitol sa va placa si sa nu aruncati cu rosii in mine la sfarsit....prea tare. La media, aveti o melodie care imi place enorm de mult si care m-a inspirat oarecum sa scriu acest capitol. Va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt! Lectura placuta! *
—La usa, sunt niste oameni foarte ciudati! O cauta pe Ann'! Sopti Samantha stand cu telefonul la ureche si cu ochii spre usa. Cand soneria turbura linistea din sufragerie, Samantha se gandi sa se uite prima oara pe vizor din instinct. In spatele usii se aflau doi barbati si o femeie, toti imbracati in negru si avand expresii nu foarte placute pe fata. Femeia statea intre cei doi barbati care sincer, ii pareau niste bodyguarzi. Incruntandu-se, dori sa puna mana pe clanta si sa deschida, curiozitatea ei atingand cote maxime.
—Haideti domnule Styles, dorim doar sa vorbim putin cu Ann'!
Samantha ramase blocata cu mana pe clanta si simtul ei ii transmise ca oamenii acestia nu puteau insemna nimic bun. Muscandu-si buza si gandindu-se ce sa faca, isi plimba privirea prin apartament oarecum panicata. Poate ca daca nu urma sa spuna nimic, aveau sa plece. Dar tresari puternic atunci cand bataile in usa devenira mai puternice. Isi lua telefonul din buzunar si mergand pe varfuri, intra in bucatarie. Cu inima pompand rapid, incepu sa caute prin contacte dar isi dadu seama ca nu avea numarul lui Harry. Dori sa mearga inapoi in sufragerie si sa o intrebe pe Ann' daca il avea ea, insa se opri cand vazu un biletel pe frigider pe care era scris un numar. Samantha nici nu se gandi de doua ori, il forma si suna, si se bucura atunci cand cand Harry ii raspunse.
—Poftim?! Cum adica oameni ciudati, ce oameni?! Ii auzi glasul disperat si Samantha isi dadu ochii peste cap.
—De unde sa stiu eu?! Stiu doar ca vor sa vorbeasca cu Ann'!
—Le-ai deschis usa?
—Nu, m-am uitat prin vizor prima oara, nu stiu ca sunt aici inca. Ii sopti si tresari cand auzi unul dintre barbati tipand. Ii auzea rasuflarea grea si Samantha nu putea sa nu se intrebe unde se afla Harry acum si ce facea. Statura cateva clipe in tacere, iar apoi vocea lui se facu auzita.
—Asculta-ma bine. Ascunde-o pe Ann' si deschide-le usa, spune-le ca apartamentul e al tau si neaga orice despre mine sau Ann'! Nu ii lasa sa intre, orice ar fi! Incerc sa ajung inapoi cat mai repede!
—Harry, ce se intampla...
—Nu iti pot explica acum, dar trebuie sa o protejezi pe Ann', te rog, nu ii lasa sa o ia! O intrerupse si Samantha ramase socata cand auzi glasul sau disperat si plin de frica. Dupa ce il linisti spunandu-i ca va face cum doreste el, termina apelul.
Nici macar nu statu pe ganduri, isi baga din nou telefonul in buzunar si iesi pe varfuri din bucatarie, mergand cu pasi mici spre sufragerie si incercand sa faca abstractie de tipetele si bataile puternice si multiple in usa. Intra in sufragerie si o gasi pe Ann' pe jos, plangand si avand o privire atat de panicata incat Samantha simti cum i se strange inima.
—Harry...Incerca ea sa spuna dar vocea i se franse si lacrimile ii intrara in gura. Samantha isi duse degetul la gura, facandu-i semn sa se linisteasca.
—Am vorbit cu Harry si o sa vina aici imediat, dar pana atunci trebuie sa te ascunzi, haide! Ii sopti ea si o apuca de brate, ridicand-o. Fu o treaba usoara, avand in vedere cat de slaba era Ann' si Samantha se intreba cate kilograme avea. O luara spre bucatarie, dar isi dadu seama ca nu era nici un loc in care sa o ascunda acolo, asa ca mersera spre dormitor.
O alta bataie puternica o facu pe Ann' sa suspine si pe Samantha sa icneasca, facandu-i din nou semn sa taca. Intrara repede in dormitor si Samantha expira agitata.
—Harry...
—Liniste, Ann'!
Samantha incepu sa isi plimbe ochii prin tot dormitorul, cautand un loc in care sa o ascunda. Initial dori sa o ascunda sub pat, dar patul nu avea un suport prea inalt si Ann' nu ar fi incaput niciodata acolo. Ochii ei cazura mai apoi pe sifonier si o privi pe Ann'. Era micuta si slaba, cu siguranta ar fi incaput acolo.
—Haide. O indruma si mersera spre sifonier. Samantha il deschise si vazu ca era aproape gol, ceea ce era si mai bine. Rasufla usurata si o impinse usor pe Ann' in sifonier, care incepu sa se agite, plangand din ce in ce mai tare.
—Shhh! Ann', asculta-ma! Am nevoie ca tu sa stai in sifonier si sa ramai linisita pana vine Harry, bine? Nu mai plange, altfel o sa te auda si or sa te gaseasca. Nu vrem asta, nu? Incerca sa o linisteasca, dar Ann' nu dadea semne ca intelege. Privirea ei era una terifiata si Samantha nu putea sa nu se intrebe care era toata problema.
—Harry...
—Harry n-ar fi vrut ca tu sa plangi! Harry ar fi vrut ca tu sa stai aici, cuminte, pana vine el! Nu vrei sa il dezamagesti pe Harry, nu-i asa? Il iubesti pe Harry! Ii spuse ea si Ann' aproba usor, suspinand.
O alta bataie le facu sa tresara puternic si Samantha injura printre dinti.
—Doar stai aici si nu scoate nici un sunet! Ii spuse si ii dadu drumul lui Ann', aceasta prelingandu-se pe lemnul din care era facut sifonierul si asezandu-se jos. Samantha nu ii mai spuse nimic altceva si inchise usa. Expira si isi scutura hainele, mergand din nou spre usa principala. Incerca sa adopte o expresie si o stare cat mai enervata.
Puse mana pe clanta si o apasa, tragand puternic de ea si deschizand usa cu furie.
—Pot sa stiu si eu de ce dracu' urlati si bateti la usa mea in halul asta?! Tipa ea aruncand priviri pline de venin asupra celor trei. Femeia era blonda si purta un costum cu sacou si fusta, parand extrem de diplomata. Parul ei blond era strans intr-un coc ingrijit si era machiata foarte delicat. In schimb, namilele din spatele ei pareau adevarate brute. Cu toate astea, Samantha incerca sa ramana pe pozitii.
—Buna ziua, ma numesc...Incepu femeia blonda dar Samantha nu o lasa sa vorbeasca.
—Nu ma intereseaza cine esti, cine sunteti si ce vreti, doar dispareti din fata apartamentului meu si lasati-ma dracului in pace! Murmura ea printre dinti si putu observa cum femeii blonde ii aparu o urma de iritare in privire. Expira adanc si ii zambi cat putu de amabil, dar Samantha observa ca era un zambet fals la fel ca genele sale care, dupa parerea Samanthei, erau oribile.
—Nu trebuie sa ne enervam si sa vorbim urat, vrem doar sa vorbim cu domnul Styles. Ii raspunse pe un ton calm si Samantha avu grija sa se incrunte si sa adopte o expresie confuza.
—Spre informarea si dezamagirea dumneavoastra, acest domn Styles, nu se afla in casa mea, asa ca dispareti! Le spuse Samantha si dori sa inchida usa, dar fu impiedicata de piciorul unuia dintre barbati. Celalalt impinse usa cu putere si aproape ca o darama pe Samantha, care se impletici cativa pasi in spate. Femeia blonda si cei doi barbati intrara in apartament. Tocurile femeii rasunara in tot apartamentul si Samantha simti cum palmele ii transpira. Treaba asta mergea din ce in ce mai rau. In ce naiba se bagase?
—Cautati fata! Ordona femeia blonda si namilele se pusera in miscare.
—Voi sunteti dementi?! V-am spus sa iesiti imediat din apartament! Tipa Samantha dar nimeni nu o baga in seama, iar cele doua namile incepura sa masoare sufrageria din priviri.
—Te rog, domnisoara, nici macar nu e apartamentul tau, asa ca nu inteleg de ce esti atat de revoltata! Ii raspunse femeia calma si isi plimba privirea prin apartament.
—Iar eu te rog, nesimtit-o, sa parasesti imediat apartamentul asta, altfel sun la politie! Spuse Samantha furioasa si isi scoase telefonul, cu gandul de a forma din nou numarul lui Harry, dar nu avu ocazia. Telefonul ii fu smuls din mana de unul dintre barbati si in momentul acela Samantha simti cum explodeaza.
—Hei! Da-mi telefonul imediat, gorila umflata de steroizi! Tipa si se arunca asupra barbatului, incercand sa isi recapete telefonul, dar doua brate mari o prinsera si o imobilizara, fiind trantita de un piept tare. Tipa speriata si incepu sa se agite, incercand sa scape de mainile slinoase care o tintuiau. Auzi femeia blonda cum vorbi din nou dar Samantha nu reusi sa auda din cauza miscarilor ei bruste. Il vazu pe celalat barbat cum intra in bucatarie si striga din nou dupa el, dar nu avu nici un efect. Femeia blonda incepu sa se plimbe prin sufragerie, analizand atent fiecare piesa de mobilier.
Il vazu pe barbat iesind din bucatarie si indreptandu-se spre dormitor.
—Sa nu cumva sa intri in dormitorul meu, ai auzit?! Iesi afara! Dar totul era in zadar. Nu avu nevoie doar de cateva minute, doar de cateva minute sa intre, sa caute si sa tipe. Samantha incerca sa se elibereze in acele cateva minute, sa se roage ca Harry sa ajunga si sa tipe din nou, in speranta ca cineva o va auzi si va veni sa verifice ce se intampla. Dar nu se intampla nimic din ce a vrut si sperat ea.
—Am gasit-o! Il auzi pe barbat tipand din dormitor si Samantha inchise ochii strangandu-i si tipand din nou. O auzi pe Ann' cum tipa si izbucni in lacrimi. Pasii grei ai barbatului se auzira bocanind pe parchetul de pe jos si in cateva momente, era in fata lui. O tinea pe Ann' imobilizata exact cum celalalt barbat o tinea pe ea. Ann' incerca sa se zbata, dar nu avea nici o putere. Lacrimi mari ii cadeau din ochi si expresia de pe fata ei o ingrozea pe Samantha. O privea pe femeia blonda cu ochii mari, plini de frica si groaza.
—Ne reintalnim, Ann'! Oh, nu plange, am venit sa te luam acasa! Ii spuse femeia ranjind si Ann' si agita capul in semn dezaprobator. Samantha nu mai avea nici o putere si bratele o dureau din cauza stransorii.
—Harry...murmura Ann' si femeia blonda lasa un chicotit sa ii scape.
—Harry? Chiar asa, unde este Harry? Unde este Harry ca sa te apere acum? Unde este salvatorul tau minunat? Intreba retoric femeia si pufni.
—Se crede atat de destept, acest Harry, luandu-te din institutie si aducandu-te aici, crezand ca ma poate sfida si ca ma poate face sa renunt la tine.
Facu un pas spre Ann'.
—Dar el trebuie sa invete ca eu nu renunt niciodata la ce este al meu.
Inca un pas.
—Mai ales cand e vorba de tine, micuta Ann'. Cum as putea sa te pierd? Cand tu ai putea fi comoara ce o caut de mult timp?
Ajunse langa ea si Samantha vazu cum mana femeii se ridica usor spre fata ei pentru a o atinge. Ann' isi tinu respiratia, incercand sa isi indeparteze capul cat mai mult din calea mainii ei. Samantha tipa din nou si incepu sa se zbata, dorind sa scape din stransoare barbatului care o stranse si mai tare de brate.
Se auzi o bufnitura ce ii facu pe toti sa tresara. Pasi grei se auzira venind dinspre hol si Samantha se gandi ca era o alta namila. Dar in pragul sufrageriei aparu Harry, mai nervos ca niciodata, avand sange in jurul gurii si purtand o privire criminala.
—Sa nu cumva sa o atingi! Vorbi lent si raspicat si abia atunci Samantha reusi sa respire din nou.
*
Totul se intampla foarte repede. Parasi casa lui Wendy in cea mai mare viteza, ignorand tipetele ei si ale Cierrei si urca in masina, demarand. Nici macar nu isi mai amintea cum ajunsese, stia doar ca se gandise la Ann' in fiecare secunda si ca inima lui batea la fel de repede precum viteza cu care facea slalom printre masini. Stia doar ca frica ii facea corpul sa tremure si ca transpiratia ii curgea in ochi. Urechile ii tiuiau si se intreba daca nu cumva urma sa aiba un atac de cord. Stia doar ca nu parcase masina corect, o lasase parcata stramb, probabil ocupand doua locuri de parcare. Nu stia cum ajunsese nici in fata usii, nu mai stia nici macar de unde avea sangele ce ii curgea din buza. Dar stia ca era furios, si stia ca inima lui il durea la vederea lui Ann' imobilizata de acel gardian. Nici macar nu isi dadu seama de ce spune, voia doar sa o vada bine, voia doar sa o stie in bratele lui.
Directoarea se intoarse surpinsa catre el si lui Harry nu ii venea sa creada ca pe pamant exista o fiinta atat de respingatoare ca si ea. Ranjetul ei era oribil si incerca sa si-o imagineze fara dinti si fara par.
—In sfarsit ai aparut, Harry. Bine ai venit acasa!
—Oh, deci renuntam la politeturi! Nu prea e bine, avand in vedere viermii pe care ii gasesc la mine in casa! Marai si vazu cum ranjetul ei scade. Adora sa o enerveze, adora acea fractiune de secunda in care se gandea, uluita, cum sa raspunda.
—Imobilizati-l! Spuse si barbatul care o tinuia pe Samantha o arunca pe aceasta cu putere. Samantha apuca doar sa tipe pana cand lovi peretele cu putere si cazu jos, lesinand. Harry isi mari ochii si dori sa mearga spre ea dar nu reusi din cauza gardianului care il tintui de perete, strangandu-i bratele cu putere.
—Samantha! Tipa dar directoarea il intrerupse.
—Oh, nu iti face griji. Prietena ta isi va reveni intr-o ora. Nu pot sa spun ca nu o sa aibe un cucui pe cinste, dar e nimic in comparatie cu ce i se va intampla ei, spre exemplu. Spuse cu o voce pisiceasca si facu semn spre Ann'. Pentru prima oara de cand venise, Harry o analiza bine pe Ann'. Bratele ei fragile erau stranse cu putere de gardian si lacrimi mari ii curgeau din ochi, atat de frica, dar si de durere. Expresia de pe fata ei era aceeasi de care Harry incercase sa o apere. Dar dadu gres. Ii promisese sa o apere, dar dadu gres, din nou.
—Nu ai avut o ascunzatoare prea buna, nu-i asa Harry? Nici nu ai fost foarte grijuliu, detectivul meu v-a dat de urma foarte repede.
—Nu te-ai putut abtine sa nu iti bagi botul in treburile mele, nu? Nu te-ai putut abtine sa nu vii dupa ea! Ii raspunse Harry, inca zbatandu-se.
—Vin dupa ce imi apartine...
—Nu iti apartine! Nu e un obiect!
—Ei bine, nici tie nu iti apartine. Dar mie mi-a fost incredintata, asa ca o iau inapoi! Iar tu, nu o sa faci nimic. Ii ranji si se intoarse din nou spre Ann' care o privi cu groaza. Apoi isi ridica privirea spre gardian si ii facu un semn, iar el se puse in miscare. Ann' incepu sa tipe si sa planga din nou, iar Harry incepu sa se zbata si mai tare.
—Nu! Da-mi drumul imediat! Nu! Ann'! Tipa Harry disperat, incercand sa loveasca namila care il imobiliza, dar in schimb primi un pumn in maxilar de la acesta care il ameti si privirea ii deveni neclara. Vazu gardianul si pe Ann' cum trec prin fata lui si directoarea chicotind.
—Harry! Caut-o pe...Marge Gladys! Harry auzi infrundat vocea slaba a lui Ann' soptind in momentul in care trecu pe langa el, insa nu reusi sa isi dea seama daca era adevarat sau nu. Lovitura fu mult mai puternica decat crezuse, isi simtea corpul greu si urechile infundate. Auzi sunetul tocurilor rasunandu-i in brusc se simti usor. Facu contact cu pamantul si isi stranse ochii, simtindu-si capul plesnind. Isi intre-deschise ochii si reusi doar sa vada pantofii lor disparand si usa inchizandu-se. Incerca sa se ridice dar era de parca bratele lui erau facute din gelatina. Se prabusi din nou, tipand.
O lacrima ii curse pe obraz si totul se intuneca.
Ne citim la capitolul urmator! xoxo