Pov. Tara
Buzele-i zărnoase s-au apropiat din nou de ale mele, probabil cu intenția de a le atinge, nu știu, fiindcă n-am apucat să aflu din pricina ușii ce s-a deschis brusc. Am rămas împietriți privind silueta asistentei ce tocmai intrase în cabinet.
-Din câte știu eu ăsta e cabinet, nu bordel. Obrajii lui Kevin se înroșiră de jenă însă eu, nepăsătoare, i-am aruncă o privire plină de dispreț. Kevin îmi dădu drumul cu greu, nu știu dacă o făcuse atât de lent doar din grija mea sau o făcea cu regret.
-Scuzați, bombăn apucându-mi ghiozdanul de pe jos. Am confundat încăperea. Am aruncat vorbele pline de venin și am trecut pe lângă ea, însă l-am auzii pe Kevin cerându-și scuze pentru comportamentul meu.
-Poți să nu mai fi atât de înțepată? Apăru Kevin în urma mea.
-Îmm...să mă gândesc. Nu! Mi-am întoarse capul spre el și
îi făcu cu ochiul. Continuă să meargă coborând la primul etaj une se afla clasa ei. După ce privi ceasul de pe hol ce arăta ora 12:15. Se uită pe geamul micuț de pe ușă și văzu caragața stând la catedră. Ok, eu nu am de gând să intru la ora asta. În ultima lună chiulise de la fiecare oră pe care o avea cu diriga doar să nu îi vadă chipul de scorpie nenorocită. Chiar un avea nevoie de altă criză de nervi, provocată tocmai de caragață, acum avea nevoie doar de liniște, însă avea un sentiment cum că nu va avea parte de ea.
-Unde pleci? Întrebă Kevin când văzu că își continuă drumul spre ieșire.
-Am treburi. Ridică din umeri fără să-l privească.
-Cum ar fi să te droghiezi? Sau să te tai? Ha? Își încrucisă brațele la piept și își trase mai bine rucsacul său pe care îl avusese în cabinet.
-Îmm...nu știu, poate. Am ridicat din umeri.
-Tara, se răsti la mine.
-Ce e Kevin? Nu am spus că vreau să renunț la ele în favoarea ta. Știi de ce? Fiindcă ele rămân iar tu ai să pleci. Și nu începe din nou cu chiestia că ai să mă schimbi, eu tot nu vreau să mă schimb. Am ieșit afară în vântul rece, de iarnă. Începuse să ningă, iar pe jos deja se așternuse un strat de câțiva centimetri. Până la urmă era și timpul, nu? Erau în 23 Decembrie. Vineri, ultima zi de școală fiindcă urmează o vacanță frumoasă....da, pentru alții. Eu una urăsc perioada asta din an, Crăciunul mai exact. Urăsc din toată inima ziua de 25 Decembrie. Și nu neapărat fiindcă e Crăciunul.
-Tara, n-am să...nu apucă să termine cã o voce cunoscută îmi răsună în timpane făcându-mă să mă încordez.
-Vogăn! M-am întors în același timp cu Kevin și am privit băiatul înalt și musculos din fața mea. Cum aș putea să nu recunosc persoana din fața mea, mai ales că îl uram din toată inima.
Am tăcut înghițind în sec și m-am dat un pas mai spre Kevin când Nick se apropie de noi cu un rânjet superior. Mi-am întors pentru o clipă capul spre Kevin zărindu-i maxilarul încordat și privirea veninoasă. Nick se opri în fața mea, Kevin se apropie oprindu-se în dreapta mea, iar eu m-am dat jumătate de pas în dreapta lipindu-mi umărul de brațul său, sentimentul de siguranță mă învălui liniștindu-mă și dându-mi destul curaj încât să îmi ridica capul și să-l privesc sfidător.
-Te cheamă Vogăn? A privit spre Kevin.
-Ce vrei? I-am atras atenția asupra mea.
-Deci vorbești. Cam rar, dar vorbești. Să vedem dacă mai ai tupeu în fața directorului. Râse batjocorător. Directorul m-a trimis să te anunț să fi în biroul lui, acum. A subliniat.
-Și dacă nu vreau? M-am lipit mai mult de Kevin când privirea sa dură îmi trimise săgeți ucigașe.
-Nu cred că va fi bine, pentru tine. Ai intrat în belea, din nou. Râse. Acum, mișcă! Deveni serios.
Și uite cum stropul meu de curaj dispăruse. Am privit speriată spre Kevin apoi spre Nick. Nu vreau să merg nicăieri cu Nick, dacă e vre-o jmecherie și voia să se răzbune fiindcă am lovit-o pe Jasmine. Nick nu era genul de tip în care ar trebui să mă încred cu una cu două, cine știe ce gânduri avea.
-Nu...nu vreau să merg nicăieri. M-am bâlbâit intimidată. Am simțit mâna mare a lui Kevin așezându-se pe saltele meu și mângâindu-mă încurajator.
-Ba vei merge! S-a răstit. Crezi că vorbesc cu pereții sau nu îțelegi limba oamenilor și trebuie să-ți spun pe limba ciudaților? Mã apucă de braț și mă trase spre intrare. Am tresărit și am scàpat un icnet trăgându-mă din strânsoarea sa.
-Nu.
-Doamne, ce proastă ești! Stii ce, nu-mi pasă! Am să-i spun directorului că ești prea proastă și nu vrei să vi. Mai du-te dracu! S-a răstit întorcându-se și intrând în școală. Am rămas proțăpită în fața intrării câteva clipe apoi m-am întors spre Kevin ce părea gânditor.
-Auzi, poate nu mințea. Poate chiar directorul l-a trimis. Ce zici să mergem și să-l întrebăm pe director? S-a apropiat așezându-și mâna pe brațul meu. Am privit mâna sa apoi ochii săi verzi ce parcă aveau o culoare mult mai intensă.
-Chiar nu am dispoziția necesară...Kevin. Vreau să merg acasă...vreau să fiu singură... Am oftat îmbrățișându-mi trupul cu brațele.
A oftat adânc.
-Dacă ai nevoie de cineva să te strângă în brațe, de ce nu-mi spui? Crezi că te-aș refuza? Sau aș putea să te rănesc printr-o simplă îmbrățișare? A zâmbit ușor și m-a tras la pieptul său. Fără să mai protestez i-am inhalat parfumul specific și mi-am așezat capul sub umăr. Era atât de bine, nimeni nu trebuie să știe că mă simt bine în brațele lui, va rămâne secret. Încã puțin, după am să-l împing. Și puținul s-a transformat în minute întregi, atât de calde și perfecte. Asta, să mă las protejată de Kevin era perfect. Aici nimeni nu-mi va putea face rău, cel puțin îmi place să mă mint astfel. Încă puțin...s-a așezat pe marginea de piatră dintre cei doi stâlpi ce susțineau acoperișul, exact în locul în care îl văzusem sărutându-se cu Jasmine. Mi-a sărutat creștetul și a început să mă legene ușor în brațele sale. Uneori ești atât de naivă... A șopti la urechia mea.
-De ce? M-am foit așeznâdu-mă mai bine pe coapsele sale.
-Cum să crezi că o îmbrățișare e ceva rău? Să te ferești de asta? Nu-i așa că-i bine? A spus încet la urechea mea.
M-am încuntat. Tocmai ce spusesem că nimeni nu trebuie să știe că mă simt bine în brațele lui. Nici măcar el. Așa că am tăcut o clipã apoi m-am depărtat. Era de ajuns. Încă încălcasem limita de timp, ar trebui să nu mă mai las atinsă de Kevin, doar astăzi o făcuse mult prea mult, cred că în nicio zi nu se apropiase atât de mult, bine, exceptând momentele în care am dormit, la cabană și la el acasă, acum se apropiase în sensul că mă sărutase și mă luase în brațe. Mă tot întrebam ce altceva mi-ar mai putea face înnafară de asta. Citisem Gray până la urmă, și ajunsesem să mă întreb dacă tot ce scria acolo e real, acele plăceri. Oare Kevin mi-ar putea face ce a făcut Gray? Numai gândul ăsta îmi provoca fiori. Să mă sărute acolo, jos, să mă atingă peste tot, oh, la naiba cum să nu vrei așa ceva, oi fi eu retrasă și cam inhibată dar până la urmă pot gândi ce vreau, nimeni nu stie ce gândesc eu, iar eu îmi imaginez cum ar fi ca Kevin să mă sărute mai mult, peste tot, mai ales acolo jos. Mi-am mușcat buza de jos simțind golul din stomac și furnicăturile din vârful degetelor. La naiba, înnainte nu gândeam așa, și era numai vina lui. E vina lui că mă face să mă gândesc la prosti. Eu nu m-aș fi gândit la așa ceva, acum patru lui nu m-aș fi imaginat un băiat care să mă sărute, numai gândul la băiatul în sine îmi provoca repulsie, iar acum gândesc....
-E doar vina ta! M-am răstit spre Kevin. Acesta a tresărit și m-a privit încruntat.
-Vina mea? În legătură cu ce?
-Doar a ta. Uite ce-mi faci! Eu nu eram așa! Și nici nu vreau să fiu, bine, poate acum vreau, dar nu ar trebui să vreau. L-am privit urât.
- Ce să vrei? Ce-ți fac?
-Ce-mi faci? Ce-mi faci? Am repetat plină de nervi. Mă schimbi, asta faci! Iar eu nu vreu. Mă faci să mă gândesc la prostii, iar eu nu ar trebui să mă gândesc la așa ceva! E numai vina ta. Nu ar trebui!
-Eu? Cum adică? Și ce fel de prostii? Tara, nu te înțeleg.
-De parcă eu mai înțeleg ceva. Acum patru luni eram bine mersi, cu viața mea, pe care o trăiam așa cum știam eu, iar apoi apari tu și îmi dai totul peste cap, nu-i de ajuns că m-ai făcut să mă apropii prea mult de tine, acum ajung să vreau mai mult! E doar vina ta! Am țipat la el nepăsându-mi că ne-ar putea auzi cineva, nu că ar sta cineva afară, în frig, mai ales că este oră.
Un zâmbet de proporții cosmice apăru pe chipul lui Kevin de parcă i-aș fi zis că a câștigat la loterie. Ce dracu are? Uneori am impresia că el e mai nebun ca nebunia mea.
-Ți-am dat totul peste cap, zici, ha? În ce sens? Îmi prinse șoldurile și mă trase lângă el. Că încerc să îți explic că țigările și drogurile nu-ți fac bine? Că îmi pasă de tine și-ți vreau binele? Că am intrat în viața ta și te-am făcut să realizezi că nu toată lumea te urãște? Că realizezi din nou că viața se poate trãi și altfel? Că te-am făcut să te apropii de mine încât nu mai vrei să te depărtezi? Că acum experimentezi lucruri de care înnainte vedeai doar în filme și citeai în cărți? Așa ți-am dat lumea peste cap? Dacă da, ce e rău în asta? A, da, știu, ai spus-o și tu, că te-am făcut să te apropii de mine încât acum vrei mai mult. Și? E rău? Eu nu cred. De ce încă te chinui să te depărtezi chiar dacă știi că tot lângă mine vei ajunge. S-a aplecat atât de mult încât frunțile ni s-au lipit, îi piteam simții respirația fierbinte revărsându-se peste buzele mele, îi puteam simții mușchii încordați. Era ciudat, dar la naiba, la naiba de plăcut.
Nu, nu Tara! M-am depărtat și m-am încruntat spre el.
-Iar o faci! Încerci să mă apropii de tine folosindu-te de slăbiciunile mele. L-am acuzat convinsă.
-Tara, eu sunt una din slăbiciunile tale, iar cât timp eu voi exista, nu-mi vei putea rezista, așa cum nici eu n-aș putea să-ți rezist.
-Sigur! Ești așa un mincinos. Când te sărutai cu Jasmine, părea că ea e slăbiciunea ta, nu eu, ce priveam ca o proastă. Mi-am simțit ochii umezi realizând cât de nenoată puteam fi. Avea dreptate Kevin când spunea că nu ar fi trebuit să o lovesc. Avea atâta dreptate...am fost o proastă, de ce am făcut asta? Fiindcă l-a sărutat pe Kevin? De ce îmi pasă atât? Nici nu înțeleg de ce m-am enervat. O, da, căci sunt geloasă, după spusele lui Kevin. Poate că sunt, poate că doar o urăsc pe Jasmine, poate că....ce mai contează, am fost o fraieră să simt durere pentru faptul că i-am văzut sărutându-se. Poate de aceea m-am și enervat, fiindcă mă durea să-i văd împreună.
Mi-am lăsat privirea în jos iar lacrimile mi s-au prelins pe obraji. Sunt atât de slabă....
-Sunt o proastă. Asta sunt. Uite ce-mi faci. Mi-am tras nasul plângând. Privirea i s-a domolit privindu-mă milos. Mă faci să fiu slabă, iar eu, Kevin urăsc să fiu așa. Nu vreau asta. Nu vreau să mă enervez când te văd lângă altcineva, nu vreu să vreau mai mult, nu vreau să mă schimbi, eu nu vreau asta! Nu pot fi așa. Și totuși sunt, totuși mă enervez, totuși vreau mai mult, totuși mă schimbi, fiindcă ai putere, eu nu am să lupt împotriva ta, așa că nu pot decât să mã las distrusă. Am impresia că tot ce-mi faci mă distruge. O lună n-ai mai vorbit cu mine și am luat-o razna, da. Am răspuns când i-am zărit privirea confuză. Din cauza ta mă comport așa, sin cauza ta mi se întâmplă toate. Și voi ajunge să mă distrug singură, din cauza ta. Cum am spus....tu nu vei rămâne. Iar eu am nevoi să rãmâi, mereu. Brațele sale mă prinseră numaidecât și mă strânse la pieptul său mai tare ca niciodată. Îmi sãrută lacrimile până ele dispăruseră, apoi fruntea și bărbia, și nasul, până și buzele mi la sărutase o dată, fragil, cu grijă de parcă ar fi fost din catifea.
-Niciodată, dar niciodată n-am să plec, micuța mea Tara. Îți promit. Îți jur pe ce am mai scump. Poate-ți pare prostesc, dar chiar vorbesc serios. Uită-te la mine. Văzând că nu am de gând să îmi ridic capul mi-a prins chipul în palme și mi l-a ridicat el. Hai să-ți zic ceva. Când ne-am certat, defapt, nici n-a fost o ceartă propriu-zisă dar nu contează. Am plecat fiindcă eram gelos. Nu-mi place să recunosc, dar am fost. Când am auzit că ai întâlnirea aia stupidă m-am enervat și am plecat. Din același motiv m-am depărtat de tine tot timpul, vedeam că te enervezi din ce în ce mai des, că ești închisă și nervoasă mereu dar nu mai-am dat seama că din cauza mea faci asta.
-Nu neapărat doar din cauza asta. Printre altele.
-Da, da, cum zici tu. Zise neîncrezător. Azi, când a venit Jasmine să mă întâmpine de dimineață, te-am văzut că ne priveai, am vrut doar să văd dacă erai geloasă. Așa cum am fost și eu, nici nu-ți imaginezi câți nervi aveam la început gândindu-mă mereu că poate ești cu el, că poate vă sărutați, că te ține în brațe și îți spune că te iubește. Ah, nici n-ai idee cum a fost. Își încordă maxilarul apoi oftă. Am vrut să te fac geloasă, și cam a mers. Ai venit, i-ai tras un pumn, mie o palmă, ea te-a lovit în ceafă cu pantoful și ai leșinat. O lovitură în acea zonă poate produce chiar moartea, iar dacă nu mor, o durere groaznică, așa cum s-a întâmplat la tine. Ai leșinat, te-am dus la cabinet unde mi s-a spus că te vei trezi mai devreme sau mai târziu. Apui știi ce s-a întâmplat.
-Mi-ai umblat în ghiozdan? M-am încruntat la el aducându-mi aminte că fermoarul rucsacului era deschis.
-Nu. Asistenta a vrut, însă când am văzut-o ce vrea să facă n-am lăsat-o. A ridicat ușor din umeri. Și știi de ce mi s-au întâmplat toate astea, fiindcă țin la tine, nu suport să mă gândesc la tine și la altă persoană de sex masculin. Mă enervează de aș vrea să-i strâng gâtul tipului cu care ieși și tuturor ce se apropie mai mult de 10 metri. Ar trebui să ceri ordin de restricție pentru toții masculii interesați de persoana ta. Îmi sugeră i-ar eu l-am privit nebunește.
-Inclusiv pentru tine. Am dat din cap sigură de decizia mea.
-Ce? Nu, eu nu trebuie să fiu inclus pe listă. Eu trebuie să stau langã tine, să te țin departe de țigări, droguri, băuturã și obiecte ascuțite cu care te-ai putea tăia, de cei ce nu respectă ordinul de restricție și de orice altceva ce ți-ar putea face rău. În plus, cine te-ar mai săruta pe tine așa cum o fac eu, cine te-ar mai ține în brațe și ar mai vandaliza mașini doar de dragul tău, dacă mă incluzi pe listă? A zâmbit dulce.
- Tipul cu care ami ieșit? Am rânjit. S-a încruntat devenind serios. Uite, să-ți zic și eu ceva, am cam mințit în legătură cu ieșirea mea.
-Cum adică?
-Adică nu am ieșit cu nimeni. Adică, cine ar ieși cu mine până la urmă, ce prost ar vrea asta?
-Mă faci cumva prost, sau mi se pare mie? Și-a încrucișat brațele la piept.
........
Scuzați greșelile, nu am apucat să corectez.