"Unde esti? "
"Raspunde dracu odata la telefon! "
" Termina cu prostiile si spune-mi unde esti, acum! "
" Nu iti fac nimic, doar spune-mi unde esti... "
"Esti bine? Macar atat spune-mi..."
Si acestea sunt doar o parte din mesajele care mi-au facut telefonul sa vibreze toata noaptea. Numarul apelurilor a trecut de treizeci probabil. N-am facut altceva decat sa plang ca o proasta. Trag patura mai bine pe mine cand suna din nou. Ar trebui sa ii spun macar ca sunt bine.
Nu ma mai gandesc a doua oara si glisez cu degetul pe ecran. Il duc la ureche si astept.
-Ava...?
Pot sa jur ca mi-a stat inima cand l-am auzit. E prima oara in atatea luni de cand il cunosc cand imi spune pe nume. Imi inabus hohotul de plans cu palma.
-Unde esti?
Inchid ochii si incerc sa ma temperez. Faptul ca sunt insarcinata e un plua pentru starea in care ma aflu. Imi vine sa plang intr-una si sunt deprimata total.
-Unde esti? Repeta din nou de data aceasta puţin mai rastit.
-La mama, soptesc incet.
Se aud niste zgomote de chei si o usa trantita.
-Da-mi adresa.
-Unde ai fost? Intreb la fel de incet.
-Te-am cautat, unde dracu as fi putut sa merg. Da-mi odata adresa aia.
Imi trag nasul.
-Nu. Nu vreau sa vii aici. Nu acum. Nu inca.
-Nu-mi pasa ce vrei tu. O sa vin acolo fie ca vrei sau nu. Daca nu o spui tu, atunci o sun pe ea.
-Si ce o sa-i spui ha? O sa ii zici de ce am plecat? Pai ia ghiceste, Nova, o sa te dea ea cu mana ei afara daca o sa afle!
Deja incep sa nu ma mai recunosc. Mai intai faptul ca l-am plesnit si nu m-as fi vazut facand asta in vecii vecilor, acum tip la el...
-Atunci vino tu inapoi. Putem vorbi...
Am inghitit in sec.
-Tu nu esti suparat?... Ca te-am lovit?
Urmeaza un moment de liniste.
-Am fost. Am spart cateva chestii prin casa. Neimportante. Am strans, stai calma. Dupa, m-am calmat. Serios acum, e cinci dimineata, spune-mi unde esti.
-Nu inca.
Ii aud oftatul si apoi o bufnitura, ca si cum s-ar fi trantit la podea.
-Ti-am spus ca urasc Craciunul. Ziua asta blestemata de 25 decembrie mi-a adus mereu doar neplaceri. Se intampla la fel si anul asta. Ai spus ca ma iubesti, arata-o. Spune-mi unde esti.
Inchid ochii. Te iubesc Nova. Mai mult decat orice. Daca ai vedea cat de mult si m-ai crede ar fi mai usor. Am renuntat la tot pentru tine si as face-o din nou. Dar tu esti prea complicat ca sa iti fac fata nonstop, mai am nevoie si de pauze din cand in cand.
-Daca iti spun unde sunt, o sa vii aici, iar eu nu voi rezista si o sa vin imediat la tine. Dar vreau sa realizezi ca nu poti sa arunci vorbele asa de fiecare data si eu sa le accept mereu. Sunt si eu om si am limitele mele Nova. Acum am nevoie de o pauza.
-Am realizat deja aia. Am spus o prostie. Nu trebuia. Haide, vino inapoi. Te vreau inapoi.
-Pana data viitoare cand o sa te indoiesti din nou de mine. Nu pot sa inghit asta la nesfarsit Nova.
Il aud înjurându-i pe acei oameni in soapta.
-Uite, imi pare rau bine? Nu o sa ma mai indoiesc, jur. Acum spune-mi, te rog...
Oftez. Si acesta este semnul ca eu am cedat in cele din urma. Nu pot. Nu pot sa nu merg. Nu cand aud acel " te rog" de la el. Cand stiu ca in alte circumstante mai bine ar muri decat sa roseasca acele cuvinte pentru ca el considera ca ii arata slabiciunea. Arata ca in momentul cand le rosteste nu mai e atat de mare si tare.
-O trimit prin mesaj.
Spun scurt si inchid apoi ii trimit mesajul. Nici macar nu ma deranjez sa ma ridic si sa ma imbrac in ceva mai adecvat. Port un tricou larg de-al lui pe care l-am apucat aseara in graba si pijamalele mamei.
-Scumpo, zice mama deschizand usa de la dormitorul ei peste o jumatate de ora. Am dormit amandoua aseara. Apartamentul este mic si nu aveam alta camera. A venit Nova, zice incet.
Dau din cap aprobator si ii spun sa il lase sa intre. Atat apuc deoarece si apare in camera. Mama inchide usa si ne lasa singuri. Nu ma uit la el. Stiu ca arat ca naiba. Se apropie si se aseaza pe pat langa mine. Imi prinde barbia intre degete si o ridica. Sunt surprinsa de buzele lui ce se lipesc de ale mele imediat ce dau cu ochii de chipul lui. Ii raspund stangace. El adanceste sarutul si imi cuprinde chipul cu palmele sale reci. Mainile ii coboara pe coapsele mele cand ma ridica si ma trage la el in poala. Bratele mele ii inconjoara gâtul imediat.
-Esti a mea! maraie in urechea mea, iar eu imi las fruntea sa se sprijine de umarul lui. Sa nu mai faci niciodata asta. Loveste-ma, daca e nevoie, atunci cand exagerez, dar sa nu mai dispari asa niciodata. Si sa nu cumva sa-mi mai ignori mesajele si apelurile.
Imi trec degetele pe obrazul lui. Cel pe care l-am plesnit aseara. Nu am vrut. Stiu si inteleg care e problema lui cu lovitul. Ii aminteşte de copilaria si de tatal lui. Iar ultimul lucru pe care il vreau eu este sa ii reamintesc suferinta de atunci. Ce s-a intamplat aseara a fost o impulsivitate. Amandoi am actionat impulsiv. Eu ma voi stradui sa nu se mai repete.
-Iarta-ma ca te-am lovit, soptesc incet si aproape fara voce. Imi pare rau.
-Stiu, e in regula. Imi pare rau ca ti-am spus chestiile alea.
Il imbratisez strans si inspir adanc. Nu stiu de el dar eu am simtit ca se termina lumea fara el. Ia stai. E Craciunul!
-Craciun fericit, Nova.
Spun si ma departez ca sa ma uit la el. Are din nou una din privirile lui indescifrabile. Asta pentru cateva secunde. Ofteaza si ma saruta incet pe frunte. Poate e din cauza hormonilor, dar mi se pare cel mai dragut lucru posibil, atunci cand m-a saruta pe frunte. Ma dau jos si merg dupa geanta mea. Scot o cutie neagra de acolo si i-o intinde.
-E cadoul meu pentru tine.
Se uita la cutie confuz si o ia apoi o desface. Nu aveam nicio idee ce sa-i iau.
-Sper ca iti place. Chiar nu stiam ce sa-ti iau.
Scoate ceasul de pe pernuta si il pune la mana.
-Imi place. Mersi. Am si eu ceva pentru tine, dar ti-l dau mai tarziu.
Cred ca stiu ce are el in cap judecand dupa zâmbetul ala.
-Acum mergem acasa? ma intreaba.
Acasa... Ador cuvantul acesta iesit de pe buzele lui. Dau din cap aprobator si imi caut hainele ca sa ma imbrac. Merg la baie si imi pieptan parul apoi ma spal pe fata.
Iesim din dormitor. Mama se ridica de pe canapea si zambeste cand ne vede.
-Bine ca v-ati impacat copii. Nu stiu de la ce v-ati luat dar era pacat sa ramaneti certati, mai ales ca este si Craciunul. Ah, bine ca mi-am amintit.
Ia doua pungi de cadou si ne intinde cate una. Ma uit la Nova si nu ma surprinde cand vad ca si el se uita la mine.
-Mama, nu trebuia sa te deranjezi si nici sa cheltui banii.
-Sh, sa nu aud, oricum nu e mare lucru, mai mult simbolic.
Oftez si merg sa o imbratisez.
-Multumim mult. Daca poti vino pe la noi diseara, mai petrecem timpul impreuna, in familie.
-O nu scumpo, aveti si voi nevoie de intimitatea voastra, nu pot sa vin mereu sa stau pe capul vostru.
-Nu deranjezi pe nimeni mama.
Am plecat de la mama si ne-am intors la noi acasa. De curioasa ce sunt ma uit in punguta de la mama. Scot de acolo o cana de cafea cu numele meu pe ea si mai gasesc o cutie mai mica. O scot si o despachetez de hartia de cadou. Oh vai.
-Nova, Nova! Uita-te la astaa! Strig si chitai.
El se intoarce cu o sprancena ridica.
-Aoleu, asa rau crizezi pentru o suzeta?
Ma stramb la el.
-Mai taci! Si tu esti la fel de crizat ca mine dupa lucrurile pentru bebelus, doar ca ne exteriorizam in feluri diferite.
Aici ma aproba.
-Tu ce ai acolo?
-Nu stiu, zice si salta din umeri.
Pff... Ma termina psihic omul asta.
-Pai uita-te, iubitule.
Isi da ochii peste cap si baga mana in punguta. Scoate o cana la fel ca a mea dar cu numele lui pe ea si o jucarie tot pentru bebelus. Ce dragut!
-Cred ca e momentul sa iti dau si eu cadoul, imi spune si merge sub bradul nostru de unde ia o cutie de dimensiuni medii. Mi-o intinde. Ma uita la el entuziasmata si desfac fundita apoi deschid capacul.
-Original, Nova, zic razand.
In cutie mai era o cutie. O deschid si pe aia. Uau, dar ce surpriza alta cutie.
-Auzi, daca cumva faci misto de mine si nu e nimic in cutiile astea si cadou mi-l dai dupa, zi-mi sa nu ma mai obosesc degeaba deschizându-le.
-Nt. E acolo. Deschide in continuare.
Mai deschid doua cutii si gasesc in ultima o bucatica de hartie legata cu o funda. Ma uit la el. Salta usor din umeri. O deschid. Scria doar atat:
"Mergi in baie"
Imi inalt o spranceana si zambesc scurt apoi merg spre baie. Intru. Nu mi se pare nimic anormal. Ba nu. E ceva.
"In dormitor"
Asta scria pe Oglinda cu ceva ce parea marker rosu. Adica sper sa fie asta si nu rujul meu caci daca e asa il strang de gat. Mnu, de fapt il pun sa-mi ia altul, iar Nova uraste sa mearga cu mine la cumparaturi. Asta pentru ca stau ore in sir sa ma gandesc daca sa cumpar sau nu.
Ies din baie si merg in dormitor. Gasesc un trandafir pe pat. Avea inca un biletel legat de el.
"Glumeam. Intoarce-te inapoi in living, nu e nimic aici. "
-Foarte romantic, Nova! Strig strambandu-ma, dar iau trandafirul si ies din camera admirandu-l. Imi ridic capul gata sa il vad razand de mine pentru ca i-am cazut in plasa. Si totusi, nu e asa. Aproape ca scap trandafirul si palesc toata. Fac un pas si simt ca incep sa tremur din tot corpul. Imi duc mana la gura oprind un icnet.
-Nova...
-N-am nicio idee ce ar trebui sa spun acum. Dar sa stii ca aseara, dupa ce ai plecat, m-am speriat...
Ma las in genunchi ca si el si ii prind chipul in palme.
-Am mai trecut prin momentele ca ala, cand am fost parasit si toate acele momente m-au facut cine sunt azi. Nu-mi pasa cine intra si iese din viata mea pentru ca nu e niciodata ceva de viitor. Pana la tine. Tu reprezinti viitorul meu. Tu ma suporti idiferent de situatie, si de idioteniile pe care le scot pe gura. Stiu, ca ti-ai dori sa iti spun mai des ce simt si sa fiu deschis cu tine, dar asa sunt eu, babe. Si stii si tu ca daca sunt presat actionez gresit. Stiu ca vrei sa auzi ca te iubesc, dar aveam nevoie de un moment in care să fiu sigur ca asta simt ca sa iti pot spune. Aseara cand am realizat ca sunt pe cale sa te pierd, mi-am dat seama ca trebuia sa o spun de mult. Din toata lumea asta, tu si bebelusul sunteti singurele persoane care conteaza cu adevarat pentru mine. Singurele persoane la care tin... Singurele persoane pe care le iubesc.
Ridica cutiuta neagra de catifea cu care se juca printre degete cand am intrat in living, si o deschide. E... un vis. Din care sper ca nu ma voi trezi niciodata.
-Deci... vrei sa te mariti cu mine iepuras? Sa ma suporti inca multi ani de aici incolo?
Imi trag nasul pentru ca da plangeam.
-Da, da, da...de un milion de ori da.
Scoate inelul din cutie si mi-l pune pe deget, iar eu nu mai stau o clipa pe ganduri si sar la el in brate imbratisandu-l cat pot de tare.
-Craciun fericit, babe!
Stiu ca am intarziat mult, asta trebuia sa fie postat de Craciun,dar am fost asaltata de vizite,onomastice si etc etc. Sper ca acest capitol sa fie pe placul vostru. La multi ani dragii mei,un an nou fericit si plin de bucurii,sanatate si fericire. Va iubesc. 😀