Pov. Tara
Am oftat adânc, din suflet și mi-am întors capul spre poza cu acel Kevin micuț și mi-am ferit atât buzele cât și ochii de el. Am închis ochii și m-am lăsat purtată de gânduri. Oare cum ar fi să fiu liberă? Exact ca o pasăre? Să pot face ceea ce mi-aș dori, să pot merge oriunde și oricând, să pot face ce vreau, să-l sărut pe Kevin, fără rețineri! Dar nu...viața mea nu poate fi așa cum mi-o doresc, ea trebuie să fie cum doresc alții! De ce nu pot face eu ce vreau? Mi-am urlat nervoasă în minte. De ce nu pot? De ce? Lă las deoparte teama și consecințele și să mă bucur de clipă. Dar nu... Eu trebuie să mă gândesc la consecințe? De ce să-l sărut? Dacă am să mă obijnuiesc cu asta? Dacă se va folosi de asta să mă distrugă? Dacă, dacă, dacă. M-am săturat de toți acești dacă. Vreas să trăiesc așa cum vreau eu! Nu cum vor alții. Sau mai bine zis cum mă obligă alții s-o trăiesc.
Mi-am deschis ochii și mi-am întors capul spre el când am simțit patul mișcându-se. L-am privit cum s-a ridicat și s-a dus spre dulap. A deschis una dintre uși și a luat la nimereală niște haine. A așezat pe pat un bluzon larg, moale și o pereche de pantaloni de trening și o pereche de boxeri.
-Sunt ok? A întrebat și a zâmbit strâmb.
-Pentru ce? M-am încruntat neînțelegătoare.
-Să te schimbi cu ele. Ce altceva ai putea face cu ele? Dacă vrei să rămâi dezbrăcată eu n-am nimic împotrivă. A rânjit iar eu mi-am rotit ochii ironică. Te las să te schimbi, vin înnapoi. A spus și a părăsit încăperea.
Ok...m-am ridicat și mi-am dat jos bluzonul ud de pe mine. M-am pus în fața oglinzii de pe ușa șifonierului și am oftat apăsat. De ar vedea Kevin asta... Mai multe tăieturi îmi acopereau pieptul însoțite de multe vânătăi și zgârieturi, iar pe spate aveam o singură cicatrice de când mă lovisem în scări iar restul vânătăi ce parcă nu se mai vindecau. M-am retras din fața oglinzii oripilată de modul groaznic în care arătam și am luat grăbită bluzonul lui Kevin, boxerii și pantalonii. Doamne, ce mari sunt! Ce erau pantalonii pe care îi aveam, dar ce erau ăștia. Ei, oi fi eu mică dar arăt....foarte, foarte mică în hainele sale. Turul pantalonilor îmi ajungeau aproape de genunchi, picioarele nu mi se mai vedeau deloc de pantalonii ce atârnau, bine că aveau elastic și nu cădeau de pe mine...în totalitate. Bluzonul îmi era atât de lung și larg încât mânecile îmi treceau peste mâini cu mai bine de o palmă, la gât aproape îmi cade de pe umeri și mă bucur că nu am nicio vânătaie sau lovitură pe gât, însă dacă ar cădea materialul de pe umăr ar lăsa la iveală o ditamai vânătaia pe umăr așa că trebuia să am grijă. Mă holbam la imaginea mea în oglindă și mă tot strâmbam.
Ușa s-a deschis iar râsul colorat al lui Kevin îmi mângâie auzul când mă văzu. M-am strâmbat zâmbind timid.
-Serios, chear nu aveai ceva mai mare? L-am întrebat ironică în timp ce mă ciupi de nas aruncând pe patul dezordonat o trusă de primul ajutor. Deschise din nou șifonierul și privi în interiorul său.
-Auzi, unde pun și eu astea? Am arătat spre hainele mele încercând să-mi ascund lenjeria. Nu de alta dar n-amveam chef de glume sau ceva. Cine știe, el era obijnuit să vadă lenerii intime care mai de care mai sofisticate, nu o simplă pereche de chiloți negri.
- În baie...
M-am dus în baie și le-am așezat frumos pe uscătorul de rufe. Am zâmbit mulțumită și m-am întors în cameră.
-Ueeee! Am urlat și m-am întors când l-am vãzut cu spatele la mine doar în boxeri. N.am mai văzut eu băieți dezbrăcați însă nici atât de proastă nu sunt să nu-mi dau seama ce corp de zeu are. Omule, era al dracu de frumos! Avertizează și tu când te drăzbaci. Am urlat nervoasă însă nu m-am putut abține și mi-am întors ușor capul privindu-l spatele cu, coada ochiului. Cum naiba să nu te uiți la așa ceva? Eram a naibi de curioasă.
-Scuză-mă, dar nu-s obijnuit să-mi ascund goliciunea. Chicoti. Fetelor de obicei le place să mă vadă dezbrăcat.
-Știi Kevin, eu nu sunt ca celelalte fete. Am oftat.
-Exact, tu nu ești ca alte fete. I-am auzit glasul fericit și mi-am întors capul.
Am continuat să-l privesc pe furiș cum își trage pantalonii și un tricou. S-a întors brusc și m-am înroșit icnind când m-a surprins spionându-l. Mi-am mușcat buza întorcându-mi capul în altă parte și am rămas așa, cu spatele la el. Proastă, ești proastă Tara! Râsul său colorat mă făcu să vibrez pe interior și am icnit când i-am simțit respirația printre firele ude de păr. Doamne! Doamne cum se simțea asta... Mi-am închis ochii și am oftat.
-Nu m-am uitat! Am spus repede. Mi-a înconjurat brațele și m-a strâns la pieptul lui.
-Hoață mică, hai să facem ceva cu astea...a șoptit prinzându-mi mâinile între ale sale.
M-am desprins grăbită gata, gata să mă prăbușesc pe jos. A râs și s-a dus spre pat. S-a așezat, a luat cutia în mâini și a deschis-o privind conținutul gânditor ceva timp. Am rãmas proțăpitã așa admirându-i trăsăturile frumoase. Domne, cât de frumos e. Fruntea i se încrețea din când în când luând în mâinile mari ba bandaje, ba creme, la fel i se încrețea și nasul însă asta nu-l făcea să pară dur, așa cum se întâmpla la frunte, ci mai de grabă drăguț și adorabil încât îmi venea să mă duc și să-l mușc de nas. Am zâmbit fragil la gândul ăsta și mi-am coborât privirea de pe genele lui lungi și negre asupra buzelor. Pe ele, ei bine, mi-ar place poate și mai mult să le mușc. În minte îmi reveni iaginea chipului lui înainte să-și lipească buzele de ale mele, chipul acela perfect și privirea sa pătrunzătoare cu tot cu sclipirea misterioasă din ei. Mi-am lins buzele uscate instinctiv și mi-am coborât privirea spre gâtul său, vedeam acolo, undeva, o venă vizibila ce pulsa ușor. Aia, vena aia era atât de neînsemnată și totuși pentru mine atât de importantă, aș vrea să o ling! Domane, Dumnezeule! Ce tot am în cap, cum să-l ling? Mi-am scuturat capul în timp ce el aranja pe pat tot ce avea nevoie iar eu am continuat să-l privesc pătrunzător dar și curioasă. Nu-l mai privisem atât de amănunțit până acum, nici când era dezbrăcat, bine, îl privisem însă nu să-l analizez atât de amănunțit. Privirea mi-a alunecat peste conturul mușchilor de pe bicepși și tricepși apoi pe cot și antebraț până pe încheietură apoi pe degete unde vedeam vânătăi ușoare și zgârieturi pe articulațiile degetelor. Și el îmi spunea să îmi manifest altfel durerea. Cunoșteam bine acele cicatrici provocate mai mult ca sigur de scoarța unui copac fiindcă dacă ar fi lovit un perete sau altă suprafață doar s-ar fi învinețit, însă el are și cicatrici din pricina scoarței neuniforme. Mă întrebam când oare a lovit în copac. Oare în pădurea de lângă lac? După ce am plecat eu? Dar de ce ar fi lovit atunci copacul? Ce motiv ar avea el? Am rămas gânditoare lovindu-mi buzele cu degetul.
-La ce te gândești? Am tresărit scoasă din visare și l-am privit confuză reproducând cuvintele lui în minte pentru a le înțelege mai bine.
-La tine... Am văzut cum pe chip îi înflori un zâmbet într-un fel mândrau și orgolios ridicând o sprânceană uimit totodată. Adică...m-am bâlbâit încercând să remediez confuzia. Defapt, teoretic dacă mă gândeam la mâna lui însemna că mă gândesc la el, nu? La mâna ta. Am spus aproape șoptit înperechindu-mi mâinile la spate și legănându-mă ușor într-o parte și-n alta privind în jos. Nu ar fi trebuit să mă gândesc la el? Adică...nu știu de ce mă privește așa atent...mă intimidează! Te...te deranjează că...am dat să spun rușinată de gestul meu dar m-a întrerupt.
-De ce m-ar deranja? A chicotit privindu-mă parcă fascinat de jena mea. Nu-l deranja? Măcar de m-aș gândi fără să-i spun...
Se ridică în picioare și se apropie de mine cu pași apãsați. Îmi prinse cu grijă bãrbia și am oftat geloasă când i-am privit zâmbetul de milioane.
-Vezi, dragă Tara? De ce crezi că m-ar deranja dacă te gândești la mine, adică la mâna mea, în fine, tot aia? Hm? Tara, poți face ce vrei, nu ți-am spus eu să nu te gândești la mine. De ce faci asta? Întrebă încet dându-mi o șuviță de păr la oparte. Ochii să păreau puțin triști iar asta mă indispunea. De ce fac asta. Ce să fac? Ce?
-Ce? Am întrebat și am am oftat satsfăcută când nu își luă mâna de pe chipul meu ci o așeză pe obraz încălzindu-l. Mi-am luat privirea de pe jadul din privirea sa și am coborât pe nas și în sfârșit pe buzele-i delicate precum un boboc de trandafir. Atâd de apetisante... A observat asta, privirea mea și a zâmbit, și-a trecut vârful limbii peste buza de sus iar mâna îi deveni fermă pe obrazul meu.
- Nu ai încredere în tine, Tara. Mereu privești cu teamă în jurul tău de parcă ți-ar putea face oricând cineva rău. Nu-ți va face nimeni rău, Tara!
-Termină! M-am răstit simțind sângele cum începe să-mi fiarbă în vene. Ce ști tu? Nimic, îți spun eu! Nu ști nimic. De unde ști că nu-mi va face rău nimeni? Ha? De parcă s-ar întâmpla prima dată! Tu vorbești în necunoștință de cauză! Nu mă cunoști deloc, Kevin! Nu te mai băga în viața mea, nu te primesc, nu vreau să te afli în ea. Nu am să îți permit asta, chear dacă vei încerca în fel și chip, eu nu vreau asta! Am țipat descărcându-mi nervii pe el. Chear nu-mi pasă de îl rănesc, de nu-i convine ceea ce spun.
-Tara...mi-a mângâiat obrazul.
-Ce Tara? Ce? Nu înțelegi că nu vreau asta? Î-am prins mâna și i-am zmucit-o de pe obrazul meu. Nu am nevoie de afecțiunea ta, de încercările tale de a îmi intra pe sub piele. Nu înțelg de ce faci asta și ce obții dar nici nu mă interesează. Crezi că dacă mă săruti, mă alinți și toate peostiile astea ce? Am să-ți cad la picioare? Se uită cruciși la mine și dădu să spună un "nu" șoptit. Am să ajung în patul tău? Buzele-i formă din nou un "o" perfect mimând negația. Atunci? Ce mama măsii vrei de la mine? Să mă îndrăgostesc de tine? Tresări și își luă ochii de pe umărul meu pe care îl privea de câteva clipe și îmi privi ochii într-un mod ciudat. Am râs răutăcios și l-am împuns cu degetul. Asta vrei? Să mă îndrăgostesc nebunește de tine, să mă amăgești și să mã faci să cred că tu chear....am oftat când am simțit cum ochii mi se umezesc, la dracu, chear voam chestia asta. Voiam pe cineva căruia să-i pese cu adevărat de mine, nu doar să mă amăgească, să-și bată joc. S-ți bați joc, așa-i? Asta încerci să faci, fiindcă eu nu-mi explic alteva. Vrei să mă vezi cum sufăr mai mult decât o fac deja? Lacrimile îmi inundară privirea și mi-am strâns ochii pentru a putea ține în frâu lacrimile. Crede-mă Kevin, îți jur că de data asta nu te mint, eu una nu mai am nevoie de mai multă durere...lacrimile începură să mi se prelingă pe obraji în jos. Însă dacă suferina mea te face fericit eu nu am putere să opresc asta. Însă am destulă să mă opun a tot ce stârnești în mine și să accept durerea pentru a te face pe tine fericit...tu nu meriți să simți ce simt eu, tu trebuie să fi fericit, eu sunt o cauză pierdută...eu nu pot fi fericită, iar dacă durerea mea te face pe tine fericit sunt dispusă să simt mai multă...măcar așa știu că o dată aș putea face pe cineva fericit...
-Tara! Tresări dintr-o dată și îmi prinse mâinile între ale lui trăgându-mă mai aproape. Își împletici degetele mâinii drepte cu ale mele-iar făcea chestia asta- și cu cea laltă îmi șterse lacrimile făcându-mă să mă încrunt la el.
-Nu, Tara. Îmi spuse în continuare. Nu, nu vreau să te fac să suferi! Niciodată, dar niciodată durerea ta nu îmi va aduce fericire. Cum poți să crezi asta? A ofta prelung și mi-a mângâiat obrazul palid. Știa parcă tot ce trebuia să facă să uit tot ce am în cam, să mă pierd și să fiu dispusã să fac orice își dorește. Micuț-o, tot ce vreau e să te ajut să trăiești așa cum ar trebui, zâmbind, iubind, fiind fericită. Și nu, nu neapărat să mă iubești pe mine, să iubești pe oricine, prieteni, familie...chear și un băiat, n-aș avea nimic împortivă dacă...oftă și își coborî privirea când rosti în continuare. Dacă te-ar face fericită...doar dacă te-ar face fericită. Corectă. Asta vreau. Nu să te văd mereu tristă, chinuită, considerând că moartea e singura opțiune... Oftă și își duse mâna spre umărul meu, prinse margine bluzei între degete, îmi aruncă o privirea miloasă și trase cu grijă materialul în jos lăsând la iveală vânătaia proeminentă de pe umărul meu. A oftat și a mângâiat fragil cu degetul vânătaia. Nu vreau să văd asta...consecințe ale suferinței...îmi astupă umărul la loc și îmi prinse bărbia între degete ridicându-mi capul. Vreau doar să tea ajut, Tara...atâta tot, micuț-o. A șoptit și și-a luat ochii dintra-i mei pentru o clipă și puteam citi cu ușurința vina în privirea sa. De ce? Atât...a șoptit de parcă încerca să se convingă pe el mai mult decât pe mine.
Aveam impresia că mințea cu ceva, dar cu ce? Și de ce? Mințea cu faptul că încerca doar să mă ajute? Poate asta era și totuși...când rosti cuvintele citeam în ochii săi doar adevăr pur. Însă faptul că își ferea privirea mă făcea să cred că ascunde ceva...
-Minți. Am șoptit iar privirea lui mă aținti comfuză.
-Nu...nu mint. De ce crezi asta? Am oftat și mi-am dat ochii peste cap lăsând-o așa cum a picat.
-Nu contează. Am bombănit și am simțit cum răsufla parcă ușurat.
Cu degetele încă printre ale mele mă trase și mă aseză pe pat. M-am urcat oftând și trăgând de pantalonii ce aproape cădeau de pe mine, m-am așezat în poziție turcească în mijlocul patului privindu-l atentă cum îmi desface palma privind oftând tăieturile din palma mea dreaptă. Luă o pensetă și scoase dibaci două buzățele de sticlă ce erau înfipte în palmă, îmi șterse mâna cu ceva ce ustura al dracu de tare.
-Fir-ar! Am bombănit strângând din ochi și scrâșnind din dinți.
-Scuze. A oftat de parcă el ar fi cel ce simte durerea și a suflat ușor iar eu m-am relaxat. Dar trebuie să le densinfectăm. A zâmbit în colțul guri și am oftat privindu-l cum îmi pune un bandaj steril peste tăieturi.
- Hai nu mai fi așa bosumflată și zâmbește și tu puțin. Își ridică capul și mă privi cu un zâmbet perfect pentru reclamele la pastă de dinți. Te rog...se zmiorcăi precum un copil. Hai, arată-mi puțin gropițele alea pe care le ador. Chicoti și mă ciupi de obraz.
-Gropițe? Ce naiba-s alea? M-am încruntat urât la el.
- Tu chear nu ști ce sunt? Am ridicat din umeri și a bulbucat ochii. Zâmbește. Mi-a spus iar eu l-am ascultat zâmbind forțat. A chițăit și mi-a împins fiecare obraz cu vârful degetului arătător. Doamne, cât le iubesc. A râs privindu-mi obrazul fascinat.
-Astea-s gropițe? M-am încruntat atingându-mi găurelele din obraji.
-Da, așa se numesc. Nu toată lumea are, vezi? A zâmbit fără vre-o denivelare în acea zonă. De obicei se moștenesc. Zâmbi ciupindu-mi din nou obrazul.
Am rămas pe gânduri. Moștenite? De unde mama măsii moștenite căci nu aveam de unde să le moștenesc.
-Nici Lyla, nici Bil nu au așa ceva, sunt sigură de asta. M-am încruntat la el. A ridicat din umeri zâmbind în continuare.
- Deci așa îi cheamă pe părinții tăi. Zâmbi. Poate le-ai moștenit de la bunici.
M-am încordat nervoasă și i-am aruncat o privire plină de venin. Ăia nu-s părinții mei, ăia sunt niște nenorociți, niște străini pentru mine. Luai-ar dracu pe amândoi!
În legătură cu gropițele...nu mai am bunici din câte știu eu, părinții lui Lyla au murit într-un accident, părinții lui Bil probabil au murit de bătrânețe...cine știe? Știu doar că sunt morți toți. Am un unchi din partea lui Bil, un bătrân nenorocit la viață, pe care l-am văzut când aveam vre-o 12 ani, venise în vizită și s-a comportat cu mine precum o sclavă. M-a pus să-i las lui camera mea să poatã sta în ea, eu am dormit în pod, i-am spălat toate hainele ce puțeau a băbăciune, i le-am călcat și împachetat. Stiți cum e să-i speli chiloții unui moș la mană? Oricum nu plăcut. "Fă, du-te și fă-mi un ceai!", "Fă, du-te și adu-mi ochelarii!". Mã punea în fiecare seară să-i fac masaj cu nenorocita aia de cremă vâscoasă ce puțea a carne putrezită și șosete murdare, Doamne, doar gandul ăsta îmi provoacă scârbă. Spunea că acea cremă a făcut-o chear el cu ingrediente naturale și că ajută la întărirea oaselor sau ceva de genul. Da, de aceea mi-a ieșit o "superbă" iritație pe mâini, fiindcă întărea oasele. Fusese două luni scârboase și obositoare. Alte rude...doar niște verișori îndepărtați ce erau la dracu să-i ia, probabil prin străinătate. "Frumoasa mea familie".
-Hai să încheiem subiectul. Am bombănit.
-Ce s-a întâmplat? Te-ai supărat?
-Mai taci.
-Tara, vreau să vorbim... Spune-mi de ce ești supărată?
-Kevin, sunt aici să câștig odată pariul ăla, nu să îți dau ție explicații despre comportamentul meu. A oftat învins dar și trist și mi-a prins mâna mângâind-o cu degetele. Am privit în gol lăsându-l să-și facă treaba nemaibăgându-l în seamă. Mare greșeală! Dorind sã pună un bandaj trase dintr-o dată de mânecă în sus lăsând la iveală multitudinea de tăieturi făcute chear de mine cu lama. Nici nu am băgat de seamă ce făcuse pană nu a șoptit:
-Tara...
.......
Crăciun fericit, dragilor!