Îmi doresc doar să mă ierți.
*
Eram de 7 zile în nesuferita aceasta de celulă. Neil mă chinuia, mă ținea prizonier, ca să-mi dea o lecție. Dar eu, of, nu-mi puteam lua gândul de la Clarissa. Nu mă vizitase, de fapt nu o făcuse nimeni. Am reuşit să-mi dezamăgesc cei mai frumoşi şi dragi oameni din viața mea.
Eram un idiot, Ivy avea dreptate, m-am lăsat condus de această sete de răzbunare şi am lăsat la o parte persoane importante pentru mine. Şi dacă ar fi să-mi petrec restul vieții în închisoare, nu aş putea supraviețui fără să o văd pe Clarissa sau să ştiu că m-a iertat.
- Ia auzi, ai o vizită, am crezut că te-au uitat pe aici, îmi zise Jason, gardianul, îl cunoşteam de câțiva ani, asta pentru că nu era prima dată când mă aflam aici.
- Cine e? Dacă e Neil, nu am chef..
- Nu e şefu, el ar fi venit direct. Ce eşti aşa bosumflat?
Nu l-am băgat în seama, adora să mă tachineze, era felul lui de-a fi. Speram doar să fie Clarissa.
Am intrat în sala de vizite, la câteva mese erau nişte persoane, fiecare venise să-şi vizite soțul sau soția, tatăl sau mama, poate chiar fratele sau sora. Nu prea eram interesat de gradul lor de rudenie. Eu nu aveam pe nimeni, nu acum, când i-am dezamăgit pe toți.
Am păşit până la masa unde mă aştepta pe mine, iar atunci am zâmbit, era Kate, sora mea. Piticotul, care ajunsese acum o femeie. Eram mândru de ea şi îmi doream să fie fericită, iar Sean se ocupa perfect de asta.
- Blake, sări ea în brațele mele, îmbrățişându-mă.
- Micuța mea, am strâns-o tare. Mă bucuram că e aici.
Ne-am aşezat amândoi la una dintre mese.
- Eşti bine? mă întrebă ea îngrijorată. Nu ştii cât mă bucur că eşti viu, chiar dacă eşti aici.
- Sunt bine, tu cum eşti?
- Bine, îmi zâmbi ea, îşi şterse lacrimile de pe obraz. Nu m-au lăsat să intru cu telefon, dar ți-am adus asta, aşeză pe masă o poză cu un bebeluş.
- E nepoțica mea?
- Da, abia aşteaptă să te cunoască şi să-şi petreacă timpul cu tine. Blake, te scoatem de aici, avem nevoie de tine.
- Îți seamănă. Aş vrea să ies de aici, dar sunt la mâna lui Neil, iar el nu e persoana, care cedează foarte uşor.
- Nu ai făcut nimic, nu are de ce să te țină aici.
- Eh, nu e chiar aşa, sunt vinovat de multe chestii.
S-a lăsat tăcerea între noi pentru câteva secunde.
- Dă-i timp..
- Poftim?
- Clarissei, dă-i timp, nu poate să te ierte peste noapte. Înțelege că e greu pentru ea, a trecut prin atât de multe într-un an de zile, iar apoi soțul i-a fost ucis şi a crezut că s-a întâmplat acelaşi lucru şi cu sufletul ei pereche. Ai mers prea departe cu asta.
- Dar tu, tu m-ai iertat şi ai venit.
- E diferit, Blake. Eu sunt sora ta, mi-a luat şi mie ceva până să diger informația. Dar mă bucur că eşti în viață, asta e tot ce contează.
- Te iubesc, pitico!
- Şi eu, i-am luat mâinile între ale mele. Blake, trebuie să renunți la fuga asta continuă şi setea ta pentru răzbunare. Părinții noştri şi Mark, şi-ar fi dorit să stăm departe de aceşti oameni, să ne trăim viața frumos. Să iubim, să ne formăm o familie.
- Nu e uşor, Clarissa nu vrea să mă vadă.
- E furioasă, a suferit enorm, ai greşit şi doar tu poți să repari totul.
- Cum?
- Luptă pentru ea, e timpul să fii liber, să laşi în urmă trecutul şi să îți iei o căsuță în oraş, să îți dai o şansă la o nouă viață, normală, departe de pericole, alături de Clarissa.
- Asta va fi dificil, mi-am atins bărbia, iar apoi fruntea.
- Dificil?
- Kate, am o fiică.
- Poftim? E fată?
- Am o fiică..stai puțin, tu mă întrebi dacă e fată? Ştiai despre asta?
- Ştiam că e însărcinată, dar nu am ştiut că e fată sau băiat.
- Cum ai aflat că eu şi Ivy avem o fetiță împreună? Eram prea micuță atunci să fi ştiut, ți-a spus Zac?
- Oh, ah, asta nu e a bună. Da, se bâlbâi ea.
- Nu vorbeam despre Ivy amândoi, nu-i aşa? Stai puțin, m-am dezmeticit eu. Clarissa e însărcinată?
- Uite..fir-ar, am dat-o în bară. Nu eu trebuia să îți spun asta, m-am entuziasmat crezând că ştii, spuse ea repede. Of!
- Clarissa e însărcinată? am început să țip de fericire, până am întâlnit privirea încruntată a paznicului din sală.
- Blake! zâmbi ea. Şi eu mă bucur pentru voi, deşi eşti în această situație. Dar nu trebuie să spui nimic, las-o pe ea să facă asta. Bine?
- Ok. Promit.
- Nu putem trece atât de uşor peste faptul că ai o fiică cu Ivy.
- Are 6 anişori, e frumoasă, cuminte, seamănă cu Ivy.
- Şi cum ai aflat?
Am început să-i povestesc pe scurt cum am ajuns în casa lui Ivy, cum am descoperit că Abby e fiica mea. Şi cum am promis că am să mă întorc.
- De data asta nu va fi foarte uşor. Blake, eşti fratele meu şi niciodată nu ți-am spus asta, dar trebuie să încetezi cu alergarea aceasta după pericol şi răzbunări inutile. Mark nu şi-ar fi dorit asta, sunt sigură. El ar fi vrut să fim în siguranță, departe de probleme.
- Kate..
- Clarissa are nevoie de tine, e timpul să iei o decizie.
Avea dreptate. Însă simțeam nevoia de a face ceva pentru Mark, pentru numele lui.
- Blake, mai ai un vizitator, iar timpul e limitat, mă anunță gardianul.
- Cine? m-am uitat nedumerit la el şi apoi la sora mea. A venit cineva cu tine?
- Nu, promit că voi mai veni şi voi face tot ce pot să te scot de aici.
- Mulțumesc, am îmbrățişat-o. Să o pupi pe nepoțica mea.
Am aşteptat nerăbdător următorul vizitator, speram să fie Clarissa. Nu-mi venea să cred că o să fiu tată, eu şi Clarissa vom avea un copil. Deşi eram deja tatăl unei fetițe mari, sentimentul, pe care îl trăiam acum era mult mai diferit.
- Nu ziceai că mai am un vizitator?
El îmi indică, cu ajutorul privirii, persoana, care se apropia de noi.
Of, era Zac. Nu că nu mi-aş fi dorit să îl văd, dar speram să fie Clarissa.
- Frate, mă îmbrățişă el.
Ne-am aşezat unul în fața celuilalt.
- Eşti bine?
- H, da, culmea sunt chiar fericit, deşi în această închisoare nu prea îți vine să zâmbeşti.
- Mă bucur că eşti ok. Nu vreau să-ți stric buna dispoziție, dar am o veste proastă şi una bună.
- Începe cu cea proastă.
- Ne, am să încep cu cea bună şi am să-ți spun că am strâns bani suficienți pentru a te scoate pe cauțiune. Iar veste proastă e că nu te pot scoate pe cauține, Neil a interzis şi asta, deşi nu are voie, i-a propus judecătorului acest lucru şi a fost de acord.
- Zac, te rog, nu te stresa, nu ai nicio şansă să câştigi acest proces. El făcu ochii mari. Eşti un avocat foarte bun, dar e inutil să luptăm cu Neil, ştii prea bine.
- Nu, nu e. Nu are nicio dovadă că ai fi făcut ceva rău, doar că ai făcut pe mortul şi ai încercat să-ți faci dreptate singur, când erai angajat într-o misiune secretă.
- Nu vreau un proces, Zac. Aşteptăm..
- Ce vrei să aştepți? Să putrezeşti în închisoare?
- Zac, am ridicat eu tonul. Toți se uitară pentru câteva secunde la noi. Apoi i-am spus în şoaptă. Fac parte dintr-un proiect secret, crezi că Neil e atât de prost să accepte un proces? Vrea doar să-mi dea o lecție, dar nu mă va lăsa să stau în închisoare mult timp. Trebuie doar să am răbdare.
- Ok, dar tot nu te va putea scoate fără un proces. Iar eu voi fi pregătit, nu te are cu nimic la mână, doar o mică minciună.
- Nu e chiar așa Zac, știi prea bine, dacă ar vrea să găsească un singur motiv pentru a mă înfunda, ar putea să o facă.
- La naiba! Sunt avocat și am mâinile legate în privința cazului tău. Nu îi voi permite să te lase aici!
- Răbdare, Zac, doar răbdare. Ce știi despre Clarissa?
- E șatenă, cu părul până la umeri..
I-am aruncat o privire furioasă.
- Ce ai vrea să aflu?
- Cum se simte după acest șoc? Vreau să afli dacă e cu adevărat însărcinată.
- Poftim? Clarissa e însărcinată?
- Așa am înțeles de la Kate, a scăpat porumbelul, însă nu e că nu o cred, doar că mă tem..Mă tem că ea mă va minți și îmi va spune că nu așteaptă un copil cu mine. Fă cumva și adu-o la mine, Zac.
- Îmi ceri imposibilul.
- Poate, dar nici imposibilul nu mă va opri să vorbesc cu ea.
**
Încă o săptămână fără Clarissa, acum îmi era mai greu decât mi-a fost în casa lui Ivy. Iar inima îmi sălta de fericire, aveam să fiu tată. Nu mi-aș fi dorit nimic mai mult, decât să am un copil cu Clarissa, iar asta m-a bucurat mai mult decât m-aș fi așteptat. Era o surpriză plăcută.
- Ai un vizitator, Blake, mă anunță gardianul.
Kate mă vizitase zilnic, povestindu-mi despre micuța Thea, nepoțica mea scumpă. Era Kate în miniatură, cel puțin din câte observasem din poze, dar privind-o, mi-am dat seama că seamănă puțin și cu Sean, care nu mă vizitase deloc. Oare acum cine era? Zac sau Kate, sau poate Neil, s-a răzgândit și vrea să mă scoată de aici.
- Cine e?
- Nu știu, deschise el gratiile, de două zile, mi-au schimbat celulă, eram într-una mai aerisită, provizorie, după spusele gardianului, care mi-a dat un pont că se vorbește despre eliberarea mea.
Când am ajuns în sala de vizite, am fost plăcut surprins să o văd pe Maya, deși în sufletul meu, așteptam oarecum să fie Clarissa. După ce am îmbrățișat-o, ne-am așezat. Abia după vreo două minute de tăcere, Maya a spart gheața.
- Cum te simți?
- Bine.
- Mă bucur că ești viu, sincer. Iar Taylor de abia așteaptă să te vadă.
- Și eu, mi-e dor de puștiul meu. Tu ești bine?
- Da, sunt bine.
Cuvintele noastre se repetau, răspunsurile erau frânturi din niște întrebări obosite. Tăcerea câștigă teren din nou. Țineam foarte mult la Maya, dar acum o simțeam distantă. Citeam supărarea și furia din ochii ei, am dezamăgit-o și partea proastă e că nu era singura.
- Maya, îmi pare rău pentru durerea cauzată, nu mi-am dorit să suferi, nici tu, nici Taylor. V-am promis că vă voi fi mereu alături și că vă voi ajuta, asta voi face.
- Nu am vrut să vin, recunosc, dar m-am simțit datoare. Tu ai fost acolo pentru mine, când am avut mare nevoie, iar acum e rândul meu. Vreau să te ajut, să ieși de aici.
- Nu ai cum să mă ajuți, Maya, e în regulă. Nu trebuie să te simți îndatorată față de mine, suntem o familie, iar membrii unei familii se ajută reciproc. Asta am făcut și eu. Ne vom întoarce la căsuța noastră, acolo unde Mark și-ar fi dorit să fim, și vom avea grijă unul de altul.
- Oprește-te, Blake. Nu sunt aici să-ți cer ceva în schimb, iar eu nu vreau să mă mai întorc în acea casă. Toată lumea își dă cu presupusul despre ce și-ar fi dorit Mark, dar niciunul nu l-ați știut ca mine. El m-a iubit enorm, mi-a demonstrat acest lucru prin fiecare faptă, nu am avut nevoie să mi-o spună, pentru că știam, ochii îi erau înlăcrimați. Taylor este rodul iubirii noastre, iar acum cât timp am crezut că te-am pierdut și pe tine, mi-am dat seama că nu sunt singură, Mark m-a lăsat în grija lui Taylor, fiul nostru. Iar Mark la rândul lui are grijă de noi, de acolo de unde este. Tata este la închisoare și nu sunt mândră de asta, Will are aceeași soartă, deși nu merită, el nu a fost decât o marionetă a tatălui meu, la fel ca noi toți. Răzbunarea aceasta, Blake, ne-a întunecat gândirea, și mie, și ție, ba chiar și lui Mark în acele momente. Dar eu vreau să fiu fericită, ca Taylor să fie fericit, ea își șterse obrajii de lacrimi. L-am înscris la o școală, din toamnă va începe. Iar eu mi-am găsit un loc de muncă, cu ajutorul lui Neil, lucrez la o cofetărie momentan.
- Mă bucur pentru tine, și de asemenea pentru Taylor. Tot ce îmi doresc e să fiți bine, Maya.
- Suntem bine, acum chiar suntem, departe de pericol. Nu mi-e teamă să ies pe stradă cu fiul meu la plimbare, să mergem prin parc și prin atâtea locuri prin care voiam să-l duc. Avem dreptul la o viață normală, iar Neil ne-a ajutat enorm să avem parte de acest lucru.
- Nu că nu aș fi obișnuit cu faptele bune ale lui Neil, doar că m-am săturat să fiu aici, în această închisoare.
- Am vorbit cu el, mi-a promis că te va scoate. Nu știu de ce am venit, poate pentru că aveam nevoie de cel mai bun prieten al meu, mi-a atins ușor mâna. Te iubesc, Blake, ca pe un frate, cumnat, prieten, ai fost până și un tată, pe care nu l-am avut niciodată. Vreau să faci parte în continuare din viața lui Taylor, deoarece pentru el ești ca un tată, nu are o figură paternă după care să se ghideze, iar din câte am observat, vorbește zilnic despre tine, mă întreabă că unde ești.
- Și eu te iubesc, Maya, iar mereu îți voi fi alături. Regret, că am fost nevoit să te mint și pe tine, dar Vik stătea în calea fericirii mele.
- Te primim cu brațele deschise în casa noastră, deși cred că ai vrea să mergi cu totul și cu totul înn altă parte.
- Clarissa e însărcinată, am spus eu repede.
- Știu, e aici, vrea să te vadă, îmi zâmbi ea.
- Poftim? aproape că am sărit de pe scaun, dar nu am făcut-o.
- Ți-am spus că sunt aici să te ajut, iar Kate mi-a povestit totul, am reușit să o conving să vină. Doar ai răbdare, femeile însărcinate sunt dificile și sensibile, nu o supăra prea tare.
- Nici nu îmi doresc asta.
Ea se ridică și îmi sărută obrajii.
- Maya?
- Da?
- Îți mulțumesc, i-am sărutat eu mâinile.
- Eu îți mulțumesc.
Am așteptat nerăbdător, ca și Clarissa să pășească pe acea ușă, să vină spre mine cu zâmbetul ei timid.
- E timpul să mergem în celulă, îmi spuse gardianul.
- Doar câteva momente, mai vine un vizitator.
- Nu mai vine, după cum se pare. Să mergem.
Nu mai vine, mi-am repetat și eu cuvintele în minte mea. De ce? De ce s-a răzgândit tocmai acum?
Aveam noroc că nu mi se puneam cătușe, brățări metalice, cum le numeam eu, asta pentru că aveau încredere în mine, nu eram un răufăcător, doar numele îmi fusese tăvălit prin mizerii, Mască, acel om fără scrupule, care se ascunde în spatele unei măști. Dar fără ea, nu aș fi întâlnit-o pe Clarissa, iar nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Singurul regret, pe care îl am e că i-am ascuns adevărul, că nu i-am spus că trăiesc și în acest fel am îndepărtat-o de mine. Dar în rest nu regret nimic, trecutul rămâne acolo unde este, deși pentru mine era prezent prin acea răzbunare, însă așa a intrat Clarissa în viața mea, de la o răpire, o greșeală intenționată făcută de Erik. Iar eu, eu, nu Mască, s-a îndrăgostit nebunește de propria victimă. Cât de crunt poate să fie? Să fii cel mai mare vânător și să ai prada în brațele tale, iar în loc să o mănânci, o păstrezi, pentru că te-ai îndrăgostit de ea.
Am crezut-o pe Maya, când mi-a spus că e şi Clarissa aici. Dar speranța mi-a fost spulberată.
Eram complet dezamăgit, am păşit pe coridorul lung şi rece, eram ca şi în propria mea piviniță. Gardianul îmi deschise uşa.
- Se pare că ai un vizitator special.
M-am uitat printre gratii şi Clarissa era acolo, a mea Clarissa. M-am apropiat de ea. Am simțit cum picioarele mi s-au înmuiat, inima îmi bătea cu putere, acesta era efectul ei asupra mea.
- Eşti aici! abia am reuşit să rostesc aceste cuvinte, pentru că îmi simțeam gura uscată.
- Mda, sunt aici, tonul ei era serios şi dur. Avea mâinile încrucişate, semn că nu îşi dorea să mă apropii mai mult.
- Mă descurc de aici, i-am spus eu gardianului.
Iar el încuie şi se făcu dispărut.
- Mă bucur că ai venit, am zis eu.
- Kate mi-a spus că ştii de la ea, că sunt însărcinată. A fost o surpriză şi pentru mine să aflu asta.
- E cea mai frumoasă surpriză, Clarissa. Sunt cel mai fericit că voi fi tată, că noi vom fi părinți, m-am apropiat de ea, dar a făcut câțiva paşi înapoi.
- Blake..
- Tot ce vreau e să mă ierți, Clarissa. Te iubesc!
- Uite ce e, vreau să trec direct la subiect, fără ocolişuri, cred că au fost suficiente, deveni ea agitată, îşi atinse uşor cu vârful degetelor, fruntea. Îsi umezi cu limba buzele.
Involuntar, privirea mi s-a axat pe burtica ei, încă nu se vedea prin rochia ei, maro, cu mâneci lungi şi mulată pe corp.
- Nu îmi doresc să păstrez acest copil, Blake. O spuse atât de repede, încât nu am reuşit să procesez din prima cuvintele ei, care apoi au apărut ca un ecou în capul meu.
- Ce? aproape că am scos un țipăt.
Ea se uita speriată la mine, cu ochii în lacrimi. Mă dureau îngrozitor cuvintele ei, mai mult decât mă aşteptam.
- Ce ai spus?
Aveam nevoie să o repete, să o aud din nou, pentru că nu-mi venea să cred. Nu-mi putea spune asta.
~*~